„Cel mai bun om este omul care prin el însuşi ştie ce trebuie să facă; Bun este şi acela care urmează celor spuse de alţii; Dar cel care nu-i în stare nici de una, nici de alta, în toate-i nefolositor”… scrie poetul antic Hesiod, citat chiar de Sfîntul Vasile cel Mare. Ce legătură are acest citat cu viaţa noastră politică? Care viaţă este sublimă, dar absentă cu desăvîrşire. Nu vreau să şochez, dar ceea ce noi numim pompos „viaţă politică” – şi pierdem zeci de ore de găunoase talk-uri fără tîlc pentru a o „înţelege – nu există, este o parodie, o ţigăneală ca la uşa cortului, chiar dacă, uneori, foloseşte cuvinte elegante şi pretenţioase. Pur şi simplu pentru că primele două categorii de oameni citaţi sunt foarte rare la noi, şi extrem de rare în politică. Mai ales printre votanţi. Am adus în discuţie această temă pentru că un politician, altfel printre cei maxim vreo 20 care au ceva de spus, susţine intens ideea votului de la 16 ani. Ştie un tînăr la această vîrstă ce trebuie să facă, sau are supunerea înţeleaptă de a asculta măcar ce spun alţii? Fireşte că nu. Se vorbeşte tot mai mult de „competenţă civică”, şi constatăm cu toţii că, în lipsa acesteia, democraţia este un cuvînt gol, ba chiar ceva periculos. Oameni maturi au această competenţă aproape de zero, ce să ceri de la unii tineri necopţi? Nimeni nu s-ar urca într-un avion al cărui pilot a fost ales la întîmplare, prin sufragiu universal, pentru că a perorat de la o tribună că nu are rău de înălţime. Dar ne urcăm într-o ţară condusă de indivizi care îşi arogă competenţe doar pentru că au fost aleşi de 2-3 sau 7 milioane de oameni. Becali nu va putea citi o pagină din Papahagi pînă la sfîrşitul zilelor sale, dar Becali conduce România, pe cînd Papahagi va rămîne un chibiţ pentru o populaţie analfabetă civic. Pentru o populaţie în care spiritul civic ar fi inoculat în ADN-ul moral, un plagiator nu ar putea fi niciodată prim ministru, un om care n-a făcut în viaţa lui nimic în plan profesional, un foarte autoritar şi vocal lider de partid, ingineri mecanici şi medici veterinari n-ar face constituţia, indivizi condamnaţi penal şi colaboratori ai Securităţii n-ar face parte din „expresia supremă a democraţiei” (cum spun ei pompos), parlamentul.
O excelentă analiză a profesorului Andrei Cornea explică recent această situaţie. Degringolada morală totală, confuzia sau lipsa de repere, faptul că mult invocata „clasă mijlocie” a fost cea mai afectată de integrarea europeană, de criza economică, de falsificarea învăţămîntului, iată cîteva explicaţii non-populiste ale regimului non-democratic din ultimii ani din România. Semnul unei dictaturi este acel punct în care ţi se cere nu numai să votezi pentru unanimitatea visată (indiferent de motiv, de obicei de frică), dar să-i şi spui că-l iubeşti pe cel votat. Nu uitaţi faza cu „iubit conducător”. Nu observaţi azi pe bloguri şi comentarii ce păţesc cei care nu iubesc un anume partid? Suntem la începutul unei noi dictaturi a iubirii politice. De aceea mă exasperează nesfîrşitele analize televizuale, ele dau iluzia că „viaţa noastră politică” este un joc raţional de forţe care acţionează după anumite „legi” pe care mintea isteaţă şi totdeauna mai bine informată decît a telespectatorului a „analistului politic” le aplică precum se aplică grila cînd corectezi un test. Vanitate! Iluzie! Pseudo-viaţa noastră politică este doar un scandal de chivuţe cu poalele ridicate. Iraţional, ţinînd de interese personale şi umori. Nici o aluzie la forurile de conducere ale celor două partide majore care au avut loc la acest sfîrşit de săptămînă.
P.S. În articolul mai sus citat dl. profesor Cornea explică profund de ce reacţia la plagiatul lui Ponta a fost aşa de slabă, într-o societate construită în ansamblul ei pe fals şi minciună. Iar tupeul omului îl face să considere această tăcere o consimţire. De fapt, este o consimţire. Cîţi dintre studenţi nu promovează copiind sau cumpărînd examene? Cîţi dintre profesori nu sunt făcuţi „pe puncte”, cu lucrări copiate sau încropite? Cine să voteze „curăţenia”? Cu atît mai interesantă este reacţia studenţilor de la Cluj care l-au întîmpinat cu benere despre faimosul său doctorat. Nu există democraţie, nici competenţă civică plagiate!
ce ma distreaza pe mine cand zici ca societatea e alcatuita din fals si minciuna si te apuci sa scrii un asa articol. da ce ala de il scrie nu e tot din romania? lasa mai ca nu numai in romania se copiaza diferenta e ca aia de afara care sunt prinsi si au functii mai si demisioneaza. la noi nuuuu…ca de scaunul e bine de pastrat