Știri

Editorial

BURTICI FERICITE
   
O reclamă stupiduţă (pleonasm inevitabil) de pe micul ecran ne îndeamnă să avem grijă ca burticile noastre ca să fie fericite. Cu diminutiv cu tot, este aici întreaga mizerie a „filozofiei de viaţă” a lumii recente, obsedată de pîntece, în toate sensurile şi conotaţiile cuvîntului. De la dietetică (mitul asfixiant al hranei sănătoase, mai supărător decît mezelurile) la lăcomie. Despre lăcomie şi prostie a fost vorba şi în România ultimei săptămîni (dar cînd  nu sunt acestea subiectele la ordinea zilei?). Deci „cel mai cinstit guvern al României” are onoarea de a da primul un ministru condamnat pentru o găinărie ordinară. Din, se pare, vreo 13 pe care i-a pierdut de-a lungul timpului din cauze diverse. Bazîndu-se pe votul majoritar al unei populaţii educate doar întru fericirea burţii şi complet insensibilă la chestiunile morale, populaţie care votează într-o veselie oameni cu dosare penale să o reprezinte. Burtica fericită are o mare calitate: e interesată doar de ce intră pe o parte şi iese pe cealaltă, nici o frămîntare de responsabilitate. Aspectul cel mai cronic al tabloului de perete în legătură cu cazul Fenechiu este exact această iresponsabilitate veselă. Primul ministru plagiator (atenţie, decizia Curţii nu-l absolvă, se referă doar la chichiţe procedurale) a tot dat indicaţii preţioase justiţiei şi l-a numit pe inculpat ministru în deplină cunoştinţă de cauză că are dosar în judecată. Se poate numi aceasta responsabilitate? Veselul lider al PNL are, după Becali, alt lider la puşcărie. Adevăraţii liberali îşi vîră capul în nisip într-o tăcere înspăimîntată, în loc să-l tragă la răspundere pe acest gropar al liberalismului şi al democraţiei româneşti. Ştire de ultimă oră:

dl. Dragnea care guvernează ţara de facto în timp ce şeful său este la televizor, adică tot timpul,  – după ce ani de zile a fost vătaful celui mai sărac judeţ din România merita din plin această recompensă întru fericirea burticii dumisale şi a tuturor neamurilor – este dat în gît de un coleg de partid pentru mînăriile de la referendum. Mai mult decît penale. Din nou dl. Ponta va spune „nu ştiu”,  „sigur nu e vinovat” etc. Opoziţia e de două feluri: una oficială, sub tutela lui Blaga, care nu există, supărată că a pierdut sursele de alimentare. A doua, fărîmiţată în mişcări, partiduţe şi partiduleţe, excelentă din punct de vedere doctrinar, nu există în planul realităţii politice. Ea este deocamdată anaerobă. În al treilea rînd presa, mai flămîndă ca niciodată, pentru că lupta de clasă s-a ascuţit, ciolanul breaking-newsurilor şi al înmormîntărilor de tip mafiot s-a micşorat şi numărul maidanezilor din redacţii a crescut. Cum să nu te vinzi atunci? De pe situl TVR au dispărut informaţiile privitoare la plagiatul lui Ponta. Noi plătim abonament. Iar dl. Elvis plimbă redacţia la mare. Să fie şi burticile dumnealor fericite pe vremuri de criză. În fapt, ceea ce uimeşte în lumea noastră politică este cinismul absolut, dispreţul pentru „prostimea” votantă. Zadarnic încearcă puţini jurnalişti să facă o paralelă între promisiunile electorale ale dlui. Ponta şi realitatea economică. Dînsul susţine iar un bilanţ plin de „o să” care ţine loc şi de cifra de creştere a şomajului şi de scăderea investiţiilor străine şi de blocarea fondurilor europene şamd. Un om la locul lui se poate întreba: cum naiba de se adună în politica noastră toate lichelele? Chiar nu există oameni cinstiţi? Cred că dispreţul de care vorbeam este subconştient justificat: dacă ăştia ne-au votat, cu toate vilele, conturile, maşinile, amantele, chiolhanurile, dosarele, atunci chiar merită să ne batem joc de ei. Cum pot un Mazăre sau un Vanghelie să-şi respecte electoratul? Acel electorat chiar nu merită nici un respect. Situaţia mizerabilă de azi din România nu se datorează în exclusivitate complexului nociv politicieni-presari, ci în primul rînd masei de votanţi în căutare de fericire a burticilor. Imaginea de coşmar a ţării de azi îmi aduce aminte una dintr-o cunoscută piesă de Marin Sorescu: un şir nesfîrşit de burţi întinse pe o plajă „la distracţie” (unul din cele mai urîte cuvinte ale limbii). Încă din 1990, de la votul din duminica orbului, masa aceasta de burţi a împins ţara pe o traiectorie de pe care cîteva creiere nu reuşesc să o scoată. Nu a fost bacul recent, în fond, o bătălie între burtici (unele cu piercing şi tatuaje) şi creiere? Acelea puţine care în curînd vor pleca să studieze şi să lucreze pentru neamuri mai responsabile.
P.S. în lipsa responsabilităţii, demcoraţia e o simplă fantoşă bună de purtat în gură de comisia constituţională. Iar prea veselul domn Ponta, şeful iresponsabililor, va trebui să răspundă…totuşi. 

Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare