La marginile oraşului, se construieşte fără autorizaţie

Într-un număr anterior al publicaţiei noastre, scriam despre faptul că regimul construcţiilor nu se prea respectă în oraşul nostru, dând ca exemplu faptul că o clădire alipită de o alta, de pe strada Ion Creangă, a fost demolată fără să aibă toate aprobările în regulă. Iată că, de data aceasta, suntem nevoiţi ca, în urma sesizărilor primite la redacţie de la un câmpinean, să vă prezentăm un caz în care nu s-a demolat fără aprobările legale, ci s-a construit în acelaşi dispreţ al legii.
Câmpineanul Alin Preda, care ne-a sesizat acest caz, ne-a relatat cu lux de amănunte cum i-a fost tulburată proprietatea de către un vecin, Miron Preda, care, culmea, poartă acelaşi nume de familie cu al său, fără ca între ei să existe o legătură de rudenie. Alin Preda, mama şi fraţii săi deţin un teren de circa 1000 de metri pătraţi pe strada Muncii, la numărul 18. Terenul este chiar la marginea oraşului şi la marginea terasei care coboară spre lunca Doftanei, deasupra potecii pe care cunoscătorii ei, în special copiii din partea locului, o folosesc ca să ajungă vara mai repede la albia râului Doftana, pentru scăldat. Chiar de la marginea curţii reclamanţilor se deschide o perspectivă largă a văii Doftanei, între Telega şi Băneşti. La o sută de metri, urmând poteca ce coboară spre vale, este un platou pe care multe generaţii de copii din cartier l-au cunoscut sub denumirea de Maracana (de la celebrul stadion brazilian), şi au încins pe el numeroase partide de fotbal. Este o zonă pitorească, plină de verdeaţă, aproape sălbatică, neatinsă de poluare.
Ar fi fost prea frumos să rămână aşa. Poate chiar ar fi rămas aşa, dacă cel care l-a nemulţumit profund pe Alin Preda nu ar fi început să taie, fără milă şi fără autorizaţie, din păduricea învecinată, pentru a împrejmui un teren de aproape 2000 mp cu un gard, în spatele căruia a ridicat o căsuţă, plus o grămadă de coteţe şi alte acareturi.
De fapt, întreaga tărăşenie a început atunci când Miron Preda, care are domiciliul tot în cartierul Păcuri, la două străzi depărtare, i-a rugat pe Alin şi fraţii săi, cu lacrimi în ochi, să-l lase să intre cu vacile pe terenul lor, pentru că nu avea ce să le dea de mâncare animalelor. Aceştia i-au închiriat terenul solicitat. Era imediat după ce municipalitatea interzisese circulaţia atelajelor cu cai pe străzile oraşului. Cum nici vacile nu mai aveau voie să circule pe domeniul public, lui Miron îi era teamă, probabil, să nu fie surprins ducându-le la păscut pe străzile pe care le avea de parcurs până la cea mai apropiată pajişte. După ce l-au lăsat pe Miron cu vacile sale pe terenul lor, Alin şi fraţii săi, la întoarcerea din străinătate, au văzut că acesta adusese transformări radicale locului. În primul rând, ocupase fără niciun drept o suprafaţă de circa 2500 m.p, chiar gard în gard cu terenul fraţilor Preda. Terenul ocupat de Miron Preda aparţine domeniului public al municipiului, iar ocuparea lui de către acesta nu se putea face decât în urma unei concesionări sau închirieri, cu aprobarea municipalităţii, ceea ce nu se întâmplase. Nu era un lucru în regulă. Nemaipunând la socoteală toată vegetaţia culcată la pământ de către “ocupantul” fără niciun temei al terenului municipalităţii, printre care mulţi arbuşti care ar fi îmbogăţit, peste ani, păduricea existentă în prezent. “L-am lăsat să intre cu vacile pe pământul nostru, iar când ne-am întors din străinătate, nu ne-a venit să credem ce-am văzut. Miron Preda îşi îngrădise cu un gard, chiar în faţa terenului nostru, două-trei mii de metri pătraţi din pământul aflat în proprietatea oraşului, fără nicio aprobare. Prin masivele defrişări făcute, a afectat stabilitatea şi rezistenţa terenului aflat în proprietatea noastră, mai ales că toată zona este în pantă. Nu s-a mulţumit cu arbuştii tăiaţi, pentru gard şi pentru eliberarea suprafeţei pe care şi-a edificat construcţiile, căci a mai săpat şi pe lângă gardul proprietăţii noastre, pentru a lărgi poteca de acces, astfel încat gardul a ramas suspendat la o înaltime de 1,5m. Ca urmare a acestor abuzuri, oricând, în timpul unor precipitaţii abundente, pământul nostru poate să o ia la vale. Şi-a ridicat grajduri şi coteţe în care creşte o mulţime de vaci, oi, capre, cai, porci, găini. Are şi mulţi câini, că ţi-e şi frică să treci, în miezul zilei, pe potecă. Tot bălegarul de la cai şi de la vaci, dejecţiile celorlalte animale, precum şi alte gunoaie, toate sunt depozitate în acelaşi loc şi emană un miros foarte greu de suportat. Vara, duhoarea este resimţită pe o distanta mare, atât de vecinii din zonă, cât şi de persoanele care trec spre albia râului sau spre deal. Adesea, lăturile şi mizeria rezultată le aruncă direct în vegetaţia din împrejurimi, lucru sesizabil de toate persoanele care trec prin zona. 

