“Columna jertfei” – martiriul Sfinţilor Brâncoveni
În perioada 2 – 20 august, Casa de Cultură “Geo Bogza” a găzduit expoziţia de pictură cu tema “Columna jertfei” – martiriul Sfinţilor Brâncoveni, semnată de Carmen, Maria, Andrei şi Eugen Bălan, o familie câmpineană de artişti, mereu conectată la evenimentele culturale locale, dar şi naţionale. Ce i-a determinat să aleagă această temă ne explică organizatorul expoziţiei, prof. Carmen Bălan: “Anul acesta au avut loc în toată ţara manifestări omagiale dedicate martiriului sfinţilor Brâncoveni. Expoziţia noastră de pictură este şi ea un prilej de a-i comemora. De aceea, am expus ceea ce lucrasem în două călătorii la Horezu (schiţe în tuş, acuarele şi pasteluri cu mânăstirea şi frumoasele ei împrejurimi), precum şi un portret al domnitorului şi al doamnei Maria. La acestea am adăugat câteva portrete medievale semnate Maria Bălan, un portret de bătrân care îl evocă pe Brâncoveanu în captivitate, realizat de Andrei Bălan. Câteva lucrări în tempera înfăţişează interioare brâncoveneşti ce încearcă să redea atmosfera de secol XVII. De asemenea, am încercat să subliniez cruzimea cu care a fost ucis acest minunat om al istoriei noastre, care a preferat moartea prin decapitare decât apostazierea. Astfel am înfǎţişat în mai multe lucrǎri o columna cu capitel brâncovenesc. Ea evocǎ totodatǎ şi stâlpul infamiei la care a fost biciuit Hristos. Am realizat şi un portret al capului detrunchiat al domnului valah. Ideea columnei mi-a fost inspiratǎ de stâlpii sculptaţi în piatrǎ de la palatul Mogoşoaia, ale cǎrui încǎperi tǎcute poartǎ încǎ umbra şi paşii domnitorului ce a adus atâta frumuseţe artei şi arhitecturii româneşti şi, în final, s-a adus pe sine jertfǎ nemuritoare”.
Domnia principelui Constantin Brâncoveanu a reprezentat o evoluţie marcantǎ a culturii şi civilizaţiei româneşti pe toate planurile. Nǎscut în 1954 din vechiul neam boieresc al Brâncovenilor, înrudit cu Basarabii prin bunicul sǎu Preda, deci nepot al lui Matei Basarab, rǎmâne orfan la vârsta de un an dupǎ uciderea tatǎlui sǎu în timpul rǎscoalei seimenilor. Crescut de mama sa, Stanca, din neamul Cantacuzinilor, va beneficia de o educaţie aleasǎ şi o culturǎ vastǎ în biblioteca unchiului sǎu stolnicul şi cǎrturarul Constantin Cantacuzino, care i-a insuflat pasiune pentru lecturǎ şi culturǎ, cǎlǎtorii în care a descoperit valorile artei şi arhitecturii veneţiene, franceze şi germane, ca şi un profund patriotism, o cunoaştere a sufletului acestui popor cu multe haruri ce se cuveneau a fi puse în valoare. Ajuns domn, Brâncoveanu înfiinţeazǎ prima universitate româneascǎ, Academia domneascǎ, în incinta mânǎstirii Sf. Sava, pe locul actualei Universitǎţi, şi primul aşezǎmânt medical de studiu la spitalul mânǎstirii Colţea, unde se aplicǎ pentru prima oarǎ vaccinul contra variolei.
De asemenea, aduce tiparniţe şi traducǎtori, tipǎrind în slavonǎ, latinǎ, greacǎ, armeanǎ şi arabǎ. Se construiesc palatele Mogoşoaia, Potlogi, curţi domneşti pe lângǎ mânǎstiri cǎrora le amplificǎ programul arhitectonic cu pridvoare, foişoare cu coloane şi capiteluri în piatrǎ şi lemn, catepetesme, orfevrǎrie, feronerie, piese de mobilier, broderii, toate purtând amprenta inconfundabilǎ a unui rafinament estetic ce va face şcoalǎ peste secole, sub numele de stilul brâncovenesc. Jertfa de sânge a acestui domn ce a pus de bunǎvoie capul pe butucul cǎlǎului şi a îndurat suprema durere de a-şi vedea toţi fii decapitaţi cu o cruzime nepermisǎ chiar pentru acele vremuri, a ilustrat valoarea moralǎ a acestui înţelept principe ce a lǎsat nu numai o moştenire culturalǎ unicǎ în Europa, ci şi o asumare pilduitoare pentru generaţiile de azi şi mâine, notatǎ cu aleasǎ cinste de fiica sa în Pisania de la biserica Creţulescu : „fericitul intru pomenire domn” – care a avut certitudinea cǎ jertfa sa va fi emblematicǎ pentru creatorii de frumos, adevǎr şi dreptate din ţarǎ şi lumea civilizatǎ.
