În ce direcție vrem să meargă Câmpina?
 |
| Mădălin-Cristian Focșa |
Evoluția neașteptată a scenei politice județene și locale a dat peste cap anul acesta multe planuri. Și a născut speranța unor apropiate și profunde transformări de mentalități. Pe nesimțite, am avut surpriza să descoperim oameni curajoși – dintre cei capabili pe care deseori îi blamăm că stau pe margine – care au avut puterea să-și asume marele risc al intrării în arena cu „fiare”, pentru idealuri si principii nobile.
La Câmpina – un oraș care, față de imensul său potențial, a fost mai degrabă amorțit în ultimele 2-3 decenii – aproape că nu mai spera nimeni. De ani buni, elitele noastre pleacă regulat spre alte zări, lăsând fără să vrea acest oraș, odinioară atât de efervescent, pe mâna mediocrității și a oportuniștilor. Puținii oameni de valoare, care fac în Câmpina lucruri de calitate, s-au restrâns fiecare în pătrățica lui, iar aceste insulițe-model sunt tot mai firave și mai puține de la an la an.
Și totuși, iată că lumea se schimbă pe nesimțite și acolo undeva în miezul lucrurilor, comunitatea încă mai e capabilă să nască speranțe. Am să trec direct la subiect, și la unul arzător, pentru că – deși 2020 ne-a adus atâtea griji și probleme – totuși trăim un moment esențial pentru viitorul acestui oraș. El se întâmplă și la nivel național, însă la noi în oraș puțini mai credeau, chiar la începutul acestui an de pildă, că și Câmpina va fi prinsă în hora schimbărilor. Și cu atât mai puțin, că însăși convulsiile din culisele politicii vor fi luate prin surprindere de apariția oamenilor noi din afara sistemului, cu viziuni moderne, inteligență și mentalități superioare.
Pentru a înțelege ce vreau să spun, ar fi suficient, dragi câmpineni, să comparați cu răbdare cele câteva interviuri apărute deja în mass-media locală, cu majoritatea candidaților la funcția de primar, pentru alegerile locale din 27 septembrie. Veți găsi printre ele pe unul care se detașază net față de celelalte, prin dezinvoltura și claritatea cu care invitatul își expune viziunea și concepția sa, dar mai ales prin modalitățile concrete de a le pune în practică. Diferența de mentalitate și discurs, de inteligență și adaptare la lumea în care trăim, sare imediat în ochi.
Exemplul domnului Cătălin Florescu, până ieri-alaltăieri aproape un ilustru necunoscut în agora cetății, este reprezentativ atunci când vrei să arăți că pătura conducătoare în această țară este la un nivel mediocru, în timp ce, undeva neștiuți, slab cunoscuți, pierduți în marea masă a electoratului, stau ascunși oamenii cu adevărat capabili, vizionari, ce știu bine care sunt problemele societății și mai ales care le sunt soluțiile. E suficient să dai credit și sprijin unor asemenea oameni, pentru ca viața din jurul lor, ba chiar a întregii comunități, să se dinamizeze. Căci nu vorbim aici de veșnicii teoreticieni ai tranziției, docți în idei abstracte însă neputincioși în practică – ci, în cazul de față, de un om care a condus la nivel de top fiece proiect în care s-a implicat, și a întărit astfel și cu fapta ideile evoluate pe care le promovează.
Mă aflu sub impresia proaspătă a vizionării interviurilor cu majoritatea competitorilor tocmai intrați în campanie electorală. Nu mă voi referi la discursurile populiste, prefer deocamdată o analiză constructivă, deși știu că cititorilor le-ar fi de mare folos și numirea bilelor negre.
