„ESEUL DE CAMPANIE” cu Mădălin-Cristian Focșa (4)

Dragi cititori: sondajele chiar există! De la alegerile din anul 2000 (primele la care am avut drept de vot) și până acum, de câteva ori pe an am tot auzit în presă rezultatele diverselor sondaje, dar niciodată nu am fost și eu printre cei chestionați, indiferent unde am locuit – astfel încât nu mai știam ce să cred, încrederea mea în astfel de „cercetări sociologice” scăzuse dramatic, din moment ce nu le experimentasem deloc. Dar, tocmai când mă așteptam mai puțin, chiar în ultimele zile, am fost sunat și eu, chiar de două ori, de către firme de sondare angajate probabil de competitorii electorali. Și aceasta chiar pentru a-mi contabiliza opțiunea electorală referitoare la alegerile din Câmpina și județul Prahova.

Cu câteva zile înaintea alegerilor pentru primar și consiliul local, circulă prin târgușorul nostru, din om în om, rezultate ale unor astfel de sondaje (comandate, evident, de diverși competitori politici), care ne arată că cel puțin trei, dacă nu chiar patru dintre candidații la funcția de primar, au șanse oarecum egale de a câștiga alegerile, niciunul nefiind prea detașat. Deci, „meciul” se joacă până în ultima clipă. Așa ceva n-a mai văzut Câmpina de multă vreme. Competiția e strânsă, opțiunile sunt bogate, campania s-a dus până acum fără prea mari atacuri între candidați, fiecare și-a văzut de treabă mai degrabă pozitiv, în general. Ar părea că, pe fondul pandemiei, democrația are de câștigat, iar puterea stă cu adevărat în ștampila cetățeanului. Scena politică pare să se maturizeze, lucru din care toată lumea ar avea de câștigat.

Dar este o problemă: toate acestea ar fi frumoase și bune, dacă pentru funcția de primar am avea, așa cum e firesc într-un sistem democratic evoluat, două tururi de scrutin.Din nefericire, acest sistem nu mai este valabil de nouă ani de zile, și iată, am ajuns acum a treia oară la rând ca numai o mică parte din comunitate să decidă primarul; există primari aleși în țară, deși au fost votați numai de unul din zece cetățeni cu drept de vot. E într-adevăr o situație absurdă, chiar revoltătoare, căci un astfel de primar nu are legitimitate morală, prin lipsa sa de reprezentativitate. Dar cum s-a ajuns aici? Pe de o parte din cauza oamenilor slab educați, inconștienți, dintre care mulți chiar au impresia, cum spuneam săptămâna trecută, că prin lipsa de la vot ar da o palmă clasei politice – când de fapt tocmai ei sunt cei care o girează în întregime, căci fără ștampilă nu faci decât să-i votezi pe toți. Pe de altă parte, din cauza celor care au impus și menținut această regulă absurdă cu primarul ales dintr-un singur vot.

Poate n-ar fi rău să ne amintim cum s-a ajuns în această situație penibilă, din care au de suferit atâtea localități pe cuprinsul întregii țări, ajunse sub conducerea unor interese minoritare, de multe ori mafiote, dar în orice caz nereprezentative, situație care este profund anti-democratică. Trebuie să ne amintim, ca să putem trage învățămintele necesare și să acționăm în consecință. Căci memoria scurtă e mama tuturor erorilor. Așadar: partidul care a inițiat modificarea legii în anul 2011 și a impus prin parlament ca primarii să fie aleși într-un singur tur a fost PDL, controlat de Traian Băsescu. Aceeași figură de tristă amintire (numai dacă rememorăm mojiciile din declarațiile sale, vizavi de simboluri naționale – ca de exemplu odioasa batjocură la adresa Regelui Mihai, adevăratul erou al României profunde), figură care acum candidează iar cu tupeu la primăria Capitalei, nefăcând altceva decât jocurile actualului primar – deși (culmea!) el se pretinde politician de dreapta. Băsescu și PDL-ul, ajutați de UDMR (veșnicul parazit al politicii românești), au impus deci această regulă anti-democratică, sub pretextul economiei la buget, însă în realitate doar pentru interesul de partid, acela de a obține cât mai multe primării și implicit controlul țării în teritoriu. În micimea lor n-au gândit, evident, că roata li se poate întoarce împotrivă, și peste patru ani noua regulă să avantajeze PSD-ul. Asta pentru că mai nimeni din politicienii de mucava apăruți după 1989 nu gândește dincolo de piciorul broaștei, pe termen lung, în folosul cetății, neștiind decât să-și urmărească interesul imediat și trăind doar prezentul, ca animalele.

Trebuie să spunem că în cazul președinților de consilii județene, regula cu un singur tur e chiar mai veche de 2011 – și aceasta este una dintre cauzele baronizării și mafiotizării României. Așadar, dacă la finele acestui an se va schimba puterea și conformația Parlamentului, se deschid perspectivele corectării complete a acestui grav deficit de democrație – atât la nivel de primari, cât și la cel, chiar mai important, de șefi de județe. Abia apoi vom putea depăși vremurile partidelor-mamut, ale împărțirii României pe fiefuri și zone de influență în care populația manipulată era ținută prizonieră.

