„Pacienţii politici” (17)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.

Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

15 iulie 2012. Conflictul la vârf în politica românească se acutizează. USL-ul a hotărât suspendarea lui Băsescu și îi cheamă pe români la urne. Antenele Felixului îi vor capul cu orice preț matrozului de la Cotroceni. Turnătorul îşi joacă ultima carte înainte de a ajunge după gratii. Nu cred că un regim trebuie înlăturat prin manipularea maselor, ci cu argumente politice solide şi prin competență  administrativă.  Am expus o astfel de teorie la partid și am fost trimis la munca de jos, la propagandă antibăsistă prin cartiere. Bolșevism în floare la partidul liberal!

În celula locală a USL s-a dat ordin de mobilizare și pesediștii au ieșit grabnic la luptă cu toate „regimentele” ținute în rezervă la alegerile locale. Ce scârbă mi-e! Vigu simte miros de Parlament și se implică drăcește pentru un scor electoral recomandabil în fața șefilor.  

Încolțit de tăvălugul USL, Băsescu țipă pe toate canalele cerând populației să boicoteze referendumul. Dragnea și Ponta, dimpotrivă. Procurorii pregătesc descinderi în zeci de localităţi unde se bănuieşte că USL-ul încearcă să fraudeze procesul electoral. Macoveica, trimisa noastră în Parlamentul Europei, înfierează „tentativa de lovitură de stat pusă la cale de Antonescu, Ponta şi Felix”, informând cancelariile occidentale că „în România statul de drept este în pericol fără Băsescu”. Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Ambasadele  Angliei, ale SUA, Olandei și Germaniei se declară îngrijorate de ofensiva în forță a liderilor USL. Presiune uriașă pe umerii lui Antonescu, deja uns președinte interimar. Nu-l văd bine în situația dată! În rest, poporul pare mai divizat ca niciodată, consecință firească a lucrării iresponsabililor din politică şi din media aservită. 

25 iulie 2012. Nebunie totală. USL-ul trage de oameni să meargă la vot, în timp ce PDL-ul se dă de ceasul morţii să-i ţină în carantină. Nu cred că se va atinge pragul electoral necesar pentru demitereanmatrozului, cu tot efortul propagandei useliste. La ultima şedinţă judeţeană de coaliţie, nea Nelu a primit sarcină clară – totul pentru demitere. Voievodul Mircea, şeful său pe linie de partid, nu acceptă altă variantă. Sunt interese mari în joc. Sebi, asesoftul social democrat, se implică puternic cu fonduri și organizare în fiecare colegiu, vrând să-l impresioneze pe amicul Victor Viorel, alături de care pune țara la cale. Lupii tineri simt mirosul de sânge, numai că, vorba unui amic şcolit la uşa multor civilizaţii, „ăştia din generaţia lui Victor Viorel, Sebi, Şova şi toată pleiada asta de parveniţi din politică, indiferent de culoare, n-au educaţie şi morală, sunt adevărate hiene însetate de putere, incapabili să folosească demnitatea publică în interes general! Sunt crescuţi în umbra hrebenciucilor, cozmâncilor și adrienilor fără autoritate morală, care au uscat neamul ăsta în ultimii 25 de ani”. Cred că la această scurtă caracterizare ar mai trebui adăugat şi jaful naţional ţinut sub preş de instituţiile statului de drept. Legat de acest aspect, amicul meu crede că se lucrează în colaborare cu americanii, dar încă nu e momentul dezvăluirilor. Palidă consolare! 

27 iulie 2012. Nu mai urmăresc posturile tv de ştiri şi niciun alt gen de emisiune ce aduce în discuţie politica românească. Vreau să-mi detoxific mintea de orice fel de informaţie pro sau contra băsism/ uselism, pentru că îmi este greaţă de tot ceea ce se întâmplă până şi la nivel instituţional, în ţara asta unde Biblia a ajuns un instrument de anchetă în mâna procurorilor trimişi să-i hărţuiască pe românii care au mers la vot. O demenţă totală care arată, fără tăgadă, că suntem un neam de lumea a treia. Fără îndoială că există oameni care au fost împinşi să meargă la vot, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, dar nu acesta este fondul problemei, ci faptul că, în nemernicia lor, politrucii bolnavi de putere se folosesc fără scrupule şi prin rotaţie de această masă de manevră, într-un război nesfârşit ce pustieşte fiinţa naţională. Ce relevanţă mai are, în aceste condiţii, cine este preşedinte ori şef de guvern într-o ţară în care cetăţeanul trăieşte mizerabil ori ia calea pribegiei, silit să spele closetele străinătăţii?! Dacă ar mai avea un bob de onoare, Băsescu ar demisiona şi împreună cu el tot putregaiul politic, învechit în rele, ce căpuşează România de peste 20 de ani! Ţara are nevoie de o resetare, de un timp în care românii să se reacomodeze unii cu alţii (după dihonia sădită de aceşti nenorociţi, fără Dumnezeu) de legi noi care să interzică traseismul politic, accesul loazelor în funcţii ministeriale, politizarea instituţiilor statului, care să garanteze independenţa justiţiei, redresarea economică, modernizarea infrastructurii. Cine să se ocupe de toate  astea? Secăturile politice sunt oupate cu jaful şi distrugerea a tot ceea ce a mai rămas funcţional. Mă gândesc cu groază cu nu am învăţat nimic din ultima sută de ani şi că istoria se repetă păstrând intacte mizeriile politice. 

