Săptămâna trecută, Colegiul Tehnic Constantin Istrati din Câmpina a organizat un simpozion aniversar în cinstea marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale. În amfiteatrul colegiului, în prezenţa a peste 100 de elevi şi a câtorva profesori, manifestarea moderată de prof. dr. Nicolae Geantă a avut ca invitat special pe prof. dr. Christian Crăciun.
„A vorbi despre scrierile lui Cargiale este ca şi cum ai fluiera iarna lângă un munte. E pericol de declanşarea de avalanşe”, a început discuţia moderatorul, care a subliniat că „Mitică e atât de autentic, încât chiar dacă a murit, trăieşte!”.
Evenimentul a fost ieşit mult din tiparele obişnuite liceelor. Timp de o oră, Christian Crăciun a prezentat elevilor aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi opera autorului, menţionând că împreună cu Eminescu, cei doi formează pilonii literaturii româneşti. „Unul e înger, celălalt demon, unul alb, altul negru. Sunt Hiperyon şi Mitică”. Christian Crăciun a vorbit despre boala Caragiale la români – plăcerea autodistrugerii, despre istoria care a făcut ca defectele celui mai mare prozator român să se acutizeze, despre critica adusă de acesta inautenticităţii, despre ironia şi comicul caragialian (se adresa oamenilor culţi, fini, care pricepeau ironiile), despre genialitatea sa din scrisori (mai genial decât în teatru) etc. „Nu a iubit copiii, de aceea, în operele sale, toţi sunt prezentaţi negativi şi nici natura; e un scriitor urban (…); locul de unde observa spectacolul lumii a fost berăria, nu cămăruţa de cărţi a sărmanului Dionis”, a subliniat profesorul Crăciun.
Simpozionul a continuat cu un dialog între moderator şi invitat, purtat în jurul unei întrebări: „Există vreun Caragiale european?” şi s-a încheiat cu următoarea concluzie: „Ne-am depărtat de Caragiale. Pentru tineri, el a devenit ceva vâscos, ca Eugen Barbu. Greu de digerat”, a spus Christian Crăciun, care a mai punctat că opera lui Caragiale „dă sănătate psihică”.
Prin urmare, nu rămâne decât s-o citim mai mult decât o trăim! (F.C.)
