Patriotismul sau ce a mai rămas din el

Sunt ani mulți de când prăznuirii Înălțării Domnului Iisus Hristos la cer i s-a alăturat cinstirea deosebită a eroilor neamului românesc. Un act de recunoștință necesar pentru dezvoltarea conștiinței de Neam. Autoritățile laice organizează cu acest prilej  activități multiple ce au ca scop trăirea la propriu a patriotismului. Un cuvânt îngreunat și înnegrit de trista perioadă comunistă ce a confiscat valoarea vecină cu sacralitatea a acestui cuvânt, ca și a altora. Patriotismul, sau ce a mai rămas din el, se etalează totuși într-o serie de manifestări: evocări, depuneri de coroane, solemnități, ceremoniale religioase etc. Fără să îmi doresc a fi un critic aspru, nu pot să nu evidențiez o alunecare destul de periculoasă a manifestărilor legate de cinstirea ceremonială a eroilor, însoțită de fiecare dată de depunerea coroanelor de flori la morminte sau monumente ce sunt înălțate pentru cultivarea sentimentului de recunoștință față de cei ce s-au jertfit pentru Țară în momentele dureroase ale istoriei patriei străbune. Desigur, în mare parte, oficialitățile cunosc și practică, fie și formal, protocolul cuvenit în astfel de ocazii: ținuta impecabilă, sobrietate, punctualitate etc. Ce facem însă când vine rândul ,,celor mai tineri dintre fiii patriei” să se alăture și ei acestor manifestări? De regulă, pentru organizarea lor se implică dascăli cu simț civic dezvoltat care încearcă să le trezească acestora sentimente solemne, pe măsura momentului celebrat. Însă, e foarte trist să observi cum ceremonii de mare însemnătate sunt declasate prin maniera abordării, de la îmbrăcăminte până la atitudinea pe tot parcursul ceremoniei. 

Îmbrăcămintea purtată cu prilejul unor astfel de momente evidențiază o bună parte a simțului patriotic. Nu fac apologia uniformei sterpe, impuse, care anulează personalitatea, ci subliniez importanța și sacralitatea comemorării eroilor ce trebuie să fie însoțite de abordări vestimentare pe măsură. Cum e posibil să depui o coroană de flori purtând haine care accentuează nepotrivit trupul și creează, în același timp, o imagine tristă a unui amalgam coloristic? Când va învăța, și mai ales de la cine, tânăra generație, că aceste acte de patriotism cer un cod vestimentar pe măsură? E bine totuși că se face ceva… că la aceste momente sunt prezenți elevi. Da! Patriotismul nu stă în haine! Haina nu îl face pe om! Evident! Dar oare aceștia nu au dreptul de a fi introduși în această lume a patriotismului, cu tot ceea ce presupune el? De la gândul sincer până la exprimarea acestuia în codul vestimentar! De ce nu s-ar milita înspre abordarea unui cod de bun-simț care să presupună participarea în cunoștință de cauză la acest soi de manifestări? Lejeritatea cu care unii tineri participă la un astfel de eveniment denotă nivelul educației civice, care se pare că se face fără rost. În altă ordine de idei, cum se poate ca de la un eveniment solemn, în care bunul-simț se cere în primul rând trezit, să pleci imediat după ce ai lăsat coroana? Pentru ce atâta concentrare de forțe? Autorități, cler, reprezentanți ai cadrelor militare etc, toți rămân ‚‚seduși și abandonați’’ în fața unui teatru în care o piesă de valoare este „interpretată” desuet. Cu toate că ceea ce se desfășoară nu este deloc un teatru, ci actualizarea unei pagini de istorie. Unde vom ajunge în modul acesta? Când ne vom recunoaște aceste știrbituri? Unde mai este adevăratul patriotism? Întrebări grele, usturătoare, ce ne pot pune realist necesitatea unei abordări sistematice, și mai ales SINCERE, în fața tinerei generații, a acestui mod practic prin care săvârșim un gest pios de recunoștință, în memoria eroilor neamului și a faptelor celor care ne-au lăsat cu prețul vieții lor această țară!

Preot Grigore Meșteroaie