Anul acesta, Festivalul Național de Teatru „Mircea Albulescu” a rămas cea mai importantă manifestare culturală câmpineană, dar parcă și-a mai pierdut din strălucire, devenind mai mult local și mai puțin național. Anul trecut, în memoria maestrului scenei și filmului românesc care a patronat, în ultimii ani ai vieții sale, ca un zeu al artelor viața culturală câmpineană, Festivalul Teatrelor de Proiect din Câmpina a primit denumirea marelui dispărut. Dacă anul trecut, tot în noiembrie, spectatorii câmpineni o puteau admira pe Maia Morgenstern în piesa „Varșovia – ghid turistic”, într-o o admirabilă punere în scenă a Teatrului Evreiesc de Stat, anul acesta spectatorii au putut să o aplaude pe Anca Sigartău. Iar comparațiile cu piesele anului trecut, din care spectacolele ediției a cincea, cea din acest an, nu ies deloc învingătoare ar putea continua.
În perioada 23-26 noiembrie 2017, Festivalul de Teatru „Mircea Albulescu” s-a desfășurat tot la Casa de Cultură „Geo Bogza”, fiind organizat de cea mai veche instituţie de cultură din Câmpina tot cu sprijinul financiar al Consiliului Local. Câmpinenii au avut ocazia să vadă patru spectacole, pe scenă urcând artiști consacrați de la patru teatre din București, unele teatre-proiect, dar mai puțin cunoscute decât cele care au venit anul trecut la Câmpina.
Programul Festivalului a fost următorul: 23 noiembrie – „Meşteşugul vieţii” – Teatrul Bulandra. Distribuție: Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu, Dan Astilea. Regie: Felix Alexa; 24 noiembrie – „Eu am văzut-o primul” – Teatrix George Ciulei. Distribuție: Cătălina Grama (Jojo), Ovidiu Cuncea, Marius Drogeanu. Regie: Bogdan Drăgulescu; 25 noiembrie – „Natură moartă cu nepot obez” – Teatrul Odeon. Distribuție: Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Pavel Bartoș, Oana Ștefănescu, Nicoleta Lefter. Regie: Eugen Făt; 26 noiembrie – „Zăpezile de altădată” – Teatrul George Ciprian. Distribuție: Anca Sigartău, Cristian Iacob, Constantin Cojocaru. Regie: Ilinca Stihi (adaptare după Dumitru Solomon). Pentru cele patru spectacole, un abonament a costat 60 de lei, în prima parte a sălii, sau 50 de lei, în cea de-a doua jumătate a sălii. Biletele au costat și ele 25 de lei/ spectacol, în prima jumătate a sălii, și 20 de lei/spectacol, în cea de-a doua parte a sălii.
Începuturile Teatrului Proiect Câmpina
Pe 11.11.2011, la inițiativa unui om de afaceri câmpinean şi un mare împătimit al teatrului, Adrian Dochia pe numele lui, acesta din urmă împreună Mircea Albulescu și Dan Tudor (actor și regizor la „Naționalul” bucureștean) au fondat Asociaţia Culturală „Teatrul Proiect” Câmpina, care a înfiinţat ulterior în oraşul nostru un teatru profesionist cu același nume: „Teatrul Proiect” Câmpina. La început, conducerea Asociației și a Teatrului Proiect Câmpina avea următoarea componență: Mircea Albulescu (preşedinte onorific), Dan Tudor (preşedinte executiv) şi Adrian Dochia (secretarul ei executiv). Acest teatru ar fi trebuit să aducă la Câmpina, pe cheltuială proprie, piese ale teatrelor profesioniste (de stagiune – teatrele clasice, de proiect, sau cele independente). Mai mult de atât, Teatrul Proiect Câmpina ar fi putut pune în scenă piese cu care să reprezinte Câmpina în țară, cu prilejul unor evenimente culturale de amploare. Aşa cum Teatru Proiect Buzău avea o colaborare excelentă cu Teatrul „Constantin Nottara” din Capitală, Teatru Proiect Câmpina îşi va desfăşura activitatea colaborând cu Teatrul Naţional Bucureşti, unde erau angajaţi Mircea Albulescu, Dan Tudor şi mulți dintre actorii bucureşteni care au colaborat cu teatrul câmpinean. Teatrul proiect este o formă modernă de a face teatru (răspândită în Occident, şi care a cucerit teren, din ce în ce mai mult, şi la noi în ţară), prin care un teatru profesionist (dar în care pot fi colaboratori şi actori amatori), funcţionează pe baza unor proiecte, fiecare dintre acestea contituind o piesă de teatru montată în regie proprie.
