Moto: „Idealul omului care citeşte şi care scrie despre ce citeşte este să coincidă cu spiritul creator al romancierului” (A. Thibaudet)
„Normal ar fi să citeşti ca să trăieşti. Sau să trăieşti ca să citeşti”, spune cu mult tâlc prof.dr. Christian Crăciun. Cât adevăr rezidă din aceste afirmaţii? Ne convinge cu argumente indubitabile cronicarul câmpinean Codruţ Constantinescu, în cartea sa, A trăi pentru a citi.
Autorul, cunoscut prin publicaţiile sale în revistele prahovene „Axioma” şi „Revista nouă”, precum şi în „Revista 22”, „Timpul”, „Dilema Veche”, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (2000), Masteratul în studii europene (2003), cursurile The International People’s College, Danemarca (2000). Este consilier pentru Afaceri Europene în cadrul Prefecturii Prahova. A publiocat cărţile: „Hai-hui prin Occident” (Ed. Premier, 2004) şi „Studii irlandeze” (Institul European, 2007).
Ultimul său volum, A trăi pentru a citi, cuprinde 32 de cronici încadrate de Precuvântare de Liviu Antonesei, Introducere semnată de autor şi Postfaţă de Christian Crăciun.
Codruţ Constantinescu şi-a adunat în acest volum cronici apărute în reviste de prestigiu, ceea ce constituie o primă judecată de valoare – după cum remarcă scriitorul Christian Crăciun.
Cartea surprinde perspective culturale europene mai puţin cunoscute în spaţiul cultural românesc şi o serie de personalităţi din Elveţia, Danemarca, Irlanda, Statele Unite.
Remarcabilă este, de asemenea, preocuparea autorului de a însoţi, cele mai multe dintre articole, cu trimiteri, comparaţii, observaţii privind situaţia socio-culturală a României.
Tematica predilectă, uneori „obsesivă” în care se cantonează cărţile prezentate de C. Constantinescu, este de esenţă politico-istorică. De exemplu, „atrocităţile comunismului” sunt remarcate în volumele unor autori precum Anna Politkovskaia, Jean Sevillia, Alexandr Zinoviev, Andrei Makine. O altă grupă de scriitori (Sebastian Barry, Jonathan Littel, Karen Bliksen), „analizată” de autor, se încadrează în tematica literaturii universale, însă multe dintre cărţile lor n-au fost traduse în limba română.
În pofida faptului că „stilul acestor cronici nu este unul academic” (autorul), „Codruţ Constantinescu scrie, pur şi simplu, bine” (Liviu Antonesei), ajuntându-ne să „aflăm foarte multe despre autori în general puţin cunoscuţi în România” (Christian Crăciun).
Câştigător al concursului „Tânărul jurnalist al anului”, secţiunea Politică Externă şi Afaceri Europene (2008), Codruţ Constantinescu oferă cititorilor plăcerea şi satisfacţia de a se găsi în mijlocul unor „cărţi, istorii, portrete” prezentate de domnia sa.
Autorul, cunoscut prin publicaţiile sale în revistele prahovene „Axioma” şi „Revista nouă”, precum şi în „Revista 22”, „Timpul”, „Dilema Veche”, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (2000), Masteratul în studii europene (2003), cursurile The International People’s College, Danemarca (2000). Este consilier pentru Afaceri Europene în cadrul Prefecturii Prahova. A publiocat cărţile: „Hai-hui prin Occident” (Ed. Premier, 2004) şi „Studii irlandeze” (Institul European, 2007).
Ultimul său volum, A trăi pentru a citi, cuprinde 32 de cronici încadrate de Precuvântare de Liviu Antonesei, Introducere semnată de autor şi Postfaţă de Christian Crăciun.
Codruţ Constantinescu şi-a adunat în acest volum cronici apărute în reviste de prestigiu, ceea ce constituie o primă judecată de valoare – după cum remarcă scriitorul Christian Crăciun.
Cartea surprinde perspective culturale europene mai puţin cunoscute în spaţiul cultural românesc şi o serie de personalităţi din Elveţia, Danemarca, Irlanda, Statele Unite.
Remarcabilă este, de asemenea, preocuparea autorului de a însoţi, cele mai multe dintre articole, cu trimiteri, comparaţii, observaţii privind situaţia socio-culturală a României.
Tematica predilectă, uneori „obsesivă” în care se cantonează cărţile prezentate de C. Constantinescu, este de esenţă politico-istorică. De exemplu, „atrocităţile comunismului” sunt remarcate în volumele unor autori precum Anna Politkovskaia, Jean Sevillia, Alexandr Zinoviev, Andrei Makine. O altă grupă de scriitori (Sebastian Barry, Jonathan Littel, Karen Bliksen), „analizată” de autor, se încadrează în tematica literaturii universale, însă multe dintre cărţile lor n-au fost traduse în limba română.
În pofida faptului că „stilul acestor cronici nu este unul academic” (autorul), „Codruţ Constantinescu scrie, pur şi simplu, bine” (Liviu Antonesei), ajuntându-ne să „aflăm foarte multe despre autori în general puţin cunoscuţi în România” (Christian Crăciun).
Câştigător al concursului „Tânărul jurnalist al anului”, secţiunea Politică Externă şi Afaceri Europene (2008), Codruţ Constantinescu oferă cititorilor plăcerea şi satisfacţia de a se găsi în mijlocul unor „cărţi, istorii, portrete” prezentate de domnia sa.
Theodor MARINESCU
*) Codruţ Constantinescu, A trăi pentru a citi cărţi, istorii, portrete, Ed. Karta-Graphic, 2008, 225 p.
Domnule Marinescu, va multumesc pentru acest articol, mai ales ca volumul meu a aparut in 2008.
Cu stima,