Miercuri,
8 ianuarie 2020, ora 14.00, sala de spectacole a Casei de Cultură „Geo Bogza”, cea mai veche instituție de acest profil a Câmpinei, a fost ocupată până la refuz de publicul dornic să ia parte la aniversarea anuală a existenței localității („cu cele mai zile însorite peste an”) atestată documentar, public invitat să asiste și să răsfoiască încă o pagină a istoriei așezării sale de peste o jumătate de mileniu!
8 ianuarie 2020, ora 14.00, sala de spectacole a Casei de Cultură „Geo Bogza”, cea mai veche instituție de acest profil a Câmpinei, a fost ocupată până la refuz de publicul dornic să ia parte la aniversarea anuală a existenței localității („cu cele mai zile însorite peste an”) atestată documentar, public invitat să asiste și să răsfoiască încă o pagină a istoriei așezării sale de peste o jumătate de mileniu!
Prefață
În
trecerea pe lângă Casa Tineretului – cândva a Științei și Tineretului, mi-am
amintit, cu o naturală și instantanee emoție, de prima sărbătorire a atestării
documentare a Câmpiei, pusă la cale aici, în sala cât un hol spațios, de la
parter, unde se strânseseră cel puțin tot atâția localnici câți ani număra
momentul aniversar: 500 de ani de dăinuire istorică și
social-economic-culturală a orașului. Într-o manieră vădit influențată de
larghețea primilor 4 ani ai mult-așteptatei și râvnitei libertăți pe toate
planurile, lumea adunată aici a asistat la conferirea Medaliei jubiliare
„Câmpina – 500”, atribuită – atunci, în 8 ianuarie 2003 – acelor aleși de onor
Primăria municipiului, după criterii proprii. O bună vreme sala a fost animată
de strigarea numelor acelora cărora Medalia jubiliară le-a fost oferită în
prezența domnilor Micu, Tiseanu și Moldoveanu – personalități ale
administrației orășenești. Către sfârșitul oficierii momentului așteptat cu
sufletul la gură, alături, în seara aceea, de iluștrii intelectuali Gherasim
Rusu Togan și Constantin Trandafir, m-am auzit chemat să primesc Medalia, ca –
transcria a doua zi, Oglinda, lista Primăriei – „fost ziarist”.
trecerea pe lângă Casa Tineretului – cândva a Științei și Tineretului, mi-am
amintit, cu o naturală și instantanee emoție, de prima sărbătorire a atestării
documentare a Câmpiei, pusă la cale aici, în sala cât un hol spațios, de la
parter, unde se strânseseră cel puțin tot atâția localnici câți ani număra
momentul aniversar: 500 de ani de dăinuire istorică și
social-economic-culturală a orașului. Într-o manieră vădit influențată de
larghețea primilor 4 ani ai mult-așteptatei și râvnitei libertăți pe toate
planurile, lumea adunată aici a asistat la conferirea Medaliei jubiliare
„Câmpina – 500”, atribuită – atunci, în 8 ianuarie 2003 – acelor aleși de onor
Primăria municipiului, după criterii proprii. O bună vreme sala a fost animată
de strigarea numelor acelora cărora Medalia jubiliară le-a fost oferită în
prezența domnilor Micu, Tiseanu și Moldoveanu – personalități ale
administrației orășenești. Către sfârșitul oficierii momentului așteptat cu
sufletul la gură, alături, în seara aceea, de iluștrii intelectuali Gherasim
Rusu Togan și Constantin Trandafir, m-am auzit chemat să primesc Medalia, ca –
transcria a doua zi, Oglinda, lista Primăriei – „fost ziarist”.