Din sponsorizări şi din banii încasaţi pe biletele vândute, se plătesc regizorii, actorii şi toţi cei care contribuie la punerea în scenă a piesei respective. Până la popularizarea existenţei Teatrului Proiect Câmpina şi realizarea de către acesta a unor montări de piese de teatru, fondatorii teatrului câmpinean au adus pe scena Casei de Cultură, contra cost, câteva dintre piesele jucate la Naţionalul bucureştean, în regia lui Dan Tudor. Prima dintre acestea a fost „Molto, gran’ impressione într-o soarea la teatru” (scenariu de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali). Ea a fost prezentată publicului câmpinean pe scena Casei de Cultură, în data de 16 ianuarie 2012, când se poate spune că Teatrul Proiect Câmpina și-a început activitatea. Ulterior, din motive diverse, Dan Tudor și Adrian Dochia s-au retras ulterior din conducerea Asociaţiei Culturale „Teatrul Proiect” Câmpina. Primul s-a retras acum trei ani, din lipsă de timp, iar al doilea, imediat după alegerile locale din iunie 2016, pentru a nu a ajunge într-un conflict de interese, după accederea sa în Consiliul Local Câmpina.
În ultima zi a Festivalului din acest an, după ultimul spectacol prezentat, Adrian Dochia a anunțat că juriul (într-o componență mult mai săracă decât anul trecut) a decis ca Premiul „Mircea Albulescu”, premiul Festivalului, să fie acordat piesei „Eu am văzut-o primul”, pusă în scenă de Teatrix George Ciulei, și el tot un teatru-proiect.
Un festival ca o înșiruire de spectacole
Scăderea valorii Festivalului a început să-l îngrijoreze pe președintele Comisiei de cultură din Consiliul local, Florin Frățilă, care ne-a declarat următoarele: „Festivalul de Teatru Mircea Albulescu şi şcoala câmpineană de teatru, înfiinţate în anii 2012 – 2013, fac parte dintr-un proiect drag mie la care am lucrat încă de la început alături de prietenul şi colegul Adrian Dochia. Prin acest proiect ne-am propus în primul rând să readucem teatrul profesionist în atenţia publicului câmpinean, în al doilea rând să reînscriem Câmpina pe harta comunităţilor în care ajunge arta dramatică de calitate şi nu în ultimul rând să reînnodăm tradiţia şcolii câmpinene de teatru amator prin înfiinţarea unui curs pentru tinerii atraşi de această nobilă meserie. În bună măsură cred că am reuşit, bineînţeles, cu sprijinul substanţial al colegilor de la Comisia de cultură şi din Consiliul Local, dovadă fiind şi faptul că ani la rând, la Festivalul Mircea Albulescu s-au înscris mari trupe ale teatrului românesc şi şcoala câmpineană de teatru a obţinut importante premii naţionale.
Din păcate, în ultimii doi ani, dar mai ales anul acesta, proiectul a început să scârţâie şi când spun asta mă refer strict la Festivalul Mircea Albulescu care, în percepţia multora dintre cei prezenţi la toate cele patru spectacole de anul acesta, a scăzut din punct de vedere calitativ. În plus, noţiunea în sine de festival cred că trebuie să scoată în evidenţă comunitatea printr-o adevărată sărbătoare culturală, ştiută şi recunoscută chiar la nivel naţional, ceea ce la noi nu s-a mai întâmplat. Cred că este cazul să revenim pe acest drum. Cu regret o spun că ultimele două ediţii de festival, dar mai ales cel recent încheiat, au fost o simplă înşiruire de spectacole, unele destul de modeste, anunţate prin câteva afişe stradale şi două-trei apariţii în presa locală. Cred că scopul nostru nu este acela de a umple o sală de spectacol vânzând, cu mare uşurinţă, bilete subvenţionate de la bugetul local, ci mai degrabă acela de a le oferi câmpinenilor spectacole de calitate şi motivaţia de a participa la o adevărată sărbătoare. Factorii responsabili, care nu înţeleg aceste aspecte, ar face bine să reflecteze pentru ediţiile viitoare”.
Adrian BRAD
