IRESPONSABILUL DE CUVINTE
În mai 1968, în timp ce Franţa, Parisul, se cutremurau sub revolta tinerilor şi blocajele uzinelor, ministrul de interne îi propune lui De Gaulle arestarea „instigatorului” Sartre, socotit vinovat de a fi furnizat toată muniţia de idei a revoltelor care au schimbat finalmente faţa celei de-a doua jumătăţi a secolului. Filosoful Sartre, geniul marilor idei greşite ale acestei epoci… Răspunsul generalului: «On n’arrête pas Voltaire». (Nu-l poţi aresta pe Voltaire) O frază demnă de Franţa eternă. M-am gîndit la această exemplară poveste în contextul „etichetelor” pe care greşitul nostru prim ministru şi-a permis să le acorde unor intelectuali de frunte ai României, făcîndu-i „fascişti”. Ceea ce denotă simultan prostie, ticăloşie, impertinenţă. Plagiatorul ar face crampe la neuroni dacă ar putea citi 10 pagini din Patapievici. Acuzaţia de fascism este o bîtă pe care stînga o foloseşte de totdeauna, cu dispensă de gîndire şi demonstraţie. Vezi ce spuneam acum vreo două săptămîni cu prezumţia de nevinovăţie. Eticheta infamantă înseamnă exact contrariul, eşti decretat vinovat de către cel puternic. În limbajul de specialitate se numeşte tehnica stigmatului. Instrumentul de lucru al politicianului este cuvîntul, aşa cum al strungarului este strungul, al pianistului pianul şi al ţăranului plugul. Or, dr. Ponta excelează prin iresponsabilitatea faţă de folosirea cuvintelor.
Declaraţiile recente în legătură cu Rusia, Ucraina, cele mai vechi în legătură cu China sau America (pomelnicul e lung) arată clar gradul de inconştienţă al acestui om care este nu numai un slab politician, ci de-a dreptul un pericol pentru siguranţa naţională. În România nu funcţionează deloc instituţia respectului (de unde inflaţia cuvîntului în textele de manele) faţă de excelenţă, dincolo de opţiunea politică. Este exact lecţia lui De Gaulle. Şi a atîtor altor exemple din România interbelică. De altfel, acest mod de a acţiona al dr. Ponta este specific regimurilor totalitare, comunismului în speţă. Se lipeşte o etichetă (fascist, troţkist, chiabur, duşman de clasă, deviaţionist, sionist, elitist etc) care dispensează de restul gîndirii, ai lipit eticheta, ai înţeles tot. Cîte milioane de oameni au murit cu aceste etichete lipite pe destin! Tocmai acest mecanism al gîndirii dlui. Ponta mă interesează şi mă îngrozeşte, nu persoana dumisale, perfect incoloră în peisaj. Preşedintele Franţei, care era ofiţer de carieră, nu cred că-l iubea pe Sartre, dar îi recunoştea valoarea. Preşedintele laş al PSD, cel care fuge cu orice prilej de confruntări, jigneşte fără teama că va fi sancţionat moral de poporul lui salam (sau Salam?). Sigur că votanţii lui Ponta nu îl citesc pe Mihăeş şi că pe asta se bazează omul. Dar restul intelectualilor? Academia (cel mai înalt for intelectual al ţării, nu?) refuză să ia atitudine faţă de antiintelectualismul violent care caracterizează puterea, pe motiv că nu o priveşte acest atac ignar la adresa unor oameni de frunte din branşă. Această tăcere a fost greu plătită la începuturile comunismului. Şi va fi din nou. România duce o acută lipsă de solidaritate. Acum vreo trei săptămîni, a fost ales în Academia franceză filosoful Alain Fienkelkraut, acerb demascator al utopiilor criminal stîngiste. Dacă vreţi, un corespondent din Hexagon al lui Patapievici sau Mihăeş. S-au iscat polemici, a fost şi el acuzat de fascism. Numai că a intervenit patriarhul Academiei, Jean d`Ormesson, deloc de dreapta, care a pus lucrurile la punct ameninţînd că nu va mai pune piciorul în Academie dacă Fienkelkraut nu este ales. Excepţional elogiu al libertăţii de gîndire. Iresponsabil de vorbele pe care le foloseşte, acestui nimeni politic, posibil viitor preşedinte al poporului manelist, care este dr. Ponta nu-i trece prin cap că lupta cu dna. Udrea este altceva decît sentinţa faţă de o operă intelectuală. Rudimentar şi vulgar, n-a auzit de Contele de Lautréamont: „Tout l`eau de la mer ne suffirait pas à laver une tache de sang intelectuelle“ (Toate apele mării nu sunt de ajuns pentru a spăla un singur strop de sînge intelectual). Dr. Ponta a însîngerat cu vorbe proaste piaţa intelectuală românească. De aici pînă la sîngerarea, la propriu, a pieţelor este doar un pas, ne învaţă lecţia istoriei. Cîtă vreme se luptă cu Băsescu, Ponta e cel puţin pe un teren adecvat, la nivelul maidanului românesc. Nu are însă ce căuta în alte spaţii, în care nu se poate intra cu bocancii ideologiei de partid, indiferent de partid.
Întrucît am fost obligat să-i dedic doctorului întreg articolul, renunţ azi la PS, dar ideea lui rămîne, din păcate, valabilă. Mincinosul trebuie să-şi dea demisia.
PPS. Cînd încheiam articolul o văd, hopa, pe dna Daciana, atacîndu-l şi dînsa pe Patapievici. Asta mai lipsea doamnei care era parlamentar european înainte de se fi născut din ilustrul său tată. Observ că oamenii ăştia nu ştiu decît trei propoziţii din opera filosofului şi nu înţeleg de ce îl atacă, doar nu candidează nicăieri. Ne sutor ultra crepidam (Plinius cel Bătrîn), dragi politruci! (Asta n-o mai traduc, să se mai străduiască şi singuri).
Christian CRĂCIUN