După 2012, foaia s-a întors și PSD a profitat din plin de legea strâmbă ca de un nesperat cadou, ținându-se cu toate puterile de ea, indiferent prin câte convulsii a trecut. De două ori s-a încercat fără succes revenirea la două tururi, măcar pentru primari, dar nici premierul Cioloș nu a avut curajul unei ordonanțe de urgență în acest sens. Acum cred că regretă amarnic – deși cel mai probabil n-ar fi avut sorți de izbândă, modificarea legilor electorale prin ordonanțe nefiind permisă de Constituția neocomunistă pe care o avem (a propos, ne-intrată niciodată în vigoare și nulă de drept! – dar asta e altă poveste). Apoi, după 2016 au fost făcute în Parlament alte tentative, evident tot fără succes, datorită opunerii PSD. Lovitura de grație a dat-o însă înțelegerea tacită între cele două principale partide la începutul acestui an, pentru că între timp și liberalii și-au dat seama că ar pierde multe primării sau chiar județe, dacă ar fi democrație deplină cu două tururi. Trădarea de către liberali a acestui proiect, în favoarea unor sperate alegeri anticipate, a fost taxată însă de Providență, căci pandemia abătută și asupra României le-a spulberat visele: și astfel, marele câștigător politic al anului (până acum) a fost… tot PSD, care a reușit să evite ambele scenarii și să-și prelungească controlul cât mai mult (profitând apoi în mod cinic și de pandemie pentru a lovi în adversarii politici, prin intermediul Parlamentului și al CCR, chiar dacă prin ceea ce face abonează țara la dezastru – dar asta, din nou, e altă poveste, pe care o vom trăi în anii ce vin).

Revenind la oile noastre, noi am rămas așadar cu alegerea primarului într-un tur, duminică 27 septembrie. La Câmpina, candidații și partidele s-au comportat însă de parcă ne-am alege primarul în două tururi – cel puțin cei de pe eșichierul drept al scenei politice, într-un oraș care este tradițional de dreapta. Căci cum altfel să înțeleagă câmpinenii faptul că actorii politici pretinși de dreapta au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să fragmenteze în bucățele voturile oamenilor? Cum am putea numi toate aceste decizii și candidaturi care au apărut ca ciupercile vara aceasta: luciditate? maturizare? spirit de sacrificiu? Nu mai degrabă o lipsă totală – parcă inconștientă – a acestor calități? Toate „argumentele” civice sau ideologice ale celor cu pricina cad în fața evidenței implacabile a realității, a faptelor; nicio justificare nu stă azi în picioare – ar fi stat numai dacă aveam alegeri în două tururi. Dar NU AVEM, oameni buni: duminică ne alegem din prima omul care ne va administra orașul în următorii patru ani.

Nu pot să nu fac aici o paralelă cu situația electorală din Republica Moldova, unde bat la ușă alegerile prezidențiale, cruciale pentru destinul acestei bucăți rupte din Țară: acolo este o puzderie de candidați pro-europeni sau chiar unioniști, care i se opun satrapului filorus Dodon, o caricatură absolută de politician; și aproape toți, oameni foarte capabili și valoroși. Numai că ei vor avea, stimați politicieni câmpineni de „dreapta”, alegeri în DOUĂ tururi! Ei își pot permite să-și promoveze ideile și proiectele politice și chiar să le testeze priza la electorat într-un tur de scrutin, pe când dumneavoastră nu știu dacă vă puteați permite acest lux, în condițiile de aici. Ei vor lăsa joaca și vor trece la lucruri serioase după primul tur, susținând-o probabil cu toții pe Maia Sandu, principala adversară a lui Dodon, căci e în joc viitorul tuturor basarabenilor, se îngroașă gluma altfel. Pe când aici la Câmpina, NU avem această șansă. Prin urmare nu cred că mă înșel când spun că electoratul de dreapta câmpinean se aștepta la mai mult discernământ și spirit de sacrificiu din partea actorilor politici, își dorea ca ei să realizeze că pe 27 nu-i doar un exercițiu, ci avem direct examenul final, pentru pregătirea căruia ar fi fost nevoie de mai multă diplomație și mai puțin orgoliu.

Oricare ați fi, stimate candidat care veți obține duminică cele mai multe voturi: înțelept ar fi ca, odată trecute alegerile, să deveniți cu totul alt om, lăsând complet în spate interesele de partid (din care cel mai elegant ar fi să și demisionați), pentru că de așa natură sunt condițiile încât altfel nu puteți avea o reprezentativitatecare să vă legitimeze complet. Pentru a fi cu adevărat un primar al tuturor, va trebui să fiți în primul rând un primar al celorlalți. Să fiți orb la culorile politice din Consiliul Local (care, oricum, probabil că va rămâne majoritar de dreapta) pentru a putea colabora bine cu el, dar mai ales să fiți atent la dialogul cu societatea civilă, ca să puteți deveni cu adevărat un arbitru și un liant între cetățeni, legislativ și executivul local. Altfel, nu știu ce veți putea realiza, doar în calitate de preferat a mai puțin de un sfert dintre câmpineni.