BREAKING NEWSȘtiri

Profesorul Cristian Spulber va fi condus mâine pe ultimul drum

Un dascăl de excepție al Câmpinei ne-a părăsit! Profesorul Cristian Spulber a încetat din viață la vârsta de 95 de ani.

Sâmbătă, 2 octombrie, profesorul Cristian Spulber a încetat din viață la vârsta de 95 de ani. Cu numai două zile înainte, în ședința ordinară a Consiliului Local Câmpina, îi fusese acordat titlul de Cetățean de Onoare pentru contribuția adusă la promovarea municipiului.

Profesorul Cristian Spulber alături de soția sa, Elena, care i-a fost alături timp de 70 de ani

Profesorul Cristian Spulber (în certificatul de naștere, numele de botez este Cristel) s-a născut în Durostor, comuna Popina, în regiunea Cadrilater, pe 20 mai 1926. A fost o viață de om profesor de istorie: primii 11 ani la o școală din Bănești, apoi, aproape patru decenii, la liceele câmpinene „Ilie Pintilie” și „Nicolae Grigorescu”. În 1950 se căsătorește cu Elena Șerbănescu, câmpineancă, și de atunci devine la rându-i câmpinean cu acte în regulă.
Venerabilul profesor formator de caractere era invitat de către foștii elevi să ia parte la toate revederile organizate de multele generații care îi trecuseră prin mână. Și încerca, pe cât era posibil, să fie prezent de fiecare dată.
La împlinirea vârstei de 90 de ani, un alt profesor de calibru al Câmpinei, Constantin Trandafir, realiza în paginile publicației noastre un portret cât se poate de original al celui care îi era vechi prieten și coleg: «Cred că e cel mai cunoscut om din Câmpina. Eu îl cunosc şi mai bine că suntem vecini, de aceeaşi branşă, a învăţământului, cu aceleaşi pasiuni străvechi, cartea (dânsul istoria înainte de toate), sportul (fotbalul înainte de toate). În vârste diferite şi în locuri diferite: domnia sa era „bec” pe la Băneşti parcă, eu eram înaintaş chiulangiu, prin zona gălăţeană. La Câmpina, am devenit fani, „Poieniţa”, dânsul super-fan, era mai vechi şi mai implicat sufleteşte, cu loc special în tribună şi cu întâmpinări triumfale. Frumos şi cu părul coliliu, venise în zona aceasta din partea Cadrilaterului , unde avusese, între altele, probleme politice şi, drept recompensă, făcu ceva pârnaie. A fost absolvit şi solicitat să-şi valorifice talentul oratoric şi dicţia impecabilă în discursuri publice. Între timp, profesa la catedră prin mai multe şcoli din acest areal. Era, cum s-ar zice, „traseist”, de aceea a avut o legiune de elevi (şi eleve), prietenos până la familiarisme. Mai mult, era cel mai prodigios meditator la istorie, disciplină şi cunoştinţe meticulos didactice, cu tablă, scheme de-o acurateţe impecabilă şi cu o pasiune sinceră. Acum are credinţa că toţi de pe aici i-au fost discipoli, inclusiv rude ale lor, deci o mare familie. Gentilomul le zice tuturor persoanelor de genul feminin „sărut mâna”, indiferent dacă sunt puştoaice, trebuie să fie cumva fata sau nepoate cutăruia. Zilnic face un drum de 4-5 km, cu mersul sprinten, „ca o motoretă”, i-au spus mai mulţi“».

Într-un interviu pe care ni l-a acordat în urmă cu câțiva ani, profesorul Cristian Spulber povestește cu nostalgie, între altele, despre anii petrecuți la catedră și reiterează în cuvinte meșteșugit alese dragostea sa veșnică pentru istorie: „Ca profesor de istorie în zona Câmpina, de la ciclul gimnazial până la cel liceal, am încercat să sădesc mereu elevilor mei dragostea pentru istoria neamului românesc. Întotdeauna am urmărit să fiu obiectiv: indiferent de epocă, eu am predat istoria cea adevărată, istoria pe care am învățat-o de la marii noștri cronicari, de la reprezentanții Școlii Ardelene, ai generației pașoptiste, de la marii bărbați ai neamului care au făcut Unirea Principatelor și Marea Unire, care au realizat statul român unitar și modern. Eu le destăinuiam elevilor mei multe aspecte din așa-zisele „subterane ale istoriei” sau „dosare secrete”. Le atrăgeam totodată atenția: „Ce v-am spus să rămână în inimile voastre. Iar dacă mi se va întâmpla ceva, o să vă blestem”. Consider că multe manuale de istorie din perioada postdecembristă au multe inadvertențe. Cred că ar trebui să se revină la predarea istoriei obiective a neamului. Istoria se bazează pe documente, nu pe standarde europene. Noi trebuie să-l luăm ca model pe Dimitrie Cantemir. Iar ca învățătură, să le vedem atât pe cele bune, cât și pe cele rele. Dar să judecăm istoria fără mânie și părtinire. Diminuarea predării istoriei în școli nu va putea duce decât la anularea sentimentului de mândrie națională, la drumuri pe care tineretul nostru va rătăci mereu”.
Slujba de înmormântare va avea loc mâine, 5 octombrie, de la ora 12.00, la Biserica Sfânta Treime, după care trupul va fi așezat spre odihnă veșnică în Cimitirul Bobâlna.

Dumnezeu să îl ierte!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare