Ion Dragomir ar putea fi considerat unul dintre oamenii anului 2008. Unul dintre puţinii din administraţia locală câmpineană despre care se poate spune acest lucru. După un mandat în forţă de consilier local, a apărut peste noapte ca viceprimar din partea PSD. Şi nu numai că a devenit viceprimar, dar lasă impresia că – de fapt – conduce Primăria. Iar exemplele ar putea fi multe în sprijinul acestei afirmaţii… Pornind de la aceste considerente, am purtat cu viceprimarul Ion Dragomir următorul dialog, exact în momentul în care preşedintele Traian Băsescu îl nominaliza pe Theodor Stolojan pentru funcţia de prim ministru. Cum a fost anul 2008 pentru Ion Dragomir?
Să spun că a fost un an bun. Mai bun ca alţii… Bun şi, totuşi,nu foarte bun deoarece eforturile pe care le-am făcut au fost cu mult mai mari faţă de anii precedenţi, pentru că munca în administraţie, dacă vrei s-o faci bine, înseamnă o activitate complexă, care necesită un efort mare. Dacă vrei doar să treci prin administraţie, poţi să-ţi faci viaţa foarte uşoară…
“Toate eforturile mele n-au reuşit să ducă la închegarea unei echipe”
Există un curent format de cei care cunosc activitatea din Primăria Câmpina şi care susţin că, de fapt, dumneavoastră (şi nu primarul) conduceţi activitatea acestei instituţii. Este sau nu adevărat?
Nu sunt de acord cu această apreciere. Mie mi-ar fi plăcut mult, foarte mult, ca Primăria să fie condusă de o echipă. Toate eforturile mele n-au reuşit să duc, însă, la închegarea unei echipe şi mi-am luat pe cont propriu îndeplinirea propriilor sarcini şi a atribuţiilor compartimentelor repartizate prin organigramă.
Nu sunt de acord cu această apreciere. Mie mi-ar fi plăcut mult, foarte mult, ca Primăria să fie condusă de o echipă. Toate eforturile mele n-au reuşit să duc, însă, la închegarea unei echipe şi mi-am luat pe cont propriu îndeplinirea propriilor sarcini şi a atribuţiilor compartimentelor repartizate prin organigramă.
Problema gazelor la spital “nu putea fi rezolvată pe căi ortodoxe”
Cu toate acestea, au fost câteva momente în care aţi părut învins…
Nu, n-am fost învins.
Să luăm câteva exemple…
De acord.
Mai întâi, a fost problema gazelor la Spitalul Municipal…
Am încercat să rezolv această problemă, dar pe căi ortodoxe ea nu putea fi rezolvată. M-am declarat în imposibilitate de a rezolva această problemă. Credeam că se va forma o echipă care să se ocupe şi să găsească soluţii ortodoxe, legale, la această problemă. N-a fost aşa, s-a ocupat altcineva. Bine că s-a rezolvat, dar sunt multe necunoscute asupra modului de rezolvare, necunoscute care, probabil, vor deveni cunoscute la un moment dat. Eu vroiam o rezolvare transparentă, publică, dar modul în care s-a rezolvat este ţinut la discreţie.
Cu toate acestea, au fost câteva momente în care aţi părut învins…
Nu, n-am fost învins.
Să luăm câteva exemple…
De acord.
Mai întâi, a fost problema gazelor la Spitalul Municipal…
Am încercat să rezolv această problemă, dar pe căi ortodoxe ea nu putea fi rezolvată. M-am declarat în imposibilitate de a rezolva această problemă. Credeam că se va forma o echipă care să se ocupe şi să găsească soluţii ortodoxe, legale, la această problemă. N-a fost aşa, s-a ocupat altcineva. Bine că s-a rezolvat, dar sunt multe necunoscute asupra modului de rezolvare, necunoscute care, probabil, vor deveni cunoscute la un moment dat. Eu vroiam o rezolvare transparentă, publică, dar modul în care s-a rezolvat este ţinut la discreţie.
“După 15 martie, construcţiile realizate ilegal pe domeniul public vor fi categoric demolate”
O altă problemă a fost cea a demolării locuinţelor ilegal construite pe domeniul public. Şi aici părea că vi s-a dat cumva peste mână…
Era un punct care a făcut parte din programul pe care mi l-am impus pentru administraţia locală, din moment ce răspundeam de urbanism. Mi se pare normal să luăm o astfel de măsură, mai ales în privinţa celor aflate pe domeniul public. Mi-am propus demolarea lor şi mi s-a cerut – şi am acceptat – o perioadă de graţie de şase luni. Am semnat un protocol cu reprezentanţii romilor, iar după 15 martie, construcţiile realizate ilegal pe domeniul public vor fi categoric demolate.
O altă problemă a fost cea a demolării locuinţelor ilegal construite pe domeniul public. Şi aici părea că vi s-a dat cumva peste mână…
Era un punct care a făcut parte din programul pe care mi l-am impus pentru administraţia locală, din moment ce răspundeam de urbanism. Mi se pare normal să luăm o astfel de măsură, mai ales în privinţa celor aflate pe domeniul public. Mi-am propus demolarea lor şi mi s-a cerut – şi am acceptat – o perioadă de graţie de şase luni. Am semnat un protocol cu reprezentanţii romilor, iar după 15 martie, construcţiile realizate ilegal pe domeniul public vor fi categoric demolate.
“Decizia de autorizare a unui cazinou nu trebuie să aparţină exclusiv unei singure persoane”
A mai fost ulterior şi problema cazinourilor.
Mi se pare normal ca decizia de autorizare a unui cazinou sau a unei săli de jocuri de noroc să nu aparţină exclusiv unei singure persoane sau unui grup restrâns de persoane. De aceea am dorit implicarea Consiliului Local în luarea unei asemenea decizii, pentru că foarte mulţi cetăţeni vor fi deranjaţi de funcţionarea unei astfel de unităţi, iar analiza şi răspunderea să fie colective, ale Consiliului Local. Oricum, hotărârea pe care am iniţiat-o luna trecută se va aplica.
Colaborare “bunişoară” cu primarul Tiseanu
Cum colaboraţi cu primarul Horia Tiseanu?
Relaţiile dintre noi sunt foarte bune, sunt relaţii de respect reciproc la nivelul instituţiei pe care o reprezentăm… Colaborarea însă… Apreciez că este… să zic bunişoară şi ar putea fi mult mai bună pentru că, dacă ne consultăm pe problemele majore ale Câmpinei, nu putem lua decât deciziile cele mai bune, nu pentru noi sau pentru partidele pe care le reprezentăm, ci pentru cetăţenii Câmpinei.
Cărui fapt se datorează apropierea evidentă în plan profesional dintre dumneavoastră şi Jenica Tabacu?
Colaborarea cu doamna Tabacu este bună, pentru că m-a ajutat, iar noi am colaborat extraordinar de bine în tot ceea ce am făcut în ultimele şase luni în Primărie. Şi spun acest lucru pentru că, fără un ajutor de nădejde, efortul pe care eu ar fi trebuit să-l fac ar fi fost dublu.
“Am realizat lucruri care nu s-au mai întâmplat niciodată şi care nici nu cred că s-ar fi întâmplat”
Care a fost cel mai important lucru realizat de viceprimarul Ion Dragomir în aceste şase luni?
Satisfacţia cea mai mare este că am reuşit, în proporţie foarte mare, să ascult oamenii care mi s-au adresat cu diferite probleme, iar în mare măsură am reuşit să le şi rezolv problemele ridicate. Mă simt extraordinar de bine căam reuşit să-i primesc şi să-i ascult pe oameni ori de câte ori au avut probleme, fără să-i pun să aştepte la audienţe şi încercând să determin ca timpul pierdut de ei în Primărie să fie cât mai scurt. De asemenea, am satisfacţia multor lucruri care s-au realizat în Câmpina în aceste şase luni, lucruri care nu s-au mai întâmplat niciodată şi care nici nu cred că s-ar fi întâmplat. Şi mă refer aici la Serbările Toamnei, Ziua Curăţeniei, plantarea a 1.230 de arbori, rezolvarea problemei cailor, un iluminat ornamental de sărbători deosebit şi, poate, mai sunt şi altele.
“Am întâlnit extraordinar de multe piedici, inclusiv din partea personalului din Primărie ”
Regretaţi ceva din această perioadă? Există vreun lucru pe care nu l-aţi putut realiza?
Cam tot ceea ce mi-am propus, am realizat. Mă aşteptam să pot face toate aceste lucruri mai uşor, însă am întâlnit extraordinar de multe piedici, inclusiv din partea personalului din Primăria Câmpina, care cred că nu este obişnuit să acţioneze şi să reacţioneze la principiile mele, care sunt ca într-un sistem privat. Mai grav e că mentalitatea celor din Primărie este că totul li se cuvine, totul curge de la sine şi nu-i interesează cât trebuie să dea fiecare din el, pentru că, în administraţie, încă nu s-au trăit momentele în care veniturile să fie mici, să nu fie bani de salarii şi alte greutăţi pe care salariaţii din mediul privat le trăiesc.
Mulţi angajaţi ai Primăriei lucrează “cu frâna de mână trasă”
Puteţi să daţi un exemplu concret în acest sens?
Sigur. Până pricep unii dintre oamenii din Primărie ce au de făcut, te înnebunesc… Îţi pun douăzeci de întrebări, trebuie să le explici, trebuie să asculţi tot felul de comentarii… Nu sunt obişnuiţi să îşi asculte şefii într-un mod disciplinat şi să execute fără întrebări suplimentare ceea ce le ceri. Iar asta duce la pierdere de timp, consum nervos, deterioare psihică… Ce să mai, uneori mă scot din sărite! N-am să renunţ să-i determin pe oamenii din Primărie să nu mai meargă în acest ritm şi cu această acceleraţie, în care mulţi au frâna de mână trasă sau au un sistem de transmisie uzat. Cred că nici unul dintre salariaţii Primăriei nu face acest lucru intenţionat sau din rea-voinţă, ci cred că este vorba de mentalitatea pe care şi-au creat-o în timp şi pe care doar cu eforturi mari le-o poţi schimba.
Viceprimarul are repartizată o maşină, totuşi, pe dumneavoastră v-am văzut prin localitate mai mult cu maşina proprie. De ce?
Primăria are trei maşini, conform legii. Maşinile sunt foarte solicitate de compartimente şi prefer să repartizez maşina care îmi este destinată mie unor compartimente din subordinea mea pentru rezolvarea problemelor, iar eu să merg singur cu maşina mea acolo unde este nevoie. Îmi place să merg singur şi pentru că sunt trasee foarte scurte şi pentru că îmi mai schimb direcţia din mers la diferite obiective… Cert este că prefer să merg singur şi să nu deranjez pe nimeni. În plus, din punct de vedere economic, cred că ar trebui să se mai renunţe la şoferi, ceea ce începe să se întâmple chiar şi la societăţile din oraş, ca să nu mai vorbim de cele din ţară. Şi vă dau un singur exemplu. OMV avea, la momentul preluării, sute, poate chiar mii de şoferi. Acum, inclusiv membrii staff-ului îşi conduc singuri maşinile. Discutam zilele trecute şi ne puneam problema achiziţionării unei maşini tip macara pentru accesul la instalaţiile de iluminat public. Imediat mi s-a spus că astfel vom mai angaja doi electricieni şi un şofer. Nu! Prefer să plătesc unuia dintre electricieni cursurile şcolii de şoferi pentru a avea dreptul să conducă un astfel de vehicul, iar costurile ar fi cât salariul pe două luni al unui şofer. Din punct de vedere economic, aceasta este soluţia.
Domnule Dragomir, sunteţi un om bogat?
Nu pot să spun că sunt un om bogat şi chiar m-ar deranja să se spună acest lucru despre mine. Cred că, după 35 de ani de muncă, din care aproximativ 24 de ani în funcţii de conducere, am reuşit să fac tot ceea ce am – un teren, o casă, o maşină şi o familie frumoasă, formată din soţie şi o fetiţă. De altfel, pentru fetiţă am cumpărat un apartament în Bucureşti, pe care l-am achiziţionat printr-un credit de un miliard şi jumătate, pe care trebuie să-l returnez în şase ani.
“Nu mi-am propus să mai acumulez nimic, ci doar să trăiesc normal”
Mi se pare normal ca decizia de autorizare a unui cazinou sau a unei săli de jocuri de noroc să nu aparţină exclusiv unei singure persoane sau unui grup restrâns de persoane. De aceea am dorit implicarea Consiliului Local în luarea unei asemenea decizii, pentru că foarte mulţi cetăţeni vor fi deranjaţi de funcţionarea unei astfel de unităţi, iar analiza şi răspunderea să fie colective, ale Consiliului Local. Oricum, hotărârea pe care am iniţiat-o luna trecută se va aplica.
Colaborare “bunişoară” cu primarul Tiseanu
Cum colaboraţi cu primarul Horia Tiseanu?
Relaţiile dintre noi sunt foarte bune, sunt relaţii de respect reciproc la nivelul instituţiei pe care o reprezentăm… Colaborarea însă… Apreciez că este… să zic bunişoară şi ar putea fi mult mai bună pentru că, dacă ne consultăm pe problemele majore ale Câmpinei, nu putem lua decât deciziile cele mai bune, nu pentru noi sau pentru partidele pe care le reprezentăm, ci pentru cetăţenii Câmpinei.
Cărui fapt se datorează apropierea evidentă în plan profesional dintre dumneavoastră şi Jenica Tabacu?
Colaborarea cu doamna Tabacu este bună, pentru că m-a ajutat, iar noi am colaborat extraordinar de bine în tot ceea ce am făcut în ultimele şase luni în Primărie. Şi spun acest lucru pentru că, fără un ajutor de nădejde, efortul pe care eu ar fi trebuit să-l fac ar fi fost dublu.
“Am realizat lucruri care nu s-au mai întâmplat niciodată şi care nici nu cred că s-ar fi întâmplat”
Care a fost cel mai important lucru realizat de viceprimarul Ion Dragomir în aceste şase luni?
Satisfacţia cea mai mare este că am reuşit, în proporţie foarte mare, să ascult oamenii care mi s-au adresat cu diferite probleme, iar în mare măsură am reuşit să le şi rezolv problemele ridicate. Mă simt extraordinar de bine căam reuşit să-i primesc şi să-i ascult pe oameni ori de câte ori au avut probleme, fără să-i pun să aştepte la audienţe şi încercând să determin ca timpul pierdut de ei în Primărie să fie cât mai scurt. De asemenea, am satisfacţia multor lucruri care s-au realizat în Câmpina în aceste şase luni, lucruri care nu s-au mai întâmplat niciodată şi care nici nu cred că s-ar fi întâmplat. Şi mă refer aici la Serbările Toamnei, Ziua Curăţeniei, plantarea a 1.230 de arbori, rezolvarea problemei cailor, un iluminat ornamental de sărbători deosebit şi, poate, mai sunt şi altele.
“Am întâlnit extraordinar de multe piedici, inclusiv din partea personalului din Primărie ”
Regretaţi ceva din această perioadă? Există vreun lucru pe care nu l-aţi putut realiza?
Cam tot ceea ce mi-am propus, am realizat. Mă aşteptam să pot face toate aceste lucruri mai uşor, însă am întâlnit extraordinar de multe piedici, inclusiv din partea personalului din Primăria Câmpina, care cred că nu este obişnuit să acţioneze şi să reacţioneze la principiile mele, care sunt ca într-un sistem privat. Mai grav e că mentalitatea celor din Primărie este că totul li se cuvine, totul curge de la sine şi nu-i interesează cât trebuie să dea fiecare din el, pentru că, în administraţie, încă nu s-au trăit momentele în care veniturile să fie mici, să nu fie bani de salarii şi alte greutăţi pe care salariaţii din mediul privat le trăiesc.
Mulţi angajaţi ai Primăriei lucrează “cu frâna de mână trasă”
Puteţi să daţi un exemplu concret în acest sens?
Sigur. Până pricep unii dintre oamenii din Primărie ce au de făcut, te înnebunesc… Îţi pun douăzeci de întrebări, trebuie să le explici, trebuie să asculţi tot felul de comentarii… Nu sunt obişnuiţi să îşi asculte şefii într-un mod disciplinat şi să execute fără întrebări suplimentare ceea ce le ceri. Iar asta duce la pierdere de timp, consum nervos, deterioare psihică… Ce să mai, uneori mă scot din sărite! N-am să renunţ să-i determin pe oamenii din Primărie să nu mai meargă în acest ritm şi cu această acceleraţie, în care mulţi au frâna de mână trasă sau au un sistem de transmisie uzat. Cred că nici unul dintre salariaţii Primăriei nu face acest lucru intenţionat sau din rea-voinţă, ci cred că este vorba de mentalitatea pe care şi-au creat-o în timp şi pe care doar cu eforturi mari le-o poţi schimba.
Viceprimarul are repartizată o maşină, totuşi, pe dumneavoastră v-am văzut prin localitate mai mult cu maşina proprie. De ce?
Primăria are trei maşini, conform legii. Maşinile sunt foarte solicitate de compartimente şi prefer să repartizez maşina care îmi este destinată mie unor compartimente din subordinea mea pentru rezolvarea problemelor, iar eu să merg singur cu maşina mea acolo unde este nevoie. Îmi place să merg singur şi pentru că sunt trasee foarte scurte şi pentru că îmi mai schimb direcţia din mers la diferite obiective… Cert este că prefer să merg singur şi să nu deranjez pe nimeni. În plus, din punct de vedere economic, cred că ar trebui să se mai renunţe la şoferi, ceea ce începe să se întâmple chiar şi la societăţile din oraş, ca să nu mai vorbim de cele din ţară. Şi vă dau un singur exemplu. OMV avea, la momentul preluării, sute, poate chiar mii de şoferi. Acum, inclusiv membrii staff-ului îşi conduc singuri maşinile. Discutam zilele trecute şi ne puneam problema achiziţionării unei maşini tip macara pentru accesul la instalaţiile de iluminat public. Imediat mi s-a spus că astfel vom mai angaja doi electricieni şi un şofer. Nu! Prefer să plătesc unuia dintre electricieni cursurile şcolii de şoferi pentru a avea dreptul să conducă un astfel de vehicul, iar costurile ar fi cât salariul pe două luni al unui şofer. Din punct de vedere economic, aceasta este soluţia.
Domnule Dragomir, sunteţi un om bogat?
Nu pot să spun că sunt un om bogat şi chiar m-ar deranja să se spună acest lucru despre mine. Cred că, după 35 de ani de muncă, din care aproximativ 24 de ani în funcţii de conducere, am reuşit să fac tot ceea ce am – un teren, o casă, o maşină şi o familie frumoasă, formată din soţie şi o fetiţă. De altfel, pentru fetiţă am cumpărat un apartament în Bucureşti, pe care l-am achiziţionat printr-un credit de un miliard şi jumătate, pe care trebuie să-l returnez în şase ani.
