PE-O GURĂ DE RĂI
„Cîțiva franci și cîteva masale [făclii] împărțite la primărie vor produce oricînd simpatiile necesare unui guvern atît de onest și vor închide gura nemulțumiților” (Mihai Eminescu, articol din 1881). Ce nivel al dezbaterii! Toată suflarea analitică de pe Teleorman și Dîmbovița se întreabă dacă prim ministrul și-a gratulat o colegă de cabinet cu grațiosul apelativ „fă” sau cu ”mă”. Ca și cum ar fi vreo diferență! Asta în timp ce la granițe fierb conflicte acute, avioane străine zboară peste rotundul pămînt valah și nave de război intră în Marea Neagră. În acest timp, conducătorii noștri se dau în bărcuțe. Din punctul meu de vedere, nu e nici o surpriză, asta este calitatea a 90% dintre liderii noștri, acesta le e limbajul, asta le este educația. De ce ar trebui să ne arătăm uimiți? Nimeni nu a luat în discuție reacția doamnei ministru apelată golănește: mai bine zis lipsa dumneaei de reacție care arată că nu este demnă nici de funcția de ministru, nici de situația de doamnă. Lipsa ei de reacție e la fel de vulgară ca și adresarea, e la fel cu mentalitatea încă prezentă în ruralitatea noastră, unde cîte o nevastă se arată către surate mîndră că a mai pocnit-o bărba-su, luînd asta ca un semn de mare iubire. Dragii moșului: ce ar fi spus presa dacă jalnicele vorbe ar fi fost spuse de președinte? Abia cu o săptămînă în urmă l-au dat în judecată pentru că s-a exprimat critic la adresa doamnei Firea. Critic, dar perfect urban. Dar de episodul „țigancă împuțită” vă mai aduceți aminte? Ce scandal a ieșit atunci! Un ilustru guru al stîngii noastre anarho-revanșarde încerca din răsputeri săptămîna asta să minimalizeze incidentul, afirmînd că nu are nici o importanță. Desigur, față de războiul în desfășurare chiar nu are. Dar a fost ca un blitz care a dezvăluit fulgerător cui nu e deja orbit de ideologie fața adevărată a viitorului președinte al țării (speră el!). Un golănaș din spatele blocului. De altfel cea mai înaltă idee a dlui. Ponta despre inteligență pare a fi că aceasta înseamnă a face glumițe tot timpul, atunci cînd e cazul dar mai ales atunci cînd nu eînsă cazul. Și chiar de nu ar fi fost fatalul apelativ, toată acea ubuescă deplasare cu bărcuța împinsă de cadre de nădejde, tot arată neamprostismul fundamental al acestor inși care n-au învățat de la Năstase decît aroganța. Oamenii ăștia au un dispreț așa de manifest față de „pulimea” (citat din candidatul de serviciu la președinție al PSD, călăul Bucureștilor, primarul Oprescu, de profesie doctor) care îi votează (inclusiv față de activiștii de rangul doi cum e dna. Pană, personaj fără relief al vieții noastre publice) încît își permit orice. Monomaniac, dl. Ponta n-a găsit ca explicație decît o aluzie la fel de vulgară la Băsescu, neglijînd că și această străvezie aluzie poate fi considerată o vulgaritate, o jignire, deci ceva absolut blamabil pentru un om cu o minimă educație. Există o axiomă: cu cît sunt mai scumpe costumele, cu atît se vede mai bine mîrlănia fundamentală pe care ele nu o pot acoperi. Sigur, susținătorii lui Ponta văd în el un punct astral al viitoarei politici românești. În zadar însă am încerca să enumerăm o singură idee remarcabilă, o singură realizare a guvernărilor sale. Vă propun următorul exercițiu: luați 20 dintre discursurile dlui. Ponta, și faceți o sumară analiză gramaticală: veți vedea lesne că în ele predomină viitorul, la dînsul totul „se va face”. E atît de torențial în acest viitor, încît să nu mai băgăm de seamă că prezentul este nul. „Scuza” sa prin care aruncă mereu vina pe Băsescu este penibilă pe ambele ei paliere: chiar dacă eliminăm cuvîntul FĂ/MĂ, ceea ce urmează, și care nu mai poate fi negat („aveai chef de niște inundații?”) este la fel de lipsit de decență și educație. Orice animal politic pre limba lui piere. Cei de vîrsta mea își aduc aminte de scheciul regretatului Mircea Crișan cu „crastavetele”, în care elevul loază, orice ar fi fost întrebat, răspundea cu singurul subiect cunoscut: castravetele. Exact așa procedează Ponta, castravetele lui se numește Băsescu. Vestea proastă este că, din decembrie, nu va mai avea pe cine da vina. Cam la anul pe vremea asta se va simți singur, cumplit de singur, și va trebui să se gîndească la o scăpare. Cu avionul sau cu bărcuța. Numai că, pentru noi, va fi prea tîrziu. Un intelectual din rara noastră elită spunea memorabil că politicienii noștri reprezintă sinteza defectelor naționale. Iar dl. Ponta, adaug, este sinteza politicianului român.
P.S. În orice țară democratică, un politician înregistrat cu așa injurii pe buze ar fi pe veci discreditat. La fel, un politician (jurist!) dovedit drept plagiator. Într-o țară fără simț moral, morții votează.
Christian CRĂCIUN
