Municipalitatea se angajează în accesarea unui nou credit bancar investiţional

Ar fi al cincilea în ultimii şapte ani
 

Mult a fost binecuvântată aşezarea noastră de bunul Dumnezeu. Domnul a înzestrat-o, la înfiinţare, cu o terasă naturală – ca să n-o ajungă inundaţiile şi viiturile dezlănţuite. A făcut să aibă parte de păduri şi ape înconjurătoare, precum şi de cele mai multe zile senine din an – ca locuitorilor săi să li se încălzească trupurile, dar şi sufletele. I-a dăruit “aur negru” în măruntaiele pământurilor sale – pentru o durabilă dezvoltare economică. A înconjurat-o cu nişte dealuri ca zidurile unei cetăţi – ca să n-o afecteze vânturile reci şi ninsorile viscolite. Toate acestea au făcut prosperă aşezarea dintre Prahova şi Doftana, iar de conservarea acestei prosperităţi, de folosirea echilibrată a bogăţiilor acestui oraş ar trebui să avem mare grijă, pentru a nu le pierde precum îşi pierde averea un fiu risipitor. 
Acuma, întrebarea pe care, zicem noi, ar trebui să şi-o pună conducătorii acestui oraş, şi care ar trebui să-i frământe în fiecare zi petrecută în jilţurile puterii efemere, este în ce măsură putem sacrifica actuala putere financiară a Câmpinei pentru dezvoltarea sa intensă. Dezvoltare urbanistică, edilitară şi, în general, pe orice plan posibil şi dorit de comunitatea locală. Cum să procedăm ca să dezvoltăm localitatea, dar nu risipind resursele vistieriei oraşului pe cheltuieli nu inutile, nu insuportabile, dar poate exagerate şi sigur împovărătoare pentru contribuabilii câmpineni ai deceniilor viitoare? Cum să modernizăm Câmpina, dar fără a-i amaneta actuala sa bogăţie prin cheltuieli inoportune (mai ales, pe vreme de cumplită criză economică globală), cum ar putea fi considerate creditele bancare prea numeroase accesate de municipalitate, ale căror rate şi dobânzi le vom plăti noi, dar şi copiii noştri?
În actualele condiţii ale globalizării, când viitorul omenirii este plin de incertitudini, de ce nu ar fi şi cel al municipiului nostru? Asta nu înseamnă oare că moştenirea pe care o lăsăm urmaşilor câmpineni ar trebui să nu fie grevată de multe datorii? 
Hotărât lucru, nu ar trebui să ne batem joc de darurile cu care a fost înzestrată Câmpina, de faptul că istoria sa din ultimele două veacuri a fost arareori urmărită de ghinion. Ce ar putea să însemne un oraş prosper, cu zeci de milioane de lei venituri proprii, cum este Câmpina? Ar putea însemna acest lucru că administraţia locală este liberă să se înhame, cât ai zice “peşte” (sau cât le-ar zice primarul Tiseanu consilierilor săi “OK, băieţi, să mai luăm un credit”), la o nouă linie de finanţare de la una din băncile localităţii. O linie de finanţare care nu te obligă să tragi  banii respectivi decât la nevoie, dar asta nu înseamnă că pentru suma creditată nu plăteşti dobânzi. Că băncile din ce să trăiască, dacă nu din dobânzi.
Istoria accesării creditelor bancare de către municipalitate pentru derularea unor investiţii a început cu anul 2005, adică de la începutul primului mandat al primarului Horia Tiseanu. Înainte vreme, acest lucru nu prea era permis de lege. Profitând de o legislaţie mai permisivă în acest domeniu, edilul oraşului şi consilierii municipali au aprobat accesarea de către Câmpina a patru credite, în ultimii şapte ani, după cum urmează: în 2005 – un credit cu BRD, de 4,125 milioane de lei (adică 41,25 miliarde de lei vechi); în 2007 – un credit cu BCR în valoare de 2,025 milioane de euro (peste 85 miliarde de lei vechi); în 2010 – un credit tot cu BCR, de 4 milioane lei (40 miliarde lei vechi); în 2011 – un credit cu CEC Bank, de 8 milioane de lei (80 miliarde lei vechi).
Să fim bine înţeleşi: banii au fost folosiţi pentru mai rapida derulare a unor investiţii, finanţate de la bugetul local, dar şi din fonduri europene sau guvernamentale. Totuşi, am lansa o întrebare şi o temă de reflecţie: oare nu ar fi mai bine (pentru viitorimea oraşului şi pentru urmaşii noştri pe aceste meleaguri), să nu ne întindem mai mult decât ne permite “plapuma”? “Plapuma” pe care ne-a dăruit-o Cel de Sus prin darurile sale, amintite la începutul acestui articol.
Recent, consilierii muncipali au aprobat accesarea de către administraţia publică locală a unui nou credit bancar investiţional, de 6.000.000 lei, în scopul finanţării reabilitării batalului cu reziduuri petroliere de pe strada Lacul Pestelui, finanţat prin POS Mediu, un program al U.E. Propunerea de contractare a împrumutului pe o durată de 10 ani, cu o perioadă  de graţie de 3 ani, are suport legal, căci în urma acestui nou împrumut, nivelul de îndatorare al Câmpinei ajunge la 12 %. Precizăm că actualul nivel de îndatorare este de 8,5%. Nivelul de îndatorare nu se calculează cu regula de trei simplă, el reprezentând, cu aproximaţie, valoarea creditelor bancare accesate raportate la totalul veniturilor proprii. Directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu, consideră că este un nivel suportabil şi perfect legal, având în vedere că gradul de îndatorare al unei localităţi permis de lege este 30%.
Săptămâna trecută, în şedinţa extraordinară a Consiliului Local, şeful finanţiştilor din Primăria Câmpina a explicat aleşilor locali că “din experienţa anilor trecuţi, a proiectelor europene derulate până acum, rambursarea sumelor avansate de noi constructorilor, sume pe care le primim de la  autorităţile centrale contractante, se face cu multă greutate şi cu întârzieri care ar putea periclita derularea investiţiilor începute de municipalitate.” 

Primarul Horia Tiseanu consideră că “prin această linie de creditare, vom putea asigura rapid finanţarea necesară investiţiei, având în vedere că, în cazul solicitării de credite pentru realizarea unor proiecte europene, se obţine mult mai uşor acordul comisiei din cadrul Ministerului Finanţelor, comisie care avizează creditele solicitate de autorităţile publice. După ce vom primi banii de la ministerul de resort, solicitaţi de noi prin cererile de rambursare, sumele respective le vom putea folosi în realizarea altor investiţii publice, fără să periclităm finanţarea celor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli din acest an.”
Menţionăm că este vorba despre proiectul ecologizării unui singur batal de lângă Lacul Peştelui, cel care aparţine domeniului public local. Tot în vecinătatea lacului pomenit, mai sunt o mulţime de batale care aparţin Rafinăriei “Steaua Română”, societate ce nu arată deloc că ar vrea să le cureţe.