Nu mai zic că valoarea proprietăţii noastre a scăzut foarte mult prin toate aceste prejudicii, dar mă întreb cum de i s-a permis să ocupe abuziv domeniul public şi să construiască fără autorizaţie. De la primărie mi s-a spus că i se va închiria terenul, dar oricum, abuzurile şi ilegalităţile au fost deja comise”, ne-a declarat cel mai mare dintre fraţii Preda. Acesta a mai încercat să ne convingă că toata suprafaţa şi construcţiile deţinute de Miron Preda se află într-o mizerie de nedescris, fiind un focar de infecţie şi de boli în care trăiesc toţi membrii familiei.
De partea cealaltă, Miron Preda se apără afirmând că “eu nu pot sta acasă fără să muncesc şi de aceea mi-am ridicat coteţe şi grajd la marginea oraşului, ca să cresc animale, să-mi întreţin familia. Nu fur, nu dau în cap la nimeni…”
În opinia lui Alin Preda, nu se pot creşte animale în oraşe, căci îndeletnicirea contravine normelor europene de mediu. Tot el susţine că vecinii săi “vând laptele şi carnea provenite de la animalele lor, dar puţini ştiu că le cresc şi le sacrifică în condiţii improprii, fără a respecta minimele norme de igienă. De fapt, în spaţiul ocupat abuziv, ei nici nu s-au branşat la utilităţi. Noi vrem să construim o casă de vacanţă, dar nu cred că mai putem, în aceste condiţii. Primăria a ştiut să ne impună prin certificatul de urbanism să nu creştem animale, dar lui Miron Preda i s-a permis să facă tot ceea ce altora le este interzis”, ne-a mai declarat Alin Preda, care a reclamat situaţia mai multor instituţii: Primărie, Poliţia Locală, Romsilva.
Interesându-ne la Poliţia Locală despre acest caz, aveam să aflăm că situaţia juridică a terenului ocupat iniţial abuziv (ce-i drept), de către Miron Preda se schimbase în avantajul acestuia. Mai exact, mai mulţi funcţionari care se ocupă cu disciplina în construcţii şi mediu (domenii care, de la începutul anului, sunt în competenţa Poliţiei Locale), au venit la faţa locului, au constatat neregulile săvârşite de Miron Preda şi l-au amendat contravenţional, somându-l să intre în legalitate: adică ori să dărâme construcţiile ridicate, ori să obţină autorizaţia de construire a lor. Această autorizaţie este în curs de obţinere, mai ales că lui Miron Preda i s-a închiriat terenul respectiv cu scop agricol.
Pe un teren agricol se pot creşte animale, existând doar condiţia ca anexele gospodăreşti (grajduri, coteţe etc) să fie la o distanţă de minimum 10 metri de cea mai apropiată locuinţă. Distanţa era respectată şi dacă locuinţa fraţilor Preda ar fi fost ridicată pe terenul acestora.
La cealaltă sesizare a lui Alin Preda, că locul a devenit un focar de infecţie, a fost făcut un control de către Poliţia Locală şi un reprezentant al Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, acesta din urmă făcând câteva recomandări privind îmbunătăţirea condiţiilor de creştere a animalelor de către Miron Preda.
S-ar părea că lucrurile vor evolua spre continuarea acestei stări de fapt: Miron Preda cu animalele în bătătură, iar fraţii Preda cu terenul învecinat şi cu nemulţumiri legate de mirosurile neplăcute emanate de la coteţele şi grajdurile vecinului. S-ar mai putea spune că legislaţia noastră privind utilizarea terenurilor agricole la câte sute de metri de o zonă locuită e prea permisivă. În Uniunea Europeană, unde ne place să credem că am intrat din 2007, e greu de presupus că se poate întâmpla aşa ceva.