Editorial

de la dementul care omoară tineri în Suedia la atitudinea antiţigănească şi antiromânească a francezilor şi olandezilor, la luptele de stradă din Bulgaria. De aceea sunt mereu de admirat soluţiile care vin din interiorul cadrului strict democratic, schimbînd totuşi sistemul pe care toată Europa îl simte ca epuizat incapabil de a furniza soluţii creative crizelor (sunt mai multe!) actuale. În apatia şi indiferentismul generale se propun soluţii noi de către un grup de oameni care chiar sunt capabili să gîndească un proiect social de amploare. Are vreo şansă Noua Republică? În termeni strict electorali, cred că nu. Electoratul românesc nu mi se pare capabil de a înţelege noutatea unui astfel de construct politic. În termeni de proiect politic, da, s-ar putea ca acesta să aibă o şansă. PDL a ratat aproape complet reforma, rămînînd la nivelul lozincilor generoase. În aplicarea lor, s-a înnămolit cu consecvenţă. Constituţia, reforma administrativă, reforma electorală, lupta anticorupţie, reformarea sistemului sanitar şi a şcolii sunt tot atîtea eşecuri ale PDL. Adică ţeluri mari, realizări cel mult mediocre. Despre ceilalţi vorbesc suficient deceniile în care au guvernat, menţinînd ţara în înapoiere patentă şi lipsa totală de capacitate de a construi un răspuns coerent la somaţiile prezentului. Căile „exotice” gen Dan Diaconescu nu merită discutate. Aşa că propunerea acestui nou mod de a gîndi politica are şanse pe termen lung. Să nu uităm că a existat cîndva PAC-ul, dispărut „pentru că se născuse prea devreme”, cum spunea Nicolae Manolescu. Poate că acum condiţiile sunt coapte pentru un astfel de partid care să se adreseze unui alt sector al electoratului decît cel care poate fi cumpărat cu găleata de plastic şi crede că recensămîntul se face pentru a-i lua găinile din bătătură. Se adresează  anume acelui segment al electoratului care dă marea masă a absenteiştilor, a celor care nu se simt reprezentaţi de acest sistem care şi-a epuizat evident ultimele resurse de credibilitate. Sigur, nu va fi uşor. Se vor coaliza împotriva noii construcţii actuala opoziţie, care-şi vede periclitată unicitatea, mare parte din PDL care se va teme de hemoragia de electorat şi de pierderea butoanelor, UDMR care nu ştie decît un singur joc (şi-l joacă tare prost), presa care este incapabilă să discute la nivel de doctrine şi vrea numai cancanuri, cei deranjaţi în căldicelul situaţiei materiale şi grav atinşi de reforme autentice etc. O vor sprijini puţini „aerieni” care cred în viitor şi nu se lasă pradă misofiliei şi silei de România, atît de la modă. Oricum, e ceva nou, ceea ce în peisajul mocirlos al politicii noastre de mahala şi ţigăneală e foarte mult. Acum cîteva numere scriam despre Sistem. Puterea lui de rezistenţă şi autoreproducere este inimaginabilă, dovadă felul şi forţa cu care s-a refăcut după 1989. El trebuie învins!