O ecografie de şold a nou-născutului permite descoperirea la timp a displaziei de şold şi previne luxaţia şoldului
(P) Domnul doctor Cătălin Ignat este medic primar radiologie şi imagistică medicală la un mare spital din Bucureşti. De un an, medicul bucureştean are o colaborare cu Centrul Medical SanConfind, unde lucrează în cadrul Departamentului Imagistică Medicală, alături de alţi cinci medici foarte buni din Capitală. Şi pe această cale, doctorul Cătălin Ignat atenţionează părinţii în legătură cu necesitatea efectuării unui examen ecografic de şold al copilului, la o lună – o lună şi jumătate de la naşterea sa, pentru a se depista şi trata la timp o eventuală afecţiune care poate duce la luxaţia şoldului. Facem precizarea că ecografia este o investigaţie neinvazivă (nu afectează niciun ţesut al organismului) şi neiradiantă (procedura medicală funcţionează cu ultrasunete, nu cu raze X). “Responsabilitatea de a aduce copilul la medic pentru o ecografie de şold aparţine părinţilor”, este de părere medicul de la SanConfind.
Începuturile ecografiei de şold
Ecografia de şold a început în urmă cu 30 de ani, când prof. dr. Reinhard Graf din Austria a pus bazele unui studiu de depistare precoce a displaziei de şold şi de urmărire a evoluţiei spontane şi sub tratament a acestei afecţiuni. Rezultatul acestor preocupări a fost eradicarea luxaţiei de şold în ţări europene precum Austria, Germania, Suedia – prin introducerea unui Program Naţional de Screening al displaziei de şold prin ultrasonografie (ecografie).
Displazia de şold
„Displazia de şold este caracterizată printr-o dezvoltare întârziată, anormală, a structurilor ce compun articulaţia şoldului. Această afecţiune este un stadiu premergător al luxaţiei de şold. De aceea depistarea şi tratarea ei în primele luni de viaţă duce la dezvoltarea unui şold normal. În mod eficient, numai ecografia poate depista precoce displazia de dezvoltare a şoldului, deoarece examenul clinic este irelevant şi pot scăpa cazuri nediagnosticate, iar examenul radiologic nu este indicat din două motive:
– şoldul unui sugar cu vârsta de până la 3-4 luni este format din ţesuturi moi, cartilaginoase ce nu pot fi vizibile radiologic, examinarea fiind incertă.
– riscul iradierii ţesuturilor aflate într-o rată mare de multiplicare şi dezvoltare în primele luni de viaţă.
Un studiu efectuat la Iaşi, pe un număr de 1338 de copii, a arătat că vârsta optimă pentru efectuarea primei ecografii de şold este de 4-6 săptamini după naştere”, ne informează medicul Cătălin Ignat.
Netratarea la timp a displaziei de şold are urmări grave
Consecinţele netratării la timp a displaziei de dezvoltare a şoldului pot fi următoarele:
– piciorul mai scurt pe partea afectată;
– mers şchiopătat sau legănat (dacă sunt afectate ambele şolduri);
– mersul pe vârfuri, piciorul de partea afectată având călcâiul ridicat de la podea, încercând să compenseze astfel diferenţa de înălţime;
– deformarea coloanei vertebrale în plan frontal (atitudine scoliotică);
– dacă sunt afectate ambele şolduri coloana vertebrală prezintă o curbură lombară mai accentuată decât cea normală, ducând la o proeminenţă a abdomenului.
Pregătirea copilului pentru ecografia de şold
„Ecografia la nou-născut şi sugar pentru depistarea unei eventuale luxaţii congenitale de şold implică examinarea copilului în decubit lateral (culcat pe o parte) timp de 1 minut pentru fiecare şold. În tot acest timp este foarte important ca bebelusul să fie liniştit, să nu se mişte. Se poate incerca sa nu se dea copilului să mănânce timp de 2-3 ore înaintea orei la care este programată examinarea şi hrănirea acestuia în timpul examinării cu ceai sau lapte din biberon. Orice altă metodă care funcţionează în cazul copilului, pentru a-l determina să stea liniştit (suzetă, jucării, cântecele etc.), este binevenită”, conchide doctorul Cătălin Ignat.
