Mi-a atras atenția zilele trecute o analiză care „more geometrico” susținea că aceia care au semnat pentru Fără penali nu pot fi aceiași care au semnat pentru referendumul de modificare a Constituției al Coaliției pentru Familie. Sensul demonstrației era că Fără penali fiind instrumentată de USR, care partid este printre cele mai vehemente împotriva CpF, logic nu poți fi cu ambele. Am semnat din toată inima pentru fiecare dintre inițiative, și totuși nu mi se pare a fi în contradicție. „Logica” acuzației de mai sus este numai aparent corectă, în realitate e vicioasă. 1. Chiar dacă Fără penali a avut inițiativa, nu înseamnă că, dacă sînt de acord că țara nu poate fi condusă de borfași și analfabeți, ader la programul USR. Care are multe chestii excelente și cîteva discutabile, după părerea mea. Una-i una, alta-i alta. 2. Dacă ader fără rezerve la ideea că singura familie normală este cea formată din bărbat și femeie, nu înseamnă că vreau să fiu condus de mafia neo-comunistă. Asemenea sofisme, cum este cel amintit mai sus, sînt caracteristice progresismului stîngist care, chiar cînd susține literal contrariul, apără, în fond, reacționarismul bolșevico-cleptocrat. Ăsta este fundamentul USR-ului, din păcate.
De aceeași natură sînt și cei care s-au arătat subit pudici față de sloganul verii împotriva PSD. Trebuie să fii total inocent sociologic ca să nu-ți dai seama că intensitatea cu care s-a răspîndit, mai repede decît incendiile din California, acest slogan este un simptom. Este cel mai bun sondaj sociologic față de starea psihică a populației. Și, în locul pesedeilor, m-aș îngrijora foarte tare de chestia asta care nu mai poate fi stăpînită. Psihismul colectiv poate fi manipulat, dar nu și controlat pînă la capăt. Ceea ce au făcut vineri seară arată că au pierdut capacitatea de manipulare, trec la represiunea fățișă. Au încercat să deturneze mitingul speriind lumea prin provocatori năimiți și justificînd astfel intervenția complet disproporționată a forțelor de represiune. Hazlii complet (am scris: prostia îi va distruge pe ăștia), au încercat să se explice. Zice purtătorul de cuvînt al jandarmeriei: „S-a ajuns la ultima soluție, pe care și noi ne-o doream, aceea de intervenție în forță….”. Trăiască Freud (nu se studiază la școala de jandarmi) și teoria actelor ratate! Sau, mai pe înțelepciunea populară, gura mincinosului adevăr grăiește.
Un oarecare Cristian Bârdac, ditamai secretarul de stat pe la guvern, declară: „Trebuiau mitraliați, nu doar stropiți cu apă”. Pentru acest îndemn public al unui oficial la genocid procuratura trebuia să se sesizeze instantaneu. De două zile omul trebuia arestat. Sînt atâtea telefoane cu care se filmează, încît e destul de greu ca schimbul „pașnic” de informații dintre un „atacator” și un jandarm (părînd a pune la punct planul pe mai departe) sau vînarea de persoane răzlețe urmărite și luate la bastoane fără motiv, să nu apară ca dovezi.
Mitingul are legătură cu semnăturile de care vorbeam, pentru că este vorba de concilierea unor perspective diferite, în numele unui interes mai înalt, și interesul este grabnica debarcare a guvernului Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu. Restul, discutăm după aia.
Dar îmi mai atrase atenția un fenomen cu acest prilej: despicătorii de ață în patru. Cetăţenii îngrijorați nu de gazarea oamenilor nevinovați, ci că intelectualii nu respectă cică votul popular. Speriați de sloganul public muie mai mult decît de analfabetismul congenital al guvernului. Supărați pe Șora, nu pe Tăriceanu. Mi se pare totuși elementar: votul este un element, o componentă a democrației, nici unicul, mici măcar cel mai important. Mi se pare că, pentru situația noastră istorică, elementul esențial al democrației este statul de drept.
Dar să trecem… Nefiind curs de politologie în acest chenar, dau un exemplu: s-a răspîndit de-o vreme funestul obicei printre șoferii de autobuz de a filma cu telefonul, a-și face selfie sau chiar a butona FB în timp ce conduc. Multe tragedii s-au întîmplat din cauza acestui criminal obicei. Dacă v-ați afla într-un astfel de autobuz, nu ați protesta, sărind cu gura pe șofer? Deși el are răspunderea conducerii. Mutatis mutandis, cam asta este situația guvernului. Se joacă cu incompetență de-a politica internă și externă, și rîpele printre care șerpuiește drumul nostru istoric sînt teribile. D-nul Meleșcanu: sîntem gata să terminăm analiza privind mutarea amabasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. D-na Dăncilă (acum cîteva luni): am hotărît să mutăm ambasada… etc. Adică am hotărît înainte de a face cea mai elementară analiză? Avem șoferi politici prea preocupați de selfiuri. Unii, ca d-na prim ministru sau d-na ministru de interne mici măcar nu au carnet de conducere. Dar au autobuzul pe mână, un autobuz de vreo 20 milioane de pasageri. Da, pentru că și ăia de afară, pe care-i bălăcăresc pesedei ignobili, sînt tot în aceeași tărăboanță cu noi. Aș anticipa, socotind că ziua-noaptea de 10 august a fost adevărata zi de sărbătoare a Unirii. Modul cel mai autentic, mai lipsit de ifose oficiale și mai neconvențional de a trăi unitatea (care e mai presus decît unirea) ca pe o necesitate și o speranță.
P.S. Încheiasem materialul cînd mai apare ceva ce trebuie adăugat la antologia nerușinării criminale: un anume Gabriel Zamfir director al Filarmonicii Oltenia (!!!!!!!!) declară: „Un glonț în cap așa-ziselor mame”. Și ăsta umblă liber!
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!