„Programul nu a putut fi respectat, deşi societatea, în perioada planului de reorganizare şi după acest plan, până în prezent, a vărsat la bugetul statului peste 8.800.000 euro. În planul aprobat de judecătorul sindic şi creditorii de bază, adică ANAF, Primăria şi Forja Neptun, sumele prinse în el aveau două componente: sume de bază şi penalităţi, majorări, dobânzi. Totalul sumei era, conform planului de reorganizare, de 33.246.000 de lei, din care 11.804.000 erau debite şi 22.000.000 accesorii, adică dobânzi, majorări, penalităţi. Prin planul de reorganizare s-au plătit debitele în raport, în proporţie de 97% şi accesoriile care au fost mai mult decât dublul debitelor, în proporţie de 29,7%. Deşi a fost legiferată criza economică prin care am trecut, nimeni nu a ţinut cont şi că nu aveai cum să faci faţă ca numai din vânzări de active şi din profit să poţi să-ţi acoperi datoriile către ANAF, principalul creditor. Am contracte beton! E un nonsens şi pentru mine. Cinci contracte mari cu OMV şi firma J.Christof E&P Services, în valoare anuală de aproximativ 12.000.000 lei. Dar aceste contracte, deşi la încheiere prevedeau o anume valoare, nu s-a realizat întotdeauna, tocmai din cauza acestei crize generale şi fiecare şi-a reparat strictul necesar. Culmea este că şi în continuare am contracte cu aceşti beneficiari, plus alţii din domeniul construcţiilor metalice şi reparaţii, până în 2014. Deci contractele au fost denunţate unilateral la data prezentă, ele erau valabile până la sfârşitul anului 2013-2014, fiecare având drept de prelungire. Altă unitate care să facă reparaţiile la deverul şi potenţa IRA nu mai există în ţară. Beneficiarii cu care avem contracte sunt foarte afectaţi de starea în care ne aflăm, aceea de imposibilitate de a le repara în continuare utilajele. Dar s-a vrut neapărat. Specific, s-a vrut să se ajungă la această situaţie” – declară Ion Toma.
În momentul de faţă, IRA mai are 157 de angajaţi din 501, care vor fi concediaţi. Nu vor rămâne decât 24 sau 12 oameni, pentru a asigura paza, cât şi directorul Ion Toma, pentru o perioadă determinată. Reevaluarea patrimoniului IRA va dura câteva luni, urmând a fi valorificată în totalitate sau pe bucăţi.
„ANAF şi Primăria au vrut să intru în faliment”
„Atitudinea creditorilor mei a fost contrară oamenilor, localităţii Câmpina. Nu s-a vrut! Falimentul în formă generalizată înseamnă ori sistare, pus lacăt şi închis imediat, ori continuarea activităţii şi derularea tuturor contractelor până la epuizarea lor. Datoriile noastre, numai penalităţi, majorări, se ridică undeva la 16 milioane. Baza noastră e doar de 380.000 de lei, plan de reorganizare. Dar nu s-a vrut să se continue activitatea. Sunt două chestiuni majore. Una este că s-a procedat aşa cum s-a procedat, punând lacăt şi zicând gata, deşi existau variante să continui activitatea. A doua chestiune deranjabilă este pentru că am ajuns în situaţia asta din două motive: a fost criza care a fost şi fiecare s-a îngrijit de banul lui şi al doilea motiv este că nu am fost lăsat să-mi vând activele. Eu am avut la ANAF cerere pentru vânzare de teren şi hală, dar nu s-a aprobat. Au vrut faliment! Lumea trebuie să afle că onor guvernanţii preferă să falimenteze în continuare societăţile, deşi se bat cu pumnul în piept cu crearea locurilor de muncă, dar cel puţin nu le menţin pe cele care sunt, în condiţiile în care societatea este viabilă, în sensul că are contracte şi tot ce înseamnă dotare tehnică. Am luat foarte multe măsuri pentru salvarea uzinei. S-a redus permanent numărul de salariaţi, am redus salarii, am trecut la săptămâna de lucru de 4 zile, am plătit cam 75-80% din salarii. Am redus cheltuielile indirecte, adică energie, gaze, apă, la jumătate faţă de acum 4 ani de zile. Nu s-a putut salva! Sunt două posibilităţi: ori cineva cu bani, nu ştiu câţi, pentru că nu va fi la nivelul datoriei pe care o am la ANAF, dar mai puţini, mai pe degeaba, să preia tot ce înseamnă IRA ca afacere ori vânzare pe bucăţele. Trebuie schimbată legea falimentului! Unde s-a pomenit în această lume ca un program de reorganizare pentru societăţi ca IRA să fie doar pe 4 ani? Dacă în 4 ani criza a fost legiferată, de ce nu s-a prelungit acest program de reorganizare? Este inadmisibil ca la o datorie de 161 de miliarde lei vechi, când ai o valoare a activelor nete contabile ale societăţii de 260 miliarde de lei, o diferenţă de 100 de miliarde, să o închizi chipurile pentru că nu mai poţi recupera banii, dacă se întâmplă ceva” – a mai spus Ion Toma, directorul IRA.