Rețin o frescă din altă epocă, lăsată mărturie de Grigore Gafencu (om politic, ministru ţărănist în vremea restauraţiei monarhiste) – „Însemnări politice” (1931): „Pretudindeni aceleaşi abuzuri. De la toate secţiile de votare sosesc delegaţii noştri, alungaţi, ameninţaţi, bătuţi. Unii din ei au fost asediaţi în casele locuitorilor. Alţii au fost duşi, legaţi şi încărcaţi în căruţe, în pădure. La Balcic, căpitanul invalid Georgescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, a fost lovit în faţa secţiei de vot, împins cu baionetele şi arestat o zi şi o noapte într-un sat vecin. Tot la Balcic, primarul Nicolau, înhăţat de doi comisari – subalternii săi -, a fost târât prin tot oraşul şi închis la poliţie. Am încercat să protestez pe lângă Preşedintele Biroului Electoral (…). Am dat o telegramă regelui. Alta lui Iorga, care mi-a răspuns că nu poate da de la o zi la alta moravuri bune. Mărturie de neputinţă şi de inconştienţă. Moravurile electorale se strică de sus în jos, prin ordine şi măsuri anarhice. Nu poporul tulbură alegerile. Le tulbură reprezentanţii statului, luând în solda lor toată drojdia oraşelor, bătăuşi şi ciomagii profesionali şi sprijinindu-se în această ruşinoasă manoperă pe armată şi magistratură. E o compromitere a statului, a tuturor înaltelor instituţii, o anarhizare a ţării, de sus în jos, care porneşte, chibzuită şi socotită, din birourile Ministerului de Interne. (…) Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are şi biata noastră conştiinţă naţională. Câte moravuri din alte vremi, ce educaţie neisprăvită, ce lipsă desăvârşită de simţ al dreptăţii şi al demnităţii individuale!” 

Nicio diferenţă între vremurile de atunci şi cele de azi. Mă cuprinde disperarea!

30 iulie 2012. Matrozul cauționat. Șapte milioane de voturi de blam au fost insuficiente pentru demiterea lui Băsescu. Legea ambiguă, lăsată la îndemâna interpreţilor justiției, a aruncat în derizoriu voinţa a mare parte din popor. Urâtă găselniţa cu listele electorale neactualizate! Traian rămâne la Cotroceni în urma unui calcul mincinos. Reacția internațională a avut un rol important în desfășurarea ostilităților și mai ales în decizia Curții Constituționale de a invalida rezultatul scrutinului. Victor Viorel și Crin, împinși de la spate de Felix, s-au grăbit să-și execute adversarul; au pus o țară întreagă pe jar și a ieșit un mare NIMIC. Singurul „câștig” rămâne faptul că am văzut diletantismul de la vârful noii puterii useliste în toată splendoarea lui, ceea ce trebuie să ne pună foarte serios pe gânduri. Nu mai vorbesc de bolșevismul parlamentar! 

Interimatul lui Crin la Cotroceni a demonstrat că funcția prezidențială este o căciulă prea mare pentru el. În ceea ce îl privește pe matrozul cauționat de cancelariile occidentale, nu mă bucur, dar nici nu sunt trist că se întoarce în funcție. Joacă o carte (corupția, factor destabilizator cu implicații geostrategice) cu sprijinul americanilor și mai are încă mult de licitat, atât în plan intern, cât și extern! Se aude că de aici înainte începe djihadul valah. Sper ca cele șapte milioane de voturi în favoarea demiterii sale să fi fost o palmă usturătoare cu efecte imediate în comportamentul și prioritățile primului demnitar român.  

Florin FRĂŢILĂ

(va urma)

*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI