MOMENT GHERI RUSU TOGAN

„No, domne ziarist, ce-ți mai taie pân’ cap să scrii?”…

„Da’ cu mândrele cum șezi?”

Și, foindu-se în băncuță, să-și găsească statul plăcut, demara cu grijă, cotind volanul pe serpentinele ce duceau la Conacul Său de pe Voila. „No, acu puniem d-o pastramă și cetim fiecare ce scris-am… Aici e ca în Cer, liniște, aer și spirit, no!” Și pășeam, din mașină, prin portița proptită în coasta cu fructiferi și viță de vie, urcând pieptiș malul ierbos, în vreme ce conacul venea spre mine, iluzie optică, firește. Și apăreau, pe rând, un Cristian Oprescu, un Constantin Trandafir, un Valentin Gheorghiu, un Emil Sude, un Vasile Ilinca, un Christian Crăciun, un Sașa (pe bicicletă), un Mihai Săvoaia, un Emanoil Toma, un Ion Șovăială, chiar și un Costică Radu…

Se mutau aici cam jumătate din componenții Cafenelei literare – pe atunci, 2000 – 2002 – „Vlad Mușatescu” patronată de mine, sub egida cotidianului „Oglinda Câmpinei”. În cerdacul conacului, „de toate pentru toți” câți eram de față; tăiatul lemnelor, aprinsul focului, preparatul frigăruilor și aranjatul paharelor, precedau lecturile urmate de criticile și sau laudele inerente ale corifeilor noștri, domnii profesori Rusu Togan și Trandafir… Și dă-i și luptă… Gloria literară, grăbită să ne spună „Pa!”, lăsa locul celei gastronomice, pe care o prezidam mai fiecare, spre bucuria cu jovială simțire ce ne-o arăta onorabila gazdă: Domnu’ Gheri!

Sosea încet și sigur, presimțită – spre încântarea noastră și emoția domnului nostru Gherasân (apud C. Trandafir) –, epoca apariției articolelor în Revista Nouă, de la aprilie 2004 încoace, în AXIOMA și, și mai  încoace, în paginile cărților Domniei Sale, scrise într-o grafie aparent năvalnică, dar unică în substanța ei/ a lor. Nu băgam de seamă că, în verva amuzantă a graiului neaoș ardelenesc, marca Ghijasa de Jos, clocoteau eminentele texte reunite apoi, pe rând, sub titluri ca acestea (primite din mâinile autorului lor), parte din opera mereu optimistului Domn Gheri: DIVINTĂȚI PĂGÂNE DIN CARPAȚI – Întruchipări ale lumii reale și ale lumii-oglindă (Ed. Premier, 2011); TINEREȚEA, CĂTĂNIA ȘI RĂZBOIUL (Ed. Premier, 2012); HASDEU ȘI IORGA (Ed. Premier, 2012); TROIȚA MĂRTURISITORULUI (Ed. Premier 2013); UNIVERSURI PIERDUTE DIN CARPAȚI (Ed. Libra, 2015); TINEREȚEA, CĂTĂNIA ȘI RĂZBOIUL –Pagini din istoria neamului (Ed. Libra, 2016).

Gazetarul mi se relevase în primul ziar liber, „Câmpina”, pe care îl fondase și scria aproape în întregime, în „Oglinda”; poetul – în „Cruce peste inimă” (1990), „Distincția cuvintelor” (2009); istoricul și etnograful și folcloristul cu vocația povestitorului, în „Viziuni străvechi – Ritualuri, credințe, datini, obiceiuri” (1997); „Apa – stare de oglindă, incursiune în universul acvatic românesc” (2003), „Cântecele iertării – vălul ritualic al desprinderii” (2004), „Pământul și ordinea lumii”, ritualică (2005), „Cântecele Vetrei” (2006), „Casa, șarpele și focul” (2006), „Etnomuzicologul Ilarion Cociașu în vâltoarea destinului” (2010); romancierul în „Spațiul nefericirii” (1992), „Șarpele de negură” (1993), „Gelu și semenii” (povestire istorică,2002), „Nefericiri întâmplătoare” (2003), „Troița mărturisitorului” (2013); memorialistul – în „Scriitori români și iubirile lor” (2014) – carte despre care o galerie de admirabili oratori vor vorbi, în salonul Vilei BARBIZON de pe strada Vasile Alecsandri, joi – 7 noiembrie, de la 18 ore în sus, întru cinstirea polivalentului Om de Cultură și Cetățean de Onoare al Câmpinei,  Gherasim RUSU TOGAN.  

Serghie Bucur