“Nu mi-am propus să mai acumulez nimic, ci doar să trăiesc normal”
Totuşi, conform propriei declaraţii de avere, la precedentul loc de muncă aveaţi un salariu destul de mare. Acum, indemnizaţia de viceprimar este mult mai mică. De ce v-aţi dorit o funcţie mai prost plătită?
E simplu. Nu mi-am propus să mai acumulez nimic. Acum mi-am propus doar să trăiesc normal, civilizat, frumos alături de familia mea. Într-adevăr, valoarea indemnizaţiei este cam la 60% din venitul meu anterior, dar pot să întreb şi eu atunci de ce se bat atât de mulţi pe această funcţie?! Pe de altă parte, din această poziţie nu mai am grija unui conducător de unitate economică, poziţie din care trebuia să asiguri comenzi, să aibă oamenii de lucru, să te preocupi să încasezi şi să ai venituri pentru a le putea plăti oamenilor salariile. Sunt multe aspecte dure şi stresante, mai ales pentru perioada de criză care va urma.
Va fi acest mandat de viceprimar, pentru dumneavoastră, rampa de lansare pentru o viitoare candidatură la funcţia de primar?
Nu. Funcţia de acum este doar una de viceprimar şi atât.
La alegerile locale din vară, PSD s-a ales cu funcţia de viceprimar şi locul al treilea în Consiliul Local. La alegerile parlamentare, nici unul dintre candidaţii PSD nu a câştigat în această zonă. Unde apreciaţi că este acum locul PSD Câmpina pe scena politică locală?
Da. La alegerile locale am fost pe locul al treilea, la alegerile parlamentare – pe locul al doilea… Cam acolo suntem acum, pe locurile doi-trei. Oricum, nu în opoziţie. După părerea mea, chestia asta cu putere şi opoziţie este ceva relativ. Trebuie să votăm ideile şi proiectele bune, indiferent din partea cui vin, singura condiţie fiind să reprezinte interesele câmpinenilor. Personal, mă opun doar proiectelor care au o anumită tendinţă. Eu tot ce fac este numai în interesul Câmpinei şi al locuitorilor ei, iar dacă ar fi mai mulţi cei care ar gândi la fel, am putea lăsa deoparte în timpul mandatului apartenenţa la un partid sau altul.
Ştiţi că aveţi o poreclă… interesantă?
Nu.
Chiar nu ştiţi?
Nu, vorbesc serios.
Vi se spune… Hrebenciuc.
A, asta-i mai veche, de vreo patru ani…
Cum comentaţi acest lucru, de unde credeţi că vi se trage această poreclă?
Nu ştiu ce să spun… Probabil din abilitatea mea de a negocia, dar asta n-o fac decât atunci când un anumit lucru trebuie susţinut. În toată activitatea mea din administraţia locală, se poate verifica, proiectele iniţiate de mine au avut susţinerea majorităţii.
“Este bine să-i consideri pe toţi duşmani şi să fii prudent”
Aveţi duşmani?
Mulţi! Se spune că “acela care nu are duşmani, nu trăieşte!”. Eu mă apăr singur şi am ajuns la concluzia că este bine să-i consideri pe toţi duşmani şi să fi prudent, pentru că s-ar putea să te trădeze chiar şi cel pe care-l considerai cel mai bun prieten. Atunci când ocupi o funcţie importantă e normal să apară invidia, iar mulţi se întreabă “de ce el şi nu eu?” În astfel de momente apar comentariile negative şi chiar dacă îţi este – la stadiul declarativ – prieten apropiat, te-ai făcut cu un duşman, care nu va ezita, la primul semn că te clatini, să te lucreze pe la spate. De multe ori am fost dezamăgit pentru că oameni în care am crezut au dovedit ulterior că nu-mi erau prieteni, ci duşmani!
E simplu. Nu mi-am propus să mai acumulez nimic. Acum mi-am propus doar să trăiesc normal, civilizat, frumos alături de familia mea. Într-adevăr, valoarea indemnizaţiei este cam la 60% din venitul meu anterior, dar pot să întreb şi eu atunci de ce se bat atât de mulţi pe această funcţie?! Pe de altă parte, din această poziţie nu mai am grija unui conducător de unitate economică, poziţie din care trebuia să asiguri comenzi, să aibă oamenii de lucru, să te preocupi să încasezi şi să ai venituri pentru a le putea plăti oamenilor salariile. Sunt multe aspecte dure şi stresante, mai ales pentru perioada de criză care va urma.
Va fi acest mandat de viceprimar, pentru dumneavoastră, rampa de lansare pentru o viitoare candidatură la funcţia de primar?
Nu. Funcţia de acum este doar una de viceprimar şi atât.
La alegerile locale din vară, PSD s-a ales cu funcţia de viceprimar şi locul al treilea în Consiliul Local. La alegerile parlamentare, nici unul dintre candidaţii PSD nu a câştigat în această zonă. Unde apreciaţi că este acum locul PSD Câmpina pe scena politică locală?
Da. La alegerile locale am fost pe locul al treilea, la alegerile parlamentare – pe locul al doilea… Cam acolo suntem acum, pe locurile doi-trei. Oricum, nu în opoziţie. După părerea mea, chestia asta cu putere şi opoziţie este ceva relativ. Trebuie să votăm ideile şi proiectele bune, indiferent din partea cui vin, singura condiţie fiind să reprezinte interesele câmpinenilor. Personal, mă opun doar proiectelor care au o anumită tendinţă. Eu tot ce fac este numai în interesul Câmpinei şi al locuitorilor ei, iar dacă ar fi mai mulţi cei care ar gândi la fel, am putea lăsa deoparte în timpul mandatului apartenenţa la un partid sau altul.
Ştiţi că aveţi o poreclă… interesantă?
Nu.
Chiar nu ştiţi?
Nu, vorbesc serios.
Vi se spune… Hrebenciuc.
A, asta-i mai veche, de vreo patru ani…
Cum comentaţi acest lucru, de unde credeţi că vi se trage această poreclă?
Nu ştiu ce să spun… Probabil din abilitatea mea de a negocia, dar asta n-o fac decât atunci când un anumit lucru trebuie susţinut. În toată activitatea mea din administraţia locală, se poate verifica, proiectele iniţiate de mine au avut susţinerea majorităţii.
“Este bine să-i consideri pe toţi duşmani şi să fii prudent”
Aveţi duşmani?
Mulţi! Se spune că “acela care nu are duşmani, nu trăieşte!”. Eu mă apăr singur şi am ajuns la concluzia că este bine să-i consideri pe toţi duşmani şi să fi prudent, pentru că s-ar putea să te trădeze chiar şi cel pe care-l considerai cel mai bun prieten. Atunci când ocupi o funcţie importantă e normal să apară invidia, iar mulţi se întreabă “de ce el şi nu eu?” În astfel de momente apar comentariile negative şi chiar dacă îţi este – la stadiul declarativ – prieten apropiat, te-ai făcut cu un duşman, care nu va ezita, la primul semn că te clatini, să te lucreze pe la spate. De multe ori am fost dezamăgit pentru că oameni în care am crezut au dovedit ulterior că nu-mi erau prieteni, ci duşmani!
“Îmi place să am o curte frumoasă şi mă simt foarte bine la mine acasă”
Ce face viceprimarul Ion Dragomir în afara orelor de program şi în afara timpului dedicat activităţilor politice?
