Știri

Editorial. NOTE DESPRE BANI ALE UNUI ANALFABET FINANCIAR

Literat impenitent, incapabil să-mi țin socotelile banilor proprii, mă încumet să fac cîteva observații asupra „revoluției fiscale” cu care ne blagosloviră guvernanții. Mă refer la situația unor bugetari. Care era traseul? Statul, ca angajator, îmi plătea un salariu din care își reținea automat drepturile, diferitele contribuții, CAS, CASS ș.a.m.d. Eu luam efectiv salariul net. Acum, aceste contribuții trec în sarcina mea, a angajatului. Nu înțeleg rațiunea economică, dar nu asta este baiul. Plata efectivă, ne asigură imaginativii acestei metode (și știm cît valorează asigurările lor), o face tot angajatorul. Pericolul e altul. Deja ni se transmit pe căi oficioase avertizări că bugetul de salarii pentru anul viitor este calculat la nivel de primării doar pentru salariul net, deci vom plăti dările „din mînă”. Deci nu numai că nu se vor mări salariile, dar ele vor scădea substanțial, cel puțin la anumite categorii de bugetari. Cum ar veni: statul este incapabil să-și plătească lui însuși impozitele! Asta înțeleg eu, deie Domnul să nu am dreptate. Deja întrebările despre haosul economic au început să ajungă și la oamenii îndeobște interesați doar „cu cît se mărește” venitul. Scumpirea benzinei și a ouălor, a cărnii și a dobînzilor, căderea leului – doar cîteva exemple – au început să-i atingă și pe cei, analfabeți financiar ca și mine, care nu și-au pus nicio clipă întrebarea: de unde bani pentru toate aceste măriri fabuloase pe care le tot flutură în aer (încă nu și pe fluturașii de salariu, cu excepția anumitor privilegiați) guvernul și partidul Dragnea? Sau, la nivel macro, de ce, dacă avem o creștere economică atît de fabuloasă pe cît o proclamă statisticile de partid și de stat, lucrul acesta nu se vede deloc la nivelul cetățeanului, în cele trei puncte dureroase: investiții strategice, sănătate, învățămînt? 
În chiar ajunul zilei naționale, o maternitate afișa anunțul că nu mai primește paciente din lipsă de anestezic și o urgență era operată folosind anestezic dentar. Asta este România lui Dragnea, Firea, Tăriceanu, Codrin și toți ceilalți ipochimeni asemenea lor. Din fericire, sînt atît de încuiați și de speriați încît își dărîmă propria bază de susținere. Se luptă pe găști interne. Comunicatul dat împotriva Americii de către cei doi lideri ai Camerelor este clar ilegal, el nefiind rolul unei dezbateri în interiorul parlamentului, ci o emanație a minții lor obsedate de a-și salva pielea de la închisoare. Toate prostiile care au înnegrit ecranele cu acest prilej arată limitele lor de gîndire. Aceeași primăriță hormonală îl distinge pe turnătorul încrîncenat al Securității, Bălăceanu Constantin, cu cheia orașului București. Există – totuși – o lege care nu a fost abrogată și care decide că regimul comunist a fost „ilegitim și criminal”. Nu cumva decizia doamnei primar calcă grav această lege? N-am crezut că o să-l citez aprobativ pe Ponta, dar declarația lui arată și ea că PSD nu mai există, ci numai clica de la vîrf și complicii ei de la toate nivelurile: „La mai puțin de 1 an de la votul de încredere al majorității românilor (și eu am votat PSD în Decembrie 2016) am ajuns la un nivel insuportabil de haos instituțional și scandal neîntrerupt – totul pentru a satisface ambițiile și isteriile Cartelului «Teldrum» și ale «Cuplului Prezidențial»! Toți cei care am votat PSD și românii în general sînt dezamăgiți (sau chiar scîrbiți) de modul în care votul lor este deturnat și manipulat! Iar viitorul arată sumbru și PSD va deconta la alegeri”. În momentul în care tot acest haos va coborî la nivelul susținătorilor din oficiu ai demagogiei clepto-comunistoide a acestui partid de strînsură, praful se va alege de noi, cei care nu au fost la vot, sau cei care nu au votat niciodată partidele din siajul PCR-Ceaușescu! Dar și de orbii pesedei. 
Am pornit de la bani: nici acum nu știm cît ne-a costat poza aceea cu Dragnea pitit pe undeva pe lîngă masa lui Trump. Cu atît mai jenantă este retorica naționalistă stupid antiamericană cultivată azi, orgoliile de capră rîioasă cu coada în vînt nu ne fac nici un bine. Că o persoană cu temeinice studii de specialitate, jurist de forță și vechi europarlamentar, cum este doamna Renate Weber, aderă la această retorică a „neamestecului în treburili interne”, ține de fidelitatea specifică politicienilor noștri, credincioși în primul rînd partidului și în ultimul rînd intereselor țării. Nenorocirea noastră și a PSD-ului se numește șmecherie. Cu sprijinul popular pe care îl are, cu afilierea lui cel puțin de etichetă  la direcția socialistă, majoritară azi în Europa, acest partid ar fi putut face enorm pentru reformarea profundă a societății. Cu o singură condiție: să poată gîndi în perspectivă. Numai că PSD – Dragnea a venit la putere cu doar două idei: legile justiției, care să le asigure impunitatea tuturor celor ce au probleme penale dintre politicieni, și legile financiare, care să le asigure noi căi de spoliere a resurselor. Acesta este, în realitate, redus la două idei mari și late, mult trîmbițatul program de guvernare. Acum, colapsul financiar va dezvălui că împăratul e gol. Încă o șansă ratată!
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare