DE CE NU SUNT POPULIST
Nu mai sunt multe de comentat în legătură cu rezultatele alegerilor. Mai putem (încă) să spunem apăsat că înseamnă practic revenirea la partidul unic. Ca și prin anii 1945-1947, pluralismul a rămas ceva de fațadă. Intelighenții încearcă să mă convingă că democrația se reduce la număr. Asta a votat majoritatea. Excluzînd calitatea. Și că trebuie să accept acest vot aberant. Nu, sunt democrat tocmai pentru că nu accept votul dat pentru securiști, analfabeți, infractori șamd. Dar chiar și reducînd totul la jocul numerelor cîteva nedumeriri tot rămîn. USL a luat ceva peste 4 milioane de voturi. Dar toată vara ne-au asasinat în toate discursurile cu cele 7 milioane jumătate care ar fi votat în favoarea lor la referendum. Unde sunt cele 3 milioane diferență? Apoi, dacă reducem democrația la această religie a numărului (cum vrea dna Alina Mungiu de exemplu), ce facem cu acel referendum care a decis un parlament de 300 de reprezentanți? O lege evident proastă a creat un monstru și ca dimensiune și ca alcătuire. Este, o putem spune franc încă înainte de a fi investit noul parlament, respectiv noul guvern: cel mai prost parlament pe care îl putem avea din 90 încoace. Nici nu se pune problema unor politici coerente și inteligente de ieșire din criză. Făcute de cine: de Dragea, de secretara lui, de Dogaru, de Fenichiu, de Becali, de Firea coprofila, de ziariștii de la Antene? Dacă „vocea poporului” este suverană, populismul rămîne dușmanul principal al democrației autentice. Rămîi stupefiat văzîndu-l pe un „lider de opinie” care de 20 de ani a luat consecvent în cătarea cuvintelor orice încercare de a înjgheba o structură politică autentic democratică arătîndu-se acum profund scîrbit de rezultatul votului. De care, alături de mulți colegi de presă, este profund vinovat. Comemorăm 23 de ani de la revoluția anticomunistă revenind triumfalist la un regim de partid unic. Poporul a ales. Mai nimeni din ceea ce ar fi fost o firavă speranță de creștere a nivelului cultural al parlamentului nu a fost ratificat de votul popular. Eu personal am acceptat conștient sacrificiile impuse de regimul Boc. Care au menținut țara, oricît nu ar vrea mulți să recunoască, în afara unei crize profunde. Acum sunt revoltat pentru că toate aceste sacrificii s-au dovedit inutile, economiile scremute cu greu s-au risipit pe cumpărarea voturilor pensionarilor și bugetarilor de către guvernul Ponta. E limpede, anul 2012, începînd cu protestele din iarna trecută, trecînd prin lovitura de stat din vară și sfîrșind cu votul din decembrie, va rămîne un an sinistru în istoria recentă a țării. Ce va urma? O pace neagră și o mizerie tăcută. Potențialul nostru de revoltă este nul. Politic, nu avem nimic de așteptat. A mai rămas doar factorul X: Băsescu. Eu cred că ar face cel mai bine să-și dea demisia. Luîndu-le astfel ultima scuză ăstora care vor arunca în continuare orice nerealizare a guvernării lor în spatele opoziției băsesciene. Apropo de opoziție: ea nu mai există practic și îi putem cînta prohodul. Ca și societății civile, cea mai înfrîntă de fapt de votul popular. Rămîne ca ele să fie reconstruite de la zero, asta dacă istoria va mai avea răbdare cu noi. Este ultimul articol pe 2012, și nu știu dacă ne vom mai vedea și anul viitor. Cît credeți că va mai dura libertatea de exprimarea într-un stat care se putinizează, cum cu bucurie ne arată Vocea Moscovei? Să aprindem o lumînare pentru morții de la Timișoara și pentru România. Dumnezeu să ne ierte!
P.S. „Așa suntem noi plagiatorii, mai votați”, exclamă rînjind sinistru cinic primul ministru. Domnule jurist, votul nu exonerează pe nimeni de o infracțiune. Iar furtul intelectual rămîne tot furt. Punct. Ați face un mare bine României dacă l-ați elibera pe infractorul Năstase Adrian și v-ați refugia la Cornu să-i îngrijiți ferma. Acolo nu se preocupă nimeni de plagiatul dvs sau al dnei ministru al bacalaureatului profesional.
Christian CRÃCIUN
