Editorial. DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ LIBERTATEA?

Acum mai bine de 25 de ani (când au trecut, Doamne?) o mână de funambuli, din care mulți zac de atunci sub cruci, iar alții și-au pierdut – din motive lucrative – starea de hipnoză, ne făcea un dar incredibil: libertatea. Un dar venit pe neașteptate, pentru care nu eram deloc educați, pregătiți. Tocmai de aceea cei care „au furat revoluția” nu s-au preocupat, cel puțin o vreme, să ne ia și libertatea, știau că nu avem ce face cu ea. Că n-o vom folosi, cel mult ne vom împopoțona cu ea ca aborigenul cu pepita de aur: fără să-i cunoaștem valoarea reală. Abia în ultima vreme, pe măsură ce starea de anomie și degradare socio-morală se agravează, atacurile frontale care tind să limiteze libertățile se înmulțesc. Adevărul e că atunci, în 1989, doar o mână de oameni își dorea cu adevărat libertatea, cei mai mulți voiau altceva: banane, călătorii în străinătate, meciuri mai multe și muzică de petrecere la Tv șamd.

Când au realizat că libertatea, nu numai că nu aduce beneficii imediate, mai degrabă produce mai multe probleme, oamenii au început să mârâie. Socotind „libertatea” drept principala vinovată de toate relele societății noastre: corupție, decădere culturală, criminalitate, vulgaritate, șomaj, prostituție, propaganda gay șamd. Nu trebuie condamnat omul statistic pentru că nu vede decât aceste lucruri din libertate. Deoarece numai ele „se văd”, într-adevăr, numai ele sunt la suprafață. „Beneficiile” libertății nu se văd, între a avea un salariu mic și sigur și „libertatea de expresie”, omul va alege cu siguranță prima variantă. Libertatea de a vota nu-i folosește oricum la nimic, atâta vreme cât a votat cu perseverență demagogii cei mai sfruntați, analfabeți patentați, hoți cu sau fără patalama, activiști onctuoși, manipulatorii cei mai cinici, mincinoși.

Refuzând obstinat alternativele morale, ferme etic, bine consolidate profesional, care nu au lipsit totuși. Ai impresia că, pentru cetățeanul valah, actul de a alege este doar o delegare de răspundere pentru a avea pe cine înjura. Degeaba-l întrebi: de ce-i înjuri pe politicieni, nu i-ai ales tu, în deplină libertate? El răspunde necritic: toți sunt la fel! Aceasta este piatra pe mormântul libertății. În România nimic nu funcționează, pentru că libertatea nu funcționează. Pe de altă parte, statul tinde în mod natural să-și însușească mai multă putere, atâta vreme cât i se permite. De câțiva ani legile care îngrădesc „ pe nesimțite” libertățile (dacă tot nu aveți nevoie de ele, ci doar de salarii și pensii mărite etc.) devin din ce în ce mai incisive.

Recenta lege 217, zisă „ a legionarilor”, e doar vârful de aisberg prin ignorarea directă  a unor principii constituționale. Iar în vara lui 2012 a fost o încercare a unei părți a puterilor decidente de a aboli în realitate o mulțime de libertăți, lăsîndu-le doar formal, pe hîrtie. Am trecut atunci la un fir de păr de dezastru. Dar efortul continuă, mai subtil, cu șanse mari de reușită de data asta. Marja noastră de libertate este în scădere. Dar, dacă tot nu aveți nevoie de libertate, v-o luăm noi, pe nesimțite. Popor de iobagi, punînd mai presus de libertatea individuală mitologia libertății statale (dacă nu sunteți cuminți, ne ocupă rușii, ni se spunea pe vremea lui Ceaușescu, pentru a strivi din fașă orice opoziție, și aceeași lozincă flutură veselă în vânt și acum, din aceleași motive, doar numele propriu este altul) ne place să fim ocupați de „ai noștri”.

„Românii sunt ocupați de români” – e o vorbă pe care o spunea demult Monica Lovinescu.  Și uite că rămâne valabilă. Ce este acest odios parlament decât o trupă de ocupație jefuind fără milă? Educația întru libertate lipsește cu desăvârșire din spațiul nostru educațional, de o rigiditate cadaverică. Demnitatea umană (corolar absolut al libertății) nu face doi bani în spațiul public românesc. Cunoașteți vreo instituție a statului nostru care vă respectă demnitatea? Noțiunea a fost degradată în acel „respect” datorat cocalarului plin de parai și care este text obligatoriu în manele.

„Vom muri și vom fi liberi” s-a scandat în decembrie 1989. Și mi-e teamă că numai cei care au murit și-au câștigat cu adevărat libertatea. Adevărul e că statul îți oferă exact atâta libertate cîtă știi să îți iei. Faptul că societatea noastră este complet anomică, condusă de o bandă de prădători, ignorând complet libertatea ca valoare centrală a vieții, incapabilă de unire întru realizarea unui scop comun face ca nici un popor să nu fie mai ușor de ocupat decât al nostru. Nu trebuie decât să știi nițică psihologie socială, să ai o absolută lipsă de scrupule, capacitatea de a minți fără să clipești, de a schimba instantaneu bărcile, de a flata grobian naționalismul istoric și isteric, și poți ajunge premier, lider de partid, lider parlamentar, purtător de cuvânt șamd. În România, nimic nu funcționează, pentru că libertatea are valoarea unui pacient sărac ajuns la spital. Dacă are zile, trăiește. Dacă nu, nu!

Christian CRĂCIUN