„Câmpina, strada Carol I”. O imagine fotografică locală de epocă – în imprimat de carte poştală, reprezentând centrul urbei. (Azi, fragmentul stradal central pornind din imediata vecinătate a intersecţiei B-dul Carol I cu strada Calea Doftanei şi Bulevardul Culturii – în prim-plan şi până în dreptul actualului Hotel Muntenia).
Lume multă de o parte şi de alta a şoselei, aglomerând trotuarele ori circulând chiar pe carosabil, clădiri cu şi fără nivel, prăvălii cu copertine de pânză desfăşurate, umbrind intrările, mese în albul de pânză ce le acoperă, ieşite în plin trotuar în întâmpinarea muşteriilor, primii stâlpi metalici de lumină… Vară, soare, viaţă de altădată… Câteva reclame, un automobil urcând puţin grăbit,… un cerşetor.
Reprodusă postdecembrist, iniţial în albumul Câmpina – o istorie în imagini. 1503 – 2003. Monografie ilustrată, autori Şerban Băleanu, Alin Daniel Ciupală, Silviu Dan Cratochvil, Eduard Gabriel Iosifescu (p. 27), documentul fotografic este însoţit aici de textul tipărit: „Strada Carol I, zona hotelului Central cu câmpineni de odinioară şi săteni din împrejurimi, într-o zi de târg – 1910”. Din textul citat, de observat aici anul datării: „1910”.
Aceeaşi imagine formează şi ilustraţia primei coperte a albumului.
Nu ştim după ce criterii au făcut autorii datarea: „1910”.
În 2010, aceeaşi imagine este reprodusă pe prima copertă a publicaţiei local „Revista Nouă”, nr. 1 (redactor şef Florin Dochia), sub menţiunea tipărită: „Centrul oraşului Câmpina la (surpriză – n.n.) 1922”.
Afişe stradale anunţând pentru 18 septembrie curent, concursul plastic local „Câmpina 24 h”, reproduc încă o dată fotografia „actualizând-o” parcă temporar, deşi în afara unei oarecare recunoscute plasticităţi dată de parfumul de epocă, nu pare a avea nimic comun cu tematica , dar mai ales, modul înţeles de desfăşurare a concursului.
Apariţia şi lansarea de curând a lucrării memorialistice În labirint sunt umbre şi lumini de Codruţ Constantinescu reproduce aceeaşi imagine pe fundalul primei coperţi şi a colajului ce alcătuieşte grafica sa (autor acelaşi Florin Dochia), sugerând de data asta „temporalitatea sa interbelică”.
Recapitulând, întreb la final, vădit derutat: … 1910 ori 1922, o imagine antebelică ori una timpurie interbelică păstrându-se în imaginarului citadinismului local al epocii, întâmplător sau profesional reprodusă de fiecare dată, ori pur şi simplu una… „de serviciu”, bună oriunde şi oricând prin „redatarea” sa permanentă?
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!