Preludiu
O
sală plină de amintiri. Generațiile cu tâmplele albe, negreșit mișcate de
reveriile trecutelor lor vieți, au vibrat la fiecare pas făcut în liniștea de
catifea a stalurilor. Dacă multele și indigestele ședințe politice comuniste
s-au topit odată cu trecerea anilor – amarnici pentru aspiranții la democrație
și libertate, între 1944 și 1989 – , au rămas neșterse în memoria publică
spectacolele de Teatru și de Revistă date aici, în decursul vremurilor, de
trupe faimoase din Ploiești și din București. Amintesc doar de un Toma Caragiu
și de o Aida Moga, de un Gică Petrescu și un Horia Căciulescu, și de
fantasticul prestidigitator Jozefini – emblema Circului românesc. Mai recent,
concertele Filarmonicii orașului, sub bagheta moral-profesională a domnului
Tudor Moisin, în acordurile violonistei Cornelia Bronzetti. Și mai recent, ale
Simfonicului dirijat de maestrul Alexandru Ganea, mai apoi, ale pianului
învăluit cu arta claviaturii, de maestrul Viniciu Moroianu! În sfârșit, de
suita artiștilor și aceea a oamenilor de Cultură care au urcat pe scena și azi ușor
umbrită de amintirea risipitorului de vorbe cald însuflețite care a fost Costică
Radu!
sală plină de amintiri. Generațiile cu tâmplele albe, negreșit mișcate de
reveriile trecutelor lor vieți, au vibrat la fiecare pas făcut în liniștea de
catifea a stalurilor. Dacă multele și indigestele ședințe politice comuniste
s-au topit odată cu trecerea anilor – amarnici pentru aspiranții la democrație
și libertate, între 1944 și 1989 – , au rămas neșterse în memoria publică
spectacolele de Teatru și de Revistă date aici, în decursul vremurilor, de
trupe faimoase din Ploiești și din București. Amintesc doar de un Toma Caragiu
și de o Aida Moga, de un Gică Petrescu și un Horia Căciulescu, și de
fantasticul prestidigitator Jozefini – emblema Circului românesc. Mai recent,
concertele Filarmonicii orașului, sub bagheta moral-profesională a domnului
Tudor Moisin, în acordurile violonistei Cornelia Bronzetti. Și mai recent, ale
Simfonicului dirijat de maestrul Alexandru Ganea, mai apoi, ale pianului
învăluit cu arta claviaturii, de maestrul Viniciu Moroianu! În sfârșit, de
suita artiștilor și aceea a oamenilor de Cultură care au urcat pe scena și azi ușor
umbrită de amintirea risipitorului de vorbe cald însuflețite care a fost Costică
Radu!
Somități
În
câteva staluri din rândul întâi al sălii au luat loc invitații de seamă ai
evenimentului, și anume Horia Tiseanu, primarul Câmpinei, deputatul Dragoș
Zisopol, președintele Uniunii Elene din România, fiul celebrului artist
fotograf al Câmpinei, peste 40 de ani, neuitatul Mircea Zisopol, Cristian
Ionescu, prefectul de Prahova și Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii Paul
Constantinescu din Ploiești.
câteva staluri din rândul întâi al sălii au luat loc invitații de seamă ai
evenimentului, și anume Horia Tiseanu, primarul Câmpinei, deputatul Dragoș
Zisopol, președintele Uniunii Elene din România, fiul celebrului artist
fotograf al Câmpinei, peste 40 de ani, neuitatul Mircea Zisopol, Cristian
Ionescu, prefectul de Prahova și Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii Paul
Constantinescu din Ploiești.
Mesagerii
cântului și jocului
cântului și jocului
Frumusețile
cântecelor și jocurilor de adâncă tradiție în cultura noastră populară au fost
aduse pe scena de la „Geo Bogza” de două ansambluri de artiști și artiste,
costumați/ costumate în veșminte țărănești de mare farmec estetic, și anume:
Anasamblul MUGURAȘ DE PRIMĂVARĂ al Clubului Copiilor, instruit de profesoara
Alice Botoacă și Ansamblul GHIOCELUL, al Casei de Cultură gazdă, instruit de
profesorul Dan Andrei.
cântecelor și jocurilor de adâncă tradiție în cultura noastră populară au fost
aduse pe scena de la „Geo Bogza” de două ansambluri de artiști și artiste,
costumați/ costumate în veșminte țărănești de mare farmec estetic, și anume:
Anasamblul MUGURAȘ DE PRIMĂVARĂ al Clubului Copiilor, instruit de profesoara
Alice Botoacă și Ansamblul GHIOCELUL, al Casei de Cultură gazdă, instruit de
profesorul Dan Andrei.