Un aspect important îl constituie salariile compensatorii către angajaţi, lucru despre care încă se discută, neexistând certitudinea că aceştia vor primi banii. Directorul Toma spune că totul depinde de lichidatorul judiciar. Pentru a afla cât mai multe lucruri despre situaţia falimentară în care se află IRA, l-am abordat şi pe liderul de sindicat, maistrul mecanic Dan Manea. Acesta s-a dovedit a fi prea puţin informat, dând de înţeles că nu a beneficiat de colaborare şi transparenţă în relaţia cu conducerea societăţii, neştiind la momentul discuţiei nici măcar numărul de angajaţi care vor fi opriţi să asigure paza bunurilor. „Spre ruşinea mea, nu ştiu câţi rămân, vreo 24 parcă. Rămân nişte oameni la pază, dar nu mi s-a solicitat vreo părere. Când l-am întrebat pe domnului director, mi-a zis că doamna Maer (n.r.- avocata Alina Maer administrator judiciar) va hotărî cine rămâne şi cine nu rămâne. Nu ştiu criteriile pe care va alege oamenii şi nici pe ale domnului director. Am solicitat să rămân şi eu, pentru ca, practic, să văd ce se întâmplă în uzină. Mi-a răspuns că nu, motivând că rămâne dânsul. N-am nicio problemă cu dânsul, l-am respectat, dar sunt nişte lucruri care acum m-au deranjat. Vrem să vedem ce se întâmplă în uzină, ce se face, ce se vinde, cum se vinde. Poate să se facă orice şmecherie aici! A fost o societate de fraieri, ca să spun aşa. Avem foarte mulţi oameni depăşiţi de vârstă, peste 60-70% au o medie de vârstă între 47 şi peste 50 de ani, care nu îşi vor mai găsi un loc de muncă. Noi am avut de lucru şi avem în continuare. Avem autorizări să reparăm macarale, cisterne, vehicule care transportă substanţe explozibile, reparăm maşini străine, mărci de clasă. Când ne-am dus la ANAF, ni s-a spus clar că nu ne-am plătit datoriile şi nu au ce să ne facă. Când s-a vândut terenul pentru supermarketul Kaufland, se puteau acoperi 97% din datoriile noastre. S-au plătit 9 milioane de euro. Banii luaţi s-au depus în bancă, pentru că n-ai voie să umbli la ei. S-a oprit eşalonat din datorii. Fiind banii în bancă, am avut şi o dobândă la ei, din care s-au plătit salariile. Am luat legătura şi cu deputatul Virgil Guran. A venit şi aici când i-am făcut campanie electorală şi ne-a promis că ne ajută. A luat legătura cu dânsul domnul director. Nu pot să vă spun prea multe, pentru că dânsul a vorbit cu domnul deputat. S-a mai şi ferit de mine. Problema nu ţine de domnul Guran. Problema e la guvernanţi. Păi, doamna Maer, ca lichidator, are vreo 80 de societăţi în lucru. Gândiţi-vă că toate sunt falimentare!” – a spus liderul de sindicat Dan Manea
În ce priveşte salariile compensatorii, Dan Manea a subliniat faptul că nu a figurat de la început în contractul colectiv de muncă o clauză cu referire la acestea.
„Când noi am văzut în ce situaţie suntem, am reuşit să introducem aceste salarii compensatorii în contract, totul înregistrat la ITM, cu toate că doamna Maer s-a arătat deranjată că n-am informat-o. În legea falimentului nu scrie că trebuie informat lichidatorul. Contractul se negociază între patronat şi sindicat. Pe 15 februarie are loc adunarea creditorilor, iar pe ordinea de zi este trecută şi aprobarea acestor salarii” – a mai declarat Dan Manea.
Unul dintre muncitorii cu o vechime de peste 30 de ani la IRA, tehnicianul Romeo Iordache, crede că situaţia în care se află societatea se datorează sistemului economic de la nivelul ţării, „pentru că nu sunt probleme doar la Câmpina ci peste tot. La nivel de zvon circulă anumite idei legate de cei care au afaceri imobiliare şi vor să pună mâna pe terenul de aici, pe care să construiască altceva. Cum e la modă acum, un supermarket. Cine anume, nu ştiu. Cum spuneam, sunt doar zvonuri. Dar nu văd logica. În condiţiile în care desfiinţezi o întreprindere, unde îşi câştigă existenţa zeci sau sute de oameni şi creezi spaţii comerciale, apare un nonsens. Dacă omul nu mai câştigă bani, cine mai vine să-ţi cumpere din magazine? Sincer, nu ştiu ce interese sunt la mijloc. Dar ştiu că la cei 54 de ani pe care îi am, e puţin probabil să-mi mai găsesc un loc de muncă.”
Primăria Câmpina are de recuperat 400.000 de lei de la IRA
Gheorghe Ecaterinescu, directorul economic din cadrul Primăriei Câmpina, a expus punctul de vedere al instituţiei.
„Primăria face parte din masa credală cu o pondere de sub 1%, adică 0,3%. Creditor majoritar e statul, adică ANAF, cu 99%, restul fiind creditori câteva societăţi comerciale. Votul, în orice împrejurare, se dă în funcţie de ponderea sau de valoarea creditului. Deci noi avem 0,3% din totalul voturilor. Legea nu ne permite să intervenim, ca instituţie, în această situaţie. Dacă era o instituţie subordonată primăriei, cum ar fi spitalul, se putea, dar IRA e firmă privatizată.Reprezentantul sindicatului IRA ne-a solicitat votul în şedinţa din 15 februarie, unde se va hotărî cine va face evaluarea societăţii în vederea lichidării. De fapt, falimentul a fost declarat în septembrie 2012, iar din octombrie 2012 până în ianuarie 2013 s-a dat o perioadă de suspendare. În această perioadă s-au făcut nişte cheltuieli de 1 miliard şi jumătate. IRA spune că pentru piese de schimb. Acum cer voie creditorilor să plătească aceste ordine de plată. Dacă priveşti lista de cheltuieli, nu-ţi prea vine să crezi că au fost pentru finalizarea unor comenzi. În primă fază, unul dintre lichidatori a fost domnul Toma şi în această calitate a acceptat aceste plăţi. Practic, în mai puţin de două luni au făcut cheltuieli, cum spun ei, pentru finalizarea comenzilor, de 1 miliard şi jumătate. Nu-i o problemă, noi ca şi creditor, ne dăm acceptul, atâta timp cât se va demonstra că plăţile nu sunt ilegale. Dacă nu le va verifica instanţa de judecată, probabil le va face judecătorul sindic. Noi trebuie să recuperăm nişte bani, în jur de vreo 400.000 de milioane de lei către bugetul local. Dacă le dau voie lor să facă cheltuieli, nu ne vom mai putea recupera banii. Ultimul punct care, din punctul meu de vedere e cusut cu aţă albă, se referă la perioada de suspendare. S-a făcut un act adiţional la contractul colectiv de muncă prin care fiecare salariat va primi salarii compensatorii, asta însumând un total de 17 miliarde lei vechi. Eu întreb: de ce în perioada când ştiaţi că s-a declanşat falimentul v-aţi întregit contractul şi v-aţi trecut clauza aceasta? În perioada când s-a redus numărul de angajaţi s-au dat salarii compensatorii? Nu! Suntem de acord şi cu aceste salarii, dar să fie legale, pentru că mi s-a părut un pic curios să fie aprobate în perioada de suspendare a falimentului” – a declarat Gheorghe Ecaterinescu.
Nici politica nu poate ajuta IRA
Aşa cum spunea liderul sindical Dan Manea, a fost solicitat şi deputatul Virgil Guran, în dorinţa de salvare a societăţii IRA.
„Am încercat să îi ajut, discutând cu factorii de decizie, dar nu au găsit o cale legală de a opri această executare silită. Mă refer la cei care fac parte din masa credală, în special la ANAF. I-am ajutat şi cu un avocat foarte bun, pe vremea când eram consilier judeţean, care a reuşit să amâne cu încă vreo 7 luni această executare. Îmi pare rău, dar efectiv, din punctul meu de vedere, nu mai există vreo cale legală pentru a-i scoate din această situaţie. Toată lumea aşteaptă sau îşi închipuie că dacă eşti parlamentar poţi să faci orice. Nu. Poţi să respecţi legea şi să intervii până la limita legii. Astea sunt legile şi trebuie să le respectăm. Din păcate, IRA nu şi-a plătit toate datoriile” – a declarat parlamentarul Virgil Guran.
În aceste condiţii, cei 157 de angajaţi vor îngroşa rândurile şomerilor, majoritatea fiind din Câmpina şi doar o parte din localităţile limitrofe. Ţinând cont şi de numărul membrilor de familie ai acestora, practic, desfiinţarea IRA poate afecta în jur de 500 de oameni.
P.S. La închiderea ediţiei aflăm că, la şedinţa creditorilor, care a avut loc în data de 15 februarie, nu a fost aprobată acordarea de salarii compensatorii către angajaţii IRA, votul decisiv fiind cel al ANAF care a fost împotrivă.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!