Este întotdeauna plăcut să faci cunoştinţă cu un om interesant atât în plan real, al vieţii de zi cu zi (fenomen din ce în ce mai rar) cât şi în plan ideatic. Iar întâlnirea cu un scriitor de mare talent provoacă aceeaşi bucurie. Parcă te-ai întâlnit cu cineva cu care simţi că vei fi prieten mulţi ani de acum încolo căci în dragostea pentru literatură fidelitatea este o condiţie esenţială. Cititorii de literatură de cursă lungă rămân atasaţi autorilor pe care-i stimează şi-i frecventează precum o fac doi prieteni. Oare până la urma legătura dintre cel care scrie şi cel care citeşte ceea ce primul scrie nu este un contract bine delimitat şi definit între doi oameni care, unul împărtăşeste iar celălalt încearcă să se regăsească? Şi, indirect, să afle soluţiile propuse de primul. Acest lucru mi s-a intamplat descoperiind-o pe Zeruya Shalev. Autoarea israeliană s-a născut într-un kibbutz în anul 1959, şi-a făcut debutul cu un volum de poezii dar ulterior s-a reorientat către proză, şi cât de bine a făcut! Printre cărtile sale se număra Dansând, încremenind (1993) Viaţa amoroasă (1997) Soţ şi soţie ( 2000) Thera (2005). A absolvit un masterat în studii biblice iar în prezent lucrează pentru Editura Keshet. Ultima carte a autoarei israeliene este “Fărâme de viaţă”1 apărută recent şi în România la care recunoaşte că a lucrat timp de cinci ani de zile. Stilul scriitoarei israeliene ni se pare înrudit cu cel al unui alt mare scriitor evreu, Amos Oz şi el intens tradus în limba română în ultimul deceniu. Stilul amândorura este de o mare sensibilitate şi profunzime psihologică. Se pare că situaţia conflictutală continuă în care s-a aflat Palestina istorică după 1946 a fost un teren fertil scrierii şi, mai ales, introspecţiei. Proximitatea morţii poate avea şi acest efect benefic: valorizarea vieţii. Shalev întreprinde în romanul său o încercare de definire a vieţii în întreaga ei complexitate, descriind mai multe microcosmosuri care comunică, se întrepătrund (diverse tuneluri şi labirinturi) pentru a oferi un peisaj complex şi divers al unei familii evreieşti pe un palier de trei generaţii (fondatorii, continuatorii şi contemporanii, atât de diferiţi între ei dar uniţi totuşi de comunitatea de destin). “Frânturi de viaţă “ este o carte despre conceptul de familie şi tot ceea ce presupune aceasta. Una din temele ei fundamentale fiind acel atât de american concept, stipulat chiar în Declaraţia de Indepenendenţă the pursuit of hapiness care sună frumos şi aparent uşor de înfăptuit dar care, aceasta este şi ambiţia lui Shalev, este mult mai greu de pus în practică în viaţa reală din foarte multe motive. O familie este un vehicul complex şi delicat, cu care uneori poţi lovi stâlipii de iluminat care înconjoară strada (viaţa) dar care poate oferi sprijinul imperios necesar pentru a parcurge lungul drum (care însă întotdeauna ni se pare foarte scurt odată parcurs cel puţin jumătate din el căci viteza de derulare a vieţii pare a creşte neîncetat după ce ai parcurs o anumită distanţa din acest drum!) “Ce ne rămâne la sfârşitul zilelor, în afara imaginilor dragi pe care le vedem cu ochii minţii şi cine ar îndrăzni să nege veridicitatea lor? Eşti văduvit de atât de multe lucruri cu trecerea anilor, suferi pierdere după pierdere, însă acesta este cursul firesc al lucrurilor, îţi este interzis să te ataşezi de ceva, până şi cei care strâng averi păşesc în moarte fără nimic”2
Concluzia lui Shalev este că viaţa unei familii este complicată, ceea ce face diferenţa este doar capacitatea de a iubi si de a-l înţelege pe celălalt (exemplificată prin disperata dorinţa a înfia un copil de către unul din personajele principale, Dina, femeie către 50 de ani, aparent împlinită şi fericită, mamă a unei fete adolescente dar care simte că mai are dragoste de oferit iar pentru aceasta este gata să rişte totul) rămânând un om liber. “Iubirea e o creatură care-ţi scapă întotdeauna printre degete (…) ai crede că putem măsura iubirea ca pe o căldură sau că o putem pune pe cântar sau că cei doi părinţi vor merge într-o dimineaţă la spital, vor întinde braţele pentru a li se recolta sânge, apoi probele vor fi duse la laborator şi într-o săptămână vor primi rezultatul analizelor, în sângele dumneavoastră s-a găsit cutare sau cutare procent de iubire, vă încadraţi în limitele normale, iar formularul acesta li-l veţi înmâna copiilor voştri pentru a le servi la tribunal. Dimensiunile iubirii sunt la fel de ascunse privirilor omului precum dimensiunile divinului”3