Mi se pare însă că merită să pun aici o problemă ieșită din interviul cu unul dintre candidați, cel care reprezintă concepțiile social(iste), și care încearcă – venit totuși din mediul privat – să mai repare ceva din imaginea dezastruoasă pe care și-a creat-o organizația care-și trăiește ultimele luni la cârma țării. Dl. Nicolae Moisescu, așadar, a remarcat un lucru care este, cred eu, cheia strategiei de viitor a Câmpinei: faptul că în ultima vreme nu locurile de muncă lipsesc la noi, ci forța de muncă cu calificare. Las la o parte faptul că – după regula că fiecare vede lucrurile dinspre mediul în care se învârte – constatarea e probabil doar jumătate de adevăr, și niciodată nu ne vor strica mai multe și mai variate locuri de muncă. Dar problema este că respectiva constatare n-a fost pe deplin decriptată. Aici este vorba, până la urmă, despre încotro se va îndrepta acest oraș: care va fi profilul său pe viitor. Și iată din ce cauză:
Atunci când constați că tineretul nu mai este atras de munca într-o uzină, și în general caută activități mai comode, când vezi că tot mai rar găsești lucrători buni, trebuie să mergi mai departe la rădăcina lucrurilor, în trecut. Faptul că orașul nostru a fost așa de timpuriu industrializat, a generat în epoca lui de glorie venituri substanțiale pentru categorii largi de populație, un nivel ridicat de trai comparativ cu alte orașe, și automat stabilitate, o anumită lipsă a grijii pentru „ziua de mâine”; așa s-a făcut loc în viața câmpinenilor pentru preocupări mai fine, pentru cultură, sport, educație, și așa s-a putut dezvolta apoi atât de vehiculata intelectualitate câmpineană. Dar acest fenomen a fost cu două tăișuri pentru profilul economic al orașului: pentru că lumea diversificându-și preocupările, pasiunile, aspirațiile, s-a îndepărtat pe nesimțite (ca resursă umană), de la generație la generație, de industrie și de meseriile ce-au adus acea bunăstare de odinioară. Pe deasupra, viața românilor s-a schimbat așa de mult în ultimii 30 ani, încât este o tendință evidentă și implacabilă îndreptarea către meserii din afara industriei grele. Când însăși resursa umană e azi orientată masiv către preocupări tot mai diverse și mai comode, în special din sfera serviciilor, și tot mai puțini oameni își doresc să lucreze în industrie, a menține cu dinadinsul profilul strict industrial înseamnă, pentru un orășel ca al nostru, o moarte sigură și lentă. Lumea se schimbă foarte rapid în jurul nostru, și dacă vrem să ținem pasul cu ea, este clar că va trebui să reorientăm direcția în care merge Câmpina. Pur și simplu apune ușor-ușor steaua sa industrială, iar noi ne încăpățânăm să mai credem în ea, ca într-un destin veșnic. Aici e greșala pe care o fac cei ca dl. Moisescu. Strămoșii noștri n-au făcut însă așa: Câmpina vechiului regat a fost foarte receptivă la schimbări, a înțeles rapid că resursele din subsol își cereau dreptul lor (acela de a transforma orașul prin excelență comercial de până atunci, într-unul industrial, un adevărat motor de energie pentru țară). Câmpina anilor 1880 s-a reorientat din mers, în doar câțiva ani.
Așadar, de ce nu putem fi și noi azi, în pas cu vremurile ? Cred că putem înțelege că viitorul Câmpinei nu mai stă doar în industria grea, ci trebuie încurajată mai ales ramura economică a serviciilor și industria ușoară – tocmai acea industrie creativă (IT și nu numai) care dispune de resurse umane în creștere vertiginoasă, și despre care vorbește vizionar dl. Cătălin Florescu. Ea este cea care poate fi atrasă la Câmpina cu minimă cheltuială, spre deosebire de marile investiții industriale.
Câmpina are mare nevoie de o schimbare de direcție, de un nou țel economic. Fiecare epocă și l-a avut pe al său. Consider că e momentul să profităm de poziția noastră strategică ideală, între capitală și Ardealul în plin avânt economic, pentru a ridica nivelul de atractivitate al orașului nostru și a-l face, ușor-ușor, o opțiune pentru firmele high-tech, pentru meseriile ce presupun activitate de birou și pot fi făcute de oriunde prin internet, pentru atâția bucureșteni prosperi, inclusiv oameni de afaceri dinamici, angajatori care-și doresc evadarea din stressul metropolei, o viață mai curată și activă, ș.a.m.d. Va fi o cursă pentru a ne lua înapoi elitele, într-un fel. Pentru atragerea micilor investitori, pe urma cărora vin apoi automat și cei mari. Adică pentru a redeveni un oraș inteligent, administrat gospodărește de profesioniști, și în care fiecare specialist să poată avea un cuvânt de spus, pe domeniul său. O cursă și pentru a reuși să obținem pleașca de fonduri europene ce așteaptă în următorii ani numai puțină istețime din partea noastră: iar aici din nou s-a văzut o abordare complet diferită printre aspiranții la Primărie (dl. Florescu vorbind de externalizarea serviciilor pentru fonduri europene către firme întregi de specialiști, în timp ce competitorii săi n-au îndrăznit să conceapă decât soluții provizorii și insuficiente, de genul unei echipe de 2-3 oameni).
Or, toată această sforțare de a ne face orașul atractiv este posibilă atâta vreme cât înțelegem că ceea ce contează pentru binele nostru nu este „experiența în administrația publică” a noului primar (pentru că toate marile povești de succes ale primarilor din diverse comune sau orășele, pe care le vedem pe ProTv sau pe internet, sunt cu oameni tineri, din afara sistemului, a căror mentalitate, și nu experiență, este cea care a făcut diferența – încât sunt azi votați de toată comunitatea). Cu mult mai important este așadar, pentru Câmpina și viitorul ei, să mergem pe mâna acelora care sunt isteți și energici, destupați la minte, umblați prin lume, ușor adaptabili, care-și doresc performanță și învață ușor din succesul celor competenți, simțind mersul vremurilor nu în folosul lor personal, ci al societății întregi, și care vin cu energii proaspete, cu inovație, impulsionându-i cu pricepere pe cei instruiți, experți pe felia lor – cu alte cuvinte, aceia care pun accentul pe VIZIUNE, CALITATE și EDUCAȚIE.
