„ESEUL DE CAMPANIE” cu Mădălin-Cristian Focșa (3)

Suntem la jumătatea campaniei electorale pentru alegerile locale. Alegeri care la Câmpina vor fi cu totul diferite față de ultimele scrutinuri, datorită faptului că primarul în funcție nu mai candidează. Pentru prima dată din anii ’90, lupta electorală se duce pe muchie de cuțit, iar actorii cu șanse sunt mai mulți. În acest moment nu cred că poate nimeni să afirme că știe sigur cine va ieși primar. Nici chiar marii sforari ce stăteau de obicei în spatele politicienilor, care au fost nevoiți de astă dată să se reorienteze și să „joace” la mai multe capete, cum se spune.

În orice caz, competiția este foarte strânsă: acum cel puțin patru mari competitori își vor împărți voturile, iar lipsa celui de-al doilea tur face și mai dură lupta. Din păcate, în aceste condiții, oricine va ieși primar, este evident că nu va reprezenta majoritatea populației – avem să „mulțumim” pentru asta partidelor care au menținut cu orice preț acest sistem pervers, antidemocratic. Cu totul altceva ar fi fost dacă ne-am fi putut alege primarul în două tururi: cetățenii ar fi putut astfel evita cu mai mult succes o eroare ce ne-ar putea costa enorm. Pentru că – trebuie s-o spun – câmpinenii sunt pe cale să-și direcționeze viitorul pe o cale ce s-ar putea s-o regrete amarnic în următorii ani. Cred că niciodată în alegerile ultimelor două decenii n-am fost mai prost informați și mai manipulați decât acum. Aceasta și pentru că interesul general s-a pierdut treptat și se află la cota de avarie, dar și pentru că a scăzut enorm calitatea și diversitatea surselor de informare: presa locală, cu mult mai competentă și serioasă în anii ’90, este azi o palidă umbră, în timp ce implicarea civică este aproape nulă. Iar peste toate acestea, 2020 a mai venit și cu alte griji existențiale și sufletești pentru noi toți, astfel încât nu ne mai este aminte să ne interesăm și să ne documentăm, pentru a decide cu mintea limpede cum ne vom administra orașul. Așteptările scad tot mai mult, lumea e tot mai plictisită și săturată. Dar pe acest fond de nepăsare, mediocritățile își vor face tot mai mult loc la cârma comunității noastre. Nu avem de ce să ne mai amăgim: tendința generală a societății este de a fi tot mai superficială, de a judeca tot mai rar în mod critic, cântărind lucrurile din perspective tot mai puține și mai înguste. Aceste alegeri vor fi probabil ultimul tren, ultima ocazie pe care Câmpina o mai poate avea, de a se smulge din letargie și a se dinamiza. Și noi, tocmai acum, ce facem ? Ne gândim tot mai puțin la viitor și la urmașii noștri, pentru noi contează doar să ne fie nouă bine acum ! Or, această concepție nu duce decât pe un drum înfundat, al falimentului. Dacă nu ne urcăm ACUM orașul în acest ultim tren spre calitate și performanță, spre civilizație și bun-simț, va fi apoi prea târziu, și vom rămâne dependenți de mila autorităților județene sau centrale.

Din păcate, doar cercuri restrânse cunosc cu adevărat caracterele candidaților – și aproape nimeni nu le cunoaște pe ale tuturor, pentru a putea decide în deplină cunoștință de cauză. Din acest motiv, manipularea face ravagii în rândul oamenilor – și o constatăm la tot pasul: o auzim din om în om, o citim în presă și pe internet, asta în timp ce responsabilitatea unei decizii decisive pentru viitorul câmpinenilor le apasă greu pe umeri. Cred că foarte puțini realizează cât de mare este răscrucea la care ne aflăm; parcă am fi căzut în transă. După ce că oricum foarte mulți sunt manipulați și cunosc foarte superficial candidații, mai sunt și mulți dezorientați, nehotărîți – iar lor li se adaugă veșnicii nepăsători, adevărate larve care trăiesc pe spinarea celor care măcar înțeleg datoria morală de a-și exercita dreptul de vot. Culmea paradoxului este că acești absenteiști își închipuie, în limitarea lor intelectuală, că prin gestul lor ar da o palmă clasei politice – când de fapt ei nu fac decât să gireze chiar întreaga clasă politică. Pentru că, așa cum spun de câte ori am ocazia, în Consiliul Local nu rămân locuri goale proporțional cu procentul absenteiștilor; ele se ocupă, în proporțiile respective, de cei care au fost votați. Așadar, sistemul e de așa natură încât nu există să nu votezi, ci toată lumea cu drept de vot votează într-un fel sau altul: pe de o parte cei ce pun ștampila pe un singur competitor, iar de cealaltă parte cei care votează și ei – fie anulând votul, fie absentând – dar astfel îi votează în schimb PE TOȚI cei intrați în Consiliul Local. Adică, prin gestul lor inept, aparent de frondă, se declară mulțumiți de întregul legislativ local, de toți candidații – acționând fix în direcția opusă intenției declarate.

Dincolo de aceste considerente, viitorul nostru chiar depinde de implicarea tuturor oamenilor de valoare în viața cetății: dacă s-ar implica, ar face-o și pentru ei înșiși, căci a închide ochii la nesfârșit, autosuficient, când vezi mizeria morală și mediocritatea celor cu putere de decizie, iar tu te știi mai capabil, este un mare lux și o vinovăție pe care nicio realizare personală n-o va putea șterge. Da, toți avem reticența de a ne expune, preferăm confortul umbrei, judecând de pe margine; multora le este efectiv frică de consecințe, nu vor să-și creeze probleme sau se gândesc la liniștea celor apropiați. Dar când știi că în față ajung cei fără merite, când vezi realitatea nedreaptă și devii conștient de ea, îți asumi implicit o mare responsabilitate față de semenii tăi: căci ei cel puțin nu sunt la fel de lucizi – tu însă, știind bine aceste lucruri, te faci vinovat când nu acționezi în consecință.

Așadar, dragi cititori: cei care nu au curajul implicării, și preferă să stea vinovat pe margine, au totuși o soluție de a acționa, fără să sprijine deschis candidatul în care cred, dar cel puțin să aibă conștiința împăcată. E vorba de a convinge cât mai mulți nepăsători că votul lor e important, că oricum nu există alternativă morală la el (decât renunțarea la cetățenie și implicit la dreptul de a alege), și că peste două săptămâni ei pot decide cu o simplă ștampilă soarta unui oraș, perspectivele sale, calitatea vieții, destinul și în fond fericirea lor, a familiilor și urmașilor.

Este crucial să votăm cât mai mulți pe 27 septembrie. De ce? Simplu: pentru că tocmai cei care votează de obicei sunt mai pătimași și înguști în vederi, mai puțin echilibrați, și mai manipulabili. Cu cât mai multă lume „scârbită” își calcă pe inimă să aleagă totuși răul mai mic, cu atât va fi mai echilibrat și de bun-simț rezultatul – pentru că în general acești oameni tind să se documenteze mai serios, dacă tot votează, și să fie mai obiectivi.

Câteva gânduri acum și despre concepția și preferințele electoratului câmpinean: să sperăm din toată inima că el va pune la punct pe politicienii care-l subestimează și desconsideră, așa cum vedem că fac mulți oameni politici locali, nemulțumiți de deciziile și negocierile „de la centru”, care chipurile n-ar fi ținut cont de părerile lor „avizate” și ar fi impus algoritmi artificiali pentru listele de la Consiliul Local, ce n-ar oglindi realitatea electorală. N-o oglindesc? Oare așa să fie? Poate ar fi bine să le readucem aminte acestor oameni (care au decis să împartă în bucățele voturile de dreapta la Câmpina, împingând orașul pentru prima dată după 16 ani în brațele populismelor deșănțate, ale interlopilor sau mentalităților învechite) care au fost preferințele câmpinenilor, atunci când au fost întrebați ultima dată la urne, în mai anul trecut:

– 4688 au votat cu Alianța USR-PLUS;

– 3818 și-au dat votul PNL-ului;

– 3158 au mers pe mâna PSD;

– 1808 au preferat PMP;

– 1151 au crezut în ProRomânia (am trecut aici doar partidele ce-au obținut peste o mie de voturi).

Prin urmare, nu vă par exagerate pretențiile unor nemulțumiți de azi, care fie candidează separat, părăsindu-și vechiul partid (doar pentru a lovi sub centură fix atunci când acesta a avut în sfârșit rara înțelepciune de a face sacrificii în folosul obștesc), fie fug direct în barca unor adversari? Sau nu vă par ipocrite dorințele unora de a-și „spăla” imaginea, delimitându-se cât mai mult de ceilalți și de sistem, pozând în ipostaze cât mai „independente”, deși e cunoscut trecutul lor politic? Dacă tot votăm la primărie în primul rând OMUL, ce-ar fi atunci să ne uităm mai atent la onestitatea sa, la caracterul său, la capacitățile sale proprii și la ideile sale? Și să-ncercăm să ieșim fiecare din cercul său informațional, să aflăm cât mai multe despre personalitatea acestor oameni care ne cer votul, pe cât posibil de la cei care-i cunosc îndeaproape?

Suntem la o răscruce de care nu ne dăm seama, am senzația că nu luăm deloc în serios aceste alegeri cruciale pentru Câmpina, de rezultatul cărora depinde atât de mult viitorul nostru aici. Sau, dacă nu ne pasă așa de mult, poate că nu mai suntem legați deloc de aceste locuri, și le putem părăsi oricând, fiindu-ne indiferent unde vom locui? Așa să fie oare ?

Să fim așadar atenți la riscurile pe care ni le luăm dacă vom pune Câmpina în 2020 pe un făgaș diferit față de cursul întregii țări, și să judecăm cât mai echilibrat în aceste două săptămâni ce ne-au rămas până la marea cumpănă. Am încredere că vom reuși să impunem cu înțelepciune echilibrul, în fața atâtor tendințe centrifuge. Dar pentru asta trebuie neapărat ca fiecare să-și convingă familia, prietenii, colegii, cunoștințele, că este esențial, acum mai mult ca niciodată, să iasă la vot.

Citește și primele două episoade: