Reţeaua de gaze a comunei Poiana Câmpina este veche de peste jumătate de veac şi corodată la maximum. Excepţie face doar satul Bobolia, unde vechile ţevi de gaze au fost înlocuite, în 2005, cu unele moderne şi performante, din polietilenă de înaltă densitate. În restul comunei, mai ales în cartierul Răgman, dar şi în centrul localităţii (primele zone în care s-au efectuat branşamente de gaz metan), ţevile prin care circulă gazul-combustibil sunt “varză”. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, după ce că scurgerile de gaze din reţea sunt din ce în ce mai numeroase (evidenţiind şubrezenia conductelor), lucrările de reparaţii executate de cei de la GDF Suez (fosta Distrigaz), precum şi cele pregătitoare şi finale (săparea şi astuparea şanţurilor necesare pentru intervenţii) se fac cu viteza melcului. Spre disperarea reprezentanţilor administraţiei publice a comunei, care au făcut eforturi mari, în ultimii ani, să asfalteze principalele străzi din localitate, în special drumul judeţean care trece prin centrul comunei şi pe care circulă maşini de mare tonaj. Comuna Poiana Câmpina nu este prea mare (circa 5000 de locuitori), şi nici prea bogată pentru a-şi permite să refacă, din surse proprii, covorul asfaltic deteriorat în urma intervenţiilor celor de la Distrigaz. Reparaţiile se fac cu greutate şi întârziere, la câteva săptămâni după ce firma de construcţii agreată de GDF Suez realizează toate săpăturile necesare.
În final, după săptămâni de aşteptare şi după repararea conductei avariate, şanturile se astupă cu întârziere. Toate acestea fac ca multe străzi ale comunei să arate ca după bombardamentele americane din Al Doilea Război Mondial. Primarul comunei, Aurel Duţă, este hotărât să-i amendeze la buzunar pe cei care întârzie nepermis lucrările de reparaţii, precum şi înlăturarea urmărilor acestora, deoarece, consideră edilul poienar, “aşa nu se mai poate continua. Această stare de lucruri şi de lucrări trebuie să înceteze. Localitatea noastră a ajuns să arate ca după un bombardament. Până acum, am dat numai avertismente, dar vom trece la aplicarea unor amenzi usturătoare. Până şi în faţa Primăriei avem două şanţuri, unul făcut acum două săptămâni, iar celălalt, de trei săptămâni vechime. Intervenţiile se fac cu încetinitorul. Întâi cei de la Distrigaz vin şi constată unde sunt scurgerile de gaze, apoi se sapă şi se lasă mult timp lucrarea neterminată. În unele locuri, avariile au fost remediate şi după aproape două luni. Probabil, există o lipsă a personalului tehnic de intervenţie, iar şanţurile se sapă rapid în locurile cu scurgeri de gaze, fără să existe niciun program sistematic de acţiune, doar pentru a se evita acumulările de gaze şi producerea unor catastrofe.”
