Știri

Nimic despre Ziua Învățătorului

Ceea ce mi s-a părut fooaaaarte ciudat este că și anul acesta 5 iunie, Ziua Învățătorului (stabilită de Parlament din anul 2007), la români a trecut neobservată! Ziariștii mioritici nu au avut nimic bun de comentat despre dascălii lor. Pentru ei nu e cool dacă nu scriu despre pandemie, dacă nu aruncă în public can-can-uri, știri anti-Trump, vești despre Vulpița și mii de pagini de mediocrități (majoritatea motivând că asta cere piața). Așadar „presa mare” (online) a tratat un singur subiect de Ziua Învățătorului: „dacă îi mai învățăm pe copiii că îi aduce barza”. Da, de Ziua Învățătorului singura temă a fost dezbaterea educației sexuale în școli!
După ce am trecut cea mai urâtă și batjocoritoare etapă din viața mea de profesor (sperietoarea Cv19, ca să nu zic „chinezească”, cum spun americanii), m-am analizat foarte atent dacă munca mea de două decenii nu e una de Sisif. Că de apreciat, nu mă aștept să-mi ridice nimeni statuie. Nici mie, nici colegilor mei. Chiar de curând, cineva care s-a cocoțat pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-a citit, a strigat la mine și m-a privit ca din avion. Adică mic… Dar unde „capul e strâmt și inima seacă”, cum zicea Eminescu, țipătul e pe post de respect. 
În timpul acestei pandemii mă întrebam serios: „Ce mai înseamnă să fii profesor în România? Oare merită tot efortul?” Dar dacă profesorii renunță, cine mai face carte între Carpați și Marea Neagră?
Am văzut părinți care intră cu camerele de filmat prin cancelarii, care pun copiii să înregistreze profesorii la ore, care „zbiară” la dascălii fiilor lor, care sunt nemulțumiți că țâncii au luat notele pe care le merită (adică mici), care se pricep la mate mai bine ca profa, care… Aș vrea să îi întreb numai atât: n-ați dori să veniți dvs la catedră? Să încheiați mediile în locul „fraierilor” de profi? (Da, recunosc, am văzut și profesori care s-au urcat pe niște scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit, cum ar zice Balzac).
Chiar în plină pandemie, domnul președinte Johannis a ieșit la televizor și a spus răspicat: „Școala nu se mai reia anul acesta, iar cursurile se încheie pe 12 iunie!”. Apoi, cineva din Minister a dat o circulară potrivit căreia „calendarul școlar se va desfășura normal” (tradus: liceele tehnologice, școlile profesionale etc vor avea cursuri până spre sfârșitul lui iulie. Online, evident). Cineva isteț de prin Minister a ieșit la o televiziune și a spus: „Anul acesta profesorii NU au voie să lase corigenți sau repetenți!”. Ministerul a pornit o fițuică în 9 puncte cum se vor încheia mediile școlare! Și elevii? Nu au mai avut treabă cu lecțiile online!!! Procentul de participare? 3, 7 sau 10 %. Sau mai mult la liceele de elită! Totuși, a trebuit ca dascălii să posteze lecții online, să facă zoom-uri, să întocmească rapoarte, să urmărească răspunsurile brumei de elevi care s-au implicat (chiar dacă unii postau la ora 23, la 4 dimineața sau pe la 7 seara)… Iar cei ce n-au intrat pe platforme au trecut anul bine-mersi… Nu cumva vi se pare și dvs că munca profesorilor a fost batjocorită? Iar elevii, ce pregătire și-au însușit? Să ne mai mirăm de ce elevii români sunt ultimii în UE la testele PISA?!
Ba mai mult, ca şi cum n-ar fi fost destul, s-au găsit unii care să desființeze bacalaureatul. Că nu pot rezista elevii 3 ore cu masca pe figură. Dar sudorii pot rezista? Dar medicii pot rezista? Dar sablatorii pot rezista? Cei care dau bacu’ nu au 6-7 ani, ci 18-20. Sunt în cea mai mare putere a vieții. Renunțarea la bac’ ar fi fost cea mai mare greșeală. Pentru că toți „picații” dintre 2011-2019 ar fi beneficiat acum de „reușită” gratuită! Întreb și eu: cui ar fi folosit?
Și, ca să pună capac demonetizării școlii, niște politicieni (și ziariști) „cool” au vârât pe sub ușa Parlamentului amendamentul cu educația sexuală în școli. Era ultima problemă nerezolvată a școlii românești! Dar slavă Domnului că au fost câțiva care au arătat pericolul și disciplina despre sexualitate NU se va face decât cu acordul părinților. Adică mai deloc! Pe insistenții care vor educație sexuală în școli îi întreb: „Și cine să o predea domnilor/ doamnelor? Credeți că există personal pregătit în școli sau că despre sex poate vorbi oricine? 
Școala românească are un milion de probleme nerezolvate. Dacă politicienii, părinții și ziariștii ar fi interesați să promoveze educația ca „educație”, ca respect pentru carte, pentru valori, nu ne-am mai bate capul cu anomalii. Pentru unii școala e doar un subiect de discuții, iar pentru alții nu înseamnă nimic… Dovada e că pe 5 iunie, de Ziua Învăţătorului, nu s-a spus nimic despre școală…
Nicolae GEANTĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare