Scrisorile în franceză ale Iuliei Hasdeu către tatăl său, traduse de Jenica Tabacu
În următoarele zile, va apărea la Editura Vestala din Bucureşti o carte importantă pentru hasdeologi, dar şi pentru toţi iubitorii de cultură. Este vorba despre “Iulia Hasdeu. Epistole către tatăl său, B.P. Hasdeu”, o carte îngrijită, tradusă şi prefaţată de Jenica Tabacu, cercetător ştiinţific principal II, responsabilul Muzeului Memorial “B.P. Hasdeu”. Meritul Jenicăi Tabacu este de a fi tradus toate cele 157 de scrisori pe care Iulia le-a scris în franceză tatălui ei din Paris, unde a însoţit-o pe mama sa între anii 1881 şi 1888, perioadă în care aceasta din urmă l-a părăsit pe Hasdeu, după ce a primit o scrisoare care o anunţa de infidelitatea soţului. Toate aceste scrisori mai fuseseră publicate în urmă cu câteva decenii de Paul Cornea, dar ele au apărut la vremea respectivă doar în limba franceză, aşa cum le scrisese Julia.
Lansarea cărţii amintite mai sus va avea loc la Castelul Julia Hasdeu, pe 14 noiembrie , în cadrul evenimentului “Julia Hasdeu in memoriam” (146 de ani de la naşterea poetei)
Plecarea la Paris a celor două Iulii
Între 1881-1888, un bogat schimb epistolar are loc între B.P. Hasdeu şi geniala sa fiică. Schimbul de scrisori îl leagă pe marele savant, aflat la Bucuresti, de fiica sa, plecată împreună cu mama ei, la Braşov şi apoi la Paris, unde va urma Colegiul Sévigné, ca elevă, şi apoi Universitatea Sorbona doi ani, ca studentă la Facultatea de Litere şi Filosofie. În 1888, după o cură de aer liber făcută în Elveţia, Iulia revine în ţară, unde moare răpusă de o tuberculoză pulmonară, boală frecventă în acel secol. Cele câteva sute de scrisori ale corespondenţei dintre Julia şi tatăl ei au fost publicate în 1976 de Paul Cornea, în ” Documente şi manuscrise literare „, volumul 3. Însă scrisorile în limba franceză ale Juliei erau netraduse. Scrisorile lui B.P.Hasdeu sunt semnate „iubitorul Bogdan” sau ” iubitorul soţ si tată „. Ele sunt adresate soţiei şi fiicei. Iulia, sotia, i-a scris foarte rar, purtând in suflet supărarea pricinuită de o scrisoare anonimă care o anunţa de infidelitatea bărbatului ei. Primirea acestei scrisori a determinat-o pe doamna Hasdeu să aleagă despărţirea temporară de soţ, prin plecarea la Braşov, apoi la Paris, împreună cu Lilicuţa (numele de alint al Juliei).
Un Hasdeu îngrijorat pentru Iuliile sale
Iată câteva scrisori adresate de B.P.Hasdeu fiicei sale:
Bucuresti, 11 septembrie 1881 „Nu as vrea sa se zica in Bucuresti ca ai fugit de la studii mai grele la mai usoare. Numai astfel se va constata pe deplin ca succesele tale in Bucuresti nu se datorau protectiei mele.” (B.P.H)
Bucuresti, 4 octombrie 1881 „in Paris vei fi auzit deja vechiul proverb: noblesse oblige. Nu vorbesc despre nobletea sangelui, care este ceva foarte secundar, dar naturate-a inzestrat pana la varf cu nobletea mai superioara a inteligentei si aceasta noblete te obliga a mari mereu, pe fiecare zi, reputatia ce ti-ai facut-o asa zicand din leaga „. (B.P.H).
Bucuresti, 3 martie 1882 „Sa te silesti sa inveti bine, sa te porti bine, sa nu uiti niciodata ca te cheama Hasdeu, iar deviza familiei noastre trebuie sa fie: patrie, onoare si stiinta „. (B.P.H.)
Bucuresti, 4 iunie, 1885 „Nu vreau, insa, ca Lilicuta sa se scoale pe la 3 dimineata, sa-si strice ochii si sanatatea, de care are atata trebuinta in viitor. Abuzul de studiu e tot asa de rau, si chiar mai periculos decat orice abuz „. (B.P.H.)
Din scrisorile Juliei
Paris, 17 noiembrie 1887 ” Deci, am optsprezece ani, si, pe cuvant! Regret. Nu plang pe cei saptesprezece ani ai mei, ci pe cei saisprezece ani! Ah! nu voi mai avea niciodata saisprezece ani! si i-am avut atat de putin timp, doar pentru douasprezece luni. Abia am gustat din ei, si – gata, au zburat si de aceea sunt contrariata, – si sunt foarte plictisita de faptul ca am optsprezece ani”. „in ciuda insistentelor tale, in ciuda inteleptelor pareri ale doctorului Percheron, in ciuda strigatelor mamei, ma culc aproape totdeauna la miezul noptii si ma scol la ora sase”.
Paris, 23 ianuarie 1888 „Daca n-as avea examene de trecut, n-as munci mai putin „.
Paris, 22 martie 1888 ” Cat despre a renunta la continuarea studiilor mele si reintoarcerea in tara inainte de a fi cel putin licentiata, nici nu ma gandesc. Nu o voi face, chiar daca ar trebui sa mor, si nici o putere omeneasca nu va putea sa ma oblige. Nu am muncit toata copilaria si tineretea mea pentru a ma opri chiar cand sunt aproape de a ajunge in port. Nu vreau o asemenea viata; nu pentru ca tin la diplôme, nu sunt eu cea care tin la acestea, tu o stii. Dar o data angajata in lupta, nu eu ma voi retrage din mijlocul bataliei; si apoi, imi place aceasta munca, si intr-un cuvant nu voi renunta niciodata pentru nimic in lume „.
Paris, aprilie 1888 ” Sunt inca vie, si nu voi renunta la aceasta munca atata timp cat imi va ramane o picatura de sange in vene si un suflu de viata in piept „.
La Paris, Julia a făcut o impresie excepţională dascălilor de la Colegiul Sévigné, dar şi de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Sorbona (unde era singura fată din seria ei). Abia din ultimele sale scrisori, când îi scria tatălui că vomită cu sânge, Hasdeu îşi dă seama cât de bolnavă era şi le cheamă cu disperare pe cele două Iulii în ţară. Julia şi-a dorit cu ardoare studiile la Sorbona, fiind o fată extrem de silitoare, nu doar genială. Părinţii ei nu au împins-o spre studii aprofundate cu preţul sănătăţii, aşa cum în mod stupid au susţinut unii critici, acreditând cu răutate ideea că Julia a fost o victimă a părinţilor, îndeosebi a tatălui ei. (A.N.)