Muzică
și Teatru
și Teatru
Rod
al pregătirii sub aripa Filarmonicii Câmpina și direcțiunea d-lui Tudor Moisin,
sub îndrumarea profesorului Cristian Cojocaru au atins clapele pianului două
din pleiada elevelor sale, interpretând lucrări de seamă, astfel: Teodora
Brebeanu, „Habanera” din opera Carmen de Bizet, iar Daria Neacșu un „Menuet”,
un „Dans ungar” și bucata „Kumbaya”. Cu amuzantă vervă au jucat momentul
dramatic „Asociația de găsire a unui prieten” domnișoarele Macrina Sivu și
Andrada Drăgoescu, în regia profesorului Adrian Piciorea, actrițe din formația
dramatică „Mircea Albulescu” a Casei „Geo Bogza”.
al pregătirii sub aripa Filarmonicii Câmpina și direcțiunea d-lui Tudor Moisin,
sub îndrumarea profesorului Cristian Cojocaru au atins clapele pianului două
din pleiada elevelor sale, interpretând lucrări de seamă, astfel: Teodora
Brebeanu, „Habanera” din opera Carmen de Bizet, iar Daria Neacșu un „Menuet”,
un „Dans ungar” și bucata „Kumbaya”. Cu amuzantă vervă au jucat momentul
dramatic „Asociația de găsire a unui prieten” domnișoarele Macrina Sivu și
Andrada Drăgoescu, în regia profesorului Adrian Piciorea, actrițe din formația
dramatică „Mircea Albulescu” a Casei „Geo Bogza”.
Fete
frumoase la rampă
frumoase la rampă
Sărbătoarea
a debutat cu suita de cântece interpretate de frumoasele june al Ansamblului
PLAI CÂMPINEAN, excelent instruit de profesorul Dan Andrei, în sugestiv-ritmice
mișcări de dans, la unisonul melodic interpretând lucrările vocale de tradiție
în folclorul național, stârnind emoția generală cu „Sunt o fată frumușică”,
„Valea Prahovei” și „Sunt o fată de la munte”. Douăzeci de scumpe în fote cu
brâie, ii și opinci, după un patetic „La Mulți Ani Câmpina” rostit în cor cu
maestrul instructor, acestea au cântat de mama focului, împrospătând atât aerul
și sala, cât și memoria cu străvechi capodopere corale.
a debutat cu suita de cântece interpretate de frumoasele june al Ansamblului
PLAI CÂMPINEAN, excelent instruit de profesorul Dan Andrei, în sugestiv-ritmice
mișcări de dans, la unisonul melodic interpretând lucrările vocale de tradiție
în folclorul național, stârnind emoția generală cu „Sunt o fată frumușică”,
„Valea Prahovei” și „Sunt o fată de la munte”. Douăzeci de scumpe în fote cu
brâie, ii și opinci, după un patetic „La Mulți Ani Câmpina” rostit în cor cu
maestrul instructor, acestea au cântat de mama focului, împrospătând atât aerul
și sala, cât și memoria cu străvechi capodopere corale.
Logosul
primarului
primarului
A
urcat la rampă inginerul Horia Tiseanu, primarul Câmpinei, veteran în
administrația orașului devenit municipiu cu 16 ani în urmă, al cărui discurs –
inevitabil electoral – a schițat în câteva borne calendaristice ale celor peste
cinci veacuri, momente din evoluția urbei și în dezvoltarea tot mai complexă a
localității. Spusele domniei sale s-au pliat pe imagini succesive ale filmului
continuu proiectat pe ecranul montat în fundal, film intitulat CÂMPINA VECHE ȘI
NOUĂ ÎN 100 DE IMAGINI.
urcat la rampă inginerul Horia Tiseanu, primarul Câmpinei, veteran în
administrația orașului devenit municipiu cu 16 ani în urmă, al cărui discurs –
inevitabil electoral – a schițat în câteva borne calendaristice ale celor peste
cinci veacuri, momente din evoluția urbei și în dezvoltarea tot mai complexă a
localității. Spusele domniei sale s-au pliat pe imagini succesive ale filmului
continuu proiectat pe ecranul montat în fundal, film intitulat CÂMPINA VECHE ȘI
NOUĂ ÎN 100 DE IMAGINI.
De la date istorice, la evoluția numerică a populației
și a locuințelor, vorbitorul a cuprins epoca industrializării și a prefacerilor
Câmpinei până la 1989, cu precădere după, menționând obsesiv prezența
fondurilor europene în implementarea noilor proiecte socio-profesional-economico-educative.
Prin vocea d-lui Tiseanu auzeam glasurile și gândurile numeroșilor câmpineni,
de la bunic la urmași, din tată în fii și de la fii la nepoți și strănepoți.
Veacul de acum și cel ce va veni –„Așa să ne-ajute Dumnezeu!” – se croia,
edilitar și social, de-a lungul
cuvântului pragmatic al primului om al municipiului.
și a locuințelor, vorbitorul a cuprins epoca industrializării și a prefacerilor
Câmpinei până la 1989, cu precădere după, menționând obsesiv prezența
fondurilor europene în implementarea noilor proiecte socio-profesional-economico-educative.
Prin vocea d-lui Tiseanu auzeam glasurile și gândurile numeroșilor câmpineni,
de la bunic la urmași, din tată în fii și de la fii la nepoți și strănepoți.
Veacul de acum și cel ce va veni –„Așa să ne-ajute Dumnezeu!” – se croia,
edilitar și social, de-a lungul
cuvântului pragmatic al primului om al municipiului.
Alte
mesaje
mesaje
Alocuțiunile
prefectului Cristian Ionescu și deputatului Dragoș Zisopol au onorat asistența
cu impresii, laude și previziuni menite să optimizeze viitorul Câmpinei.
Scurtei formulări prefecturale i-a urmat euforic-savurosul elogiu adus Câmpinei
de dl Dragoș Zisopol, începând cu anii copilăriei și școlirii sale în Câmpina,
evocarea minunaților săi părinți, apoi ascensiunea profesională și politică,
încheind cu apropiata înfrățire a Câmpinei cu orașul Paralia Katerini din
Grecia.
prefectului Cristian Ionescu și deputatului Dragoș Zisopol au onorat asistența
cu impresii, laude și previziuni menite să optimizeze viitorul Câmpinei.
Scurtei formulări prefecturale i-a urmat euforic-savurosul elogiu adus Câmpinei
de dl Dragoș Zisopol, începând cu anii copilăriei și școlirii sale în Câmpina,
evocarea minunaților săi părinți, apoi ascensiunea profesională și politică,
încheind cu apropiata înfrățire a Câmpinei cu orașul Paralia Katerini din
Grecia.
Lansări
de cărți
de cărți
Modalitate
intelectuală curentă, într-o ținută culturală tot mai agreată de aceia cărora
le place să citească, lansarea de carte este un modus vivendi în ascendență, în
Câmpina. Cele mai „productive” în acest domeniu amenințat de indiferență și
lene sunt Biblioteca „Dr. C. I Istrati”, situată pe firul Bulevardului
Culturii, și Librăria Elstar, din plin centrul orașului. Nici „Geo Bogza” nu se
lasă, având un palmares bogat, pe anul 2019, în această privință, cu lansări
ale unor Ana Blandiana, Armand Goșu, Theodor Baconski și Simona Popescu.
intelectuală curentă, într-o ținută culturală tot mai agreată de aceia cărora
le place să citească, lansarea de carte este un modus vivendi în ascendență, în
Câmpina. Cele mai „productive” în acest domeniu amenințat de indiferență și
lene sunt Biblioteca „Dr. C. I Istrati”, situată pe firul Bulevardului
Culturii, și Librăria Elstar, din plin centrul orașului. Nici „Geo Bogza” nu se
lasă, având un palmares bogat, pe anul 2019, în această privință, cu lansări
ale unor Ana Blandiana, Armand Goșu, Theodor Baconski și Simona Popescu.
Anul
517 al viețuirii Câmpinei l-au marcat cu astfel de lansări trei intelectuali
rasați ai culturii actuale a municipiului aniversat.
517 al viețuirii Câmpinei l-au marcat cu astfel de lansări trei intelectuali
rasați ai culturii actuale a municipiului aniversat.