Mă simt foarte bine la mine acasă, chiar dacă este mult prea puţin timpul dedicat familiei şi treburilor gospodăreşti. Tocmai de aceea, ori de câte ori am puţin timp liber, mă simt extraordinar de bine să-l petrec acasă, în mijlocul familiei. Iar când reuşesc să fac şi ceva treabă prin gospodărie, mă simt şi mai bine. Tot ceea ce facem în gospodărie, doar noi facem, iar la curte se găseşte tot timpul ceva de făcut. Cel mai des mi se întâmplă să am mai mult timp liber în week-end sau seara târziu. Îmi face mare plăcere să mă ocup de tăierea trandafirilor, a viei, să sap sau să tai copacii, să tund iarba… Îmi place să am o curte frumoasă şi mă simt foarte bine la mine acasă.
Ce face viceprimarul Ion Dragomir în afara orelor de program şi în afara timpului dedicat activităţilor politice?
Mă simt foarte bine la mine acasă, chiar dacă este mult prea puţin timpul dedicat familiei şi treburilor gospodăreşti. Tocmai de aceea, ori de câte ori am puţin timp liber, mă simt extraordinar de bine să-l petrec acasă, în mijlocul familiei. Iar când reuşesc să fac şi ceva treabă prin gospodărie, mă simt şi mai bine. Tot ceea ce facem în gospodărie, doar noi facem, iar la curte se găseşte tot timpul ceva de făcut. Cel mai des mi se întâmplă să am mai mult timp liber în week-end sau seara târziu. Îmi face mare plăcere să mă ocup de tăierea trandafirilor, a viei, să sap sau să tai copacii, să tund iarba… Îmi place să am o curte frumoasă şi mă simt foarte bine la mine acasă.
Ion Dragomir despre…
I-am solicitat viceprimarului Ion Dragomir să caracterizeze, în câteva cuvinte, mai multe personalităţi locale, judeţene şi chiar centrale. În multe cazuri a ezitat, cântărind cu grijă cuvintele. Iată răspunsurile sale:
Horia Tiseanu: “Primarul municipiului Câmpina”.
Alin Moldoveanu: “Preşedinte PNDC şi mi se pare un om care şi-a respectat cuvântul şi un om ambiţios”.
Elvis Arghir: “Consilier local în actuala şi precedenta legislatură”.
Gheorghe Tudor: “Fost primar, fost viceprimar, membru marcant al PSD, un om a cărui capacitate de muncă trebuie folosită”.
Jenica Tabacu: “Consilier local PIN, o persoană cu o gândire pozitivă, cu mare putere de muncă, bun organizator”.
Dragomir Enache: “Consilier local PNL, îi place să vorbească mult în faţa televizorului şi să fie văzut”.
Mihail Şerbănoiu: “Un om deosebit, fost preşedinte PSD, păcat că activitatea pe care o prestează nu-i mai permite şi desfăşurarea unei munci politice”.
Florin Anghel: “Deputat PD-L, fost preşedinte al Consiliului Judeţean, un om puternic, de mare caracter”.
Georgică Severin: “Senator PD-L, patron trust QED, un om de la care eu personal şi Câmpina aşteptăm mult”.
Horaţiu Zăgan: “Consilier PSD la al patrulea mandat, fost candidat la Camera Deputaţilor, un caracter deosebit, tânăr, cu putere de muncă, merita mai mult”.
Victor Bercăroiu: “Fost deputat, vicepreşedinte PSD, nu şi-a spus, încă, ultimul cuvânt”.
Corneliu Anastase: “L-am cunoscut în urmă cu 25 de ani, eu reprezentând societatea Neptun, iar domnia sa – fosta întreprindere «1 Mai»; ne-am revăzut la şedinţa de constituire a Consiliului Local; pentru mine a fost un model”.
Mircea Cosma: “Omul potrivit la locul potrivit”.
Mircea Geoană: “Preşedintele în exerciţiu al PSD, apreciez tot ceea ce face la vârful partidului”.
Ion Iliescu: “Fost preşedinte al României, preşedinte de onoare al PSD, trebuie încă ascultat”.
Traian Băsescu: “Preşedintele României, hă, hă, hă!”