Întâiul
urcat pe scenă a fost istoricul Mădălin Focșa, invitat să prezinte, într-o
ediție anastatică, distribuită gratis, prima lucrare de gen despre localitatea
în sărbătoare, și anume MONOGRAFIA ORAȘULUI CÂMPINA, scrisă de profesorul
Stoica Teodorescu în 1924. Vorbitorul a enunțat drept adagiu al existenței
Câmpinei, substanțialele activități ale Vămii și Petrolului – „motoarele”
ascensiunii economice, sociale și culturale ale societății umane a Câmpinei,
prosperând continuu, de pe la 1895 – anul primelor extracții, e drept,
rudimentare, dar care s-au modernizat prin afluența tehnicilor și a tehnologiilor
occidentale. Excursul d-lui Focșa, pe care îl găsiţi integral AICI,
îl suplinesc printr-un excerpt din „Prefața” semnată în deschiderea
Monografiei, de vrednicul de neuitare autor – Stoica Teodorescu – la 22 iulie
1924: „Dacă astăzi Câmpina se bucură de un renume mondial, prin bogățiile
subsolului; dacă tot astăzi acest orășel este numerotat și socotit ca un centru
climateric destul de apreciat, apoi această desvoltare și acest renume, nu
întrece prea mult, însemnătatea din trecut, când era socotit ca vama-schela-cea
mai de seamă a principatului Țării Românești”.
urcat pe scenă a fost istoricul Mădălin Focșa, invitat să prezinte, într-o
ediție anastatică, distribuită gratis, prima lucrare de gen despre localitatea
în sărbătoare, și anume MONOGRAFIA ORAȘULUI CÂMPINA, scrisă de profesorul
Stoica Teodorescu în 1924. Vorbitorul a enunțat drept adagiu al existenței
Câmpinei, substanțialele activități ale Vămii și Petrolului – „motoarele”
ascensiunii economice, sociale și culturale ale societății umane a Câmpinei,
prosperând continuu, de pe la 1895 – anul primelor extracții, e drept,
rudimentare, dar care s-au modernizat prin afluența tehnicilor și a tehnologiilor
occidentale. Excursul d-lui Focșa, pe care îl găsiţi integral AICI,
îl suplinesc printr-un excerpt din „Prefața” semnată în deschiderea
Monografiei, de vrednicul de neuitare autor – Stoica Teodorescu – la 22 iulie
1924: „Dacă astăzi Câmpina se bucură de un renume mondial, prin bogățiile
subsolului; dacă tot astăzi acest orășel este numerotat și socotit ca un centru
climateric destul de apreciat, apoi această desvoltare și acest renume, nu
întrece prea mult, însemnătatea din trecut, când era socotit ca vama-schela-cea
mai de seamă a principatului Țării Românești”.
A
urcat apoi pe scenă distinsul publicist și istoric prof. Alin Ciupală, care, cu
alura sa impozantă, a rostit o succintă și savuroasă poveste despre ideea,
scrierea și publicarea „cărămizii” domniei sale, „CÂMPINA ÎN VREMEA BUNICILOR
NOȘTRI”, colorând atmosfera cu vreo câteva secvențe evocatoare de vechi
familii, între care familia Barteș – Baldovin. Amintind într-o alta, suculentă,
petrecută într-o stație de benzină, de regele Ferdinand devenit, incredibil,
soldat, urmare înlocuirii uniformei regale cu una de uz inferior, care i-a adus
comanda unui soldat real, profesorul Alin Ciupală a conchis exact cum trebuia: „Cine
dorește să afle multe și mărunte, să binevoiască să cumpere cartea!” –
invitație și prilej în seara zilei de 17 ianuarie, ora 18, în salonașul
librăriei Elstar, valabilă și pentru cartea istoricului, scriitorului și
publicistului Codruț Constantinescu, autorul celei de a treia cărți lansate în
același cadru, carte purtând titulatura „DIN MĂRTURIILE UNOR CONTEMPORANI LA
FĂURIREA ROMÂNIEI MARI”.
urcat apoi pe scenă distinsul publicist și istoric prof. Alin Ciupală, care, cu
alura sa impozantă, a rostit o succintă și savuroasă poveste despre ideea,
scrierea și publicarea „cărămizii” domniei sale, „CÂMPINA ÎN VREMEA BUNICILOR
NOȘTRI”, colorând atmosfera cu vreo câteva secvențe evocatoare de vechi
familii, între care familia Barteș – Baldovin. Amintind într-o alta, suculentă,
petrecută într-o stație de benzină, de regele Ferdinand devenit, incredibil,
soldat, urmare înlocuirii uniformei regale cu una de uz inferior, care i-a adus
comanda unui soldat real, profesorul Alin Ciupală a conchis exact cum trebuia: „Cine
dorește să afle multe și mărunte, să binevoiască să cumpere cartea!” –
invitație și prilej în seara zilei de 17 ianuarie, ora 18, în salonașul
librăriei Elstar, valabilă și pentru cartea istoricului, scriitorului și
publicistului Codruț Constantinescu, autorul celei de a treia cărți lansate în
același cadru, carte purtând titulatura „DIN MĂRTURIILE UNOR CONTEMPORANI LA
FĂURIREA ROMÂNIEI MARI”.
Panoramic
în mers
în mers
Anul
517 al „vârstei” Câmpinei l-au marcat, precum relatarăm, o mână de oameni fie
aleși de destin, fie, cuprinși de sentimentul permanentei recunoștințe față de
generațiile care au edificat localitatea, economic, social, educativ, cultural
și istoric, izbutind să întoarcă încă o filă a imensei cărți a perpetuării
vieții umane pe pământurile Câmpinei, în ciuda ingratelor frânări aduse de
ocupațiile și războaiele I și I mondiale, reflectorul memoriei aruncând
luminile de cu totul alte culori ale celor trei decenii de răvășitoare
libertate și discutabilă democrație. Pe canavaua momentelor înscrise în viața
acestei urbe semi-milenare de Ion Câmpinenau, de Alexandru Ioan Cuza, de Ion
Heliade Rădulescu, de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, mai târziu, de
regele Carol I și regele Ferdinand I, de tânărul rege Mihai I, de marii
industriași, ingineri, intelectuali – un Bogdan Petriceicu Hasdeu, un Dr.
Constantin Istrati, un Nicolae Grigorescu, un Simion Stolnicu, un Alexandru
Tudor Miu, un Geo Bogza, contemporanii Ion Bălu, Gherasim Rusu Togan, Alin
Daniel Ciupală, Constantin Trandafir, Jenica Tabacu, mulți alții, slavă
Domnului, în ascensiune, Istoria Câmpinei își sporește consistența în valențe
de tezaur național.
517 al „vârstei” Câmpinei l-au marcat, precum relatarăm, o mână de oameni fie
aleși de destin, fie, cuprinși de sentimentul permanentei recunoștințe față de
generațiile care au edificat localitatea, economic, social, educativ, cultural
și istoric, izbutind să întoarcă încă o filă a imensei cărți a perpetuării
vieții umane pe pământurile Câmpinei, în ciuda ingratelor frânări aduse de
ocupațiile și războaiele I și I mondiale, reflectorul memoriei aruncând
luminile de cu totul alte culori ale celor trei decenii de răvășitoare
libertate și discutabilă democrație. Pe canavaua momentelor înscrise în viața
acestei urbe semi-milenare de Ion Câmpinenau, de Alexandru Ioan Cuza, de Ion
Heliade Rădulescu, de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, mai târziu, de
regele Carol I și regele Ferdinand I, de tânărul rege Mihai I, de marii
industriași, ingineri, intelectuali – un Bogdan Petriceicu Hasdeu, un Dr.
Constantin Istrati, un Nicolae Grigorescu, un Simion Stolnicu, un Alexandru
Tudor Miu, un Geo Bogza, contemporanii Ion Bălu, Gherasim Rusu Togan, Alin
Daniel Ciupală, Constantin Trandafir, Jenica Tabacu, mulți alții, slavă
Domnului, în ascensiune, Istoria Câmpinei își sporește consistența în valențe
de tezaur național.
Sintagma
de „Orașul cu cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori”, de unii
îmbrățișată, de alții pusă la îndoială, rămâne un stabil motiv de încredere în
urcușul către valoarea universală a Câmpinei, aspirație invocată prin toată
strădania arătată lumii prezente în sala de spectacole a Casei de Cultură „GEO
BOGZA”, miercuri, 8 inauarie 2020.
de „Orașul cu cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori”, de unii
îmbrățișată, de alții pusă la îndoială, rămâne un stabil motiv de încredere în
urcușul către valoarea universală a Câmpinei, aspirație invocată prin toată
strădania arătată lumii prezente în sala de spectacole a Casei de Cultură „GEO
BOGZA”, miercuri, 8 inauarie 2020.
Serghie
BUCUR
BUCUR
