Sigur, sintagma din titlu este o chestie de logică sau epistemologie destul de complicată pentru omul obișnuit și complet interzisă pentru un articol de ziar. Simplu spus, este vorba despre faptul că, atunci când o anume problemă presupune mai multe explicații logic-posibile, e bine să o alegi pe cea mai simplă. Să „le razi” pe celelalte. Ce legătură are asta cu starea națiunii din acest octombrie geros? Păi are, și mă refer la o chestiune care a redemarat săptămîna din urmă: propunerea Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției, în sensul definirii clare a familiei ca uniune între un bărbat și o femeie, cele peste trei milioane de semnături care au arătat sprijinul popular pentru această inițiativă și reacția (inexistentă încă) a Parlamentului. Și s-a reaprins discuția după o declarație absolut nefericită a Președintelui țării, în sensul că formulată în termeni total greșiți, jignitori la adresa unei părți a populației. Ce rezultă, aplicînd briciul, din declarația dlui. Președinte?
1. Că numai oamenii religioși susțin inițiativa și că apărarea familiei tradiționale se confundă cu credința. Greșit; 2. O confuzie neconstituțională între opțiunea religioasă și extremismul religios. Garantînd libertatea religioasă, Constituția garantează, implicit, orice opțiune formulată în numele religiei și care nu contrazice legile în vigoare; 3. Contrazice voința democratică a majorității. De la această declarație care pune inadmisibil în inferioritate o categorie a populației s-au aprins iar dezbaterile publice.
Argumentele se înșiră pe o scară diversă. Dibăcia celor care le utilizează în favoarea acceptării căsătoriilor unisex (prefer acest nume, pentru că nu numai despre gay este vorba, cum se insinuează) este de a sări de la unul la altul. Argumentul sentimental: cum să te opui dragostei între doi oameni? Ce-i spui băiatului care-ți spune „mamă, sunt gay”? Argumentul drepturilor omului: trebuie să aibă și ei dreptul de a-și întemeia o „familie”; Argumentul stat-spațiu privat: ce treburi are statul cu felul în care face omul sex?; Argumentul istorico-moral: în familia tradițională existau violență, beție, promiscuitate etc.
Argumentele se înșiră pe o scară diversă. Dibăcia celor care le utilizează în favoarea acceptării căsătoriilor unisex (prefer acest nume, pentru că nu numai despre gay este vorba, cum se insinuează) este de a sări de la unul la altul. Argumentul sentimental: cum să te opui dragostei între doi oameni? Ce-i spui băiatului care-ți spune „mamă, sunt gay”? Argumentul drepturilor omului: trebuie să aibă și ei dreptul de a-și întemeia o „familie”; Argumentul stat-spațiu privat: ce treburi are statul cu felul în care face omul sex?; Argumentul istorico-moral: în familia tradițională existau violență, beție, promiscuitate etc.
În toate dezbaterile susținătorii familiei tradiționale sunt, din capul locului, în inferioritate. Căci, așa cum a procedat și președintele, extremiști ceilalți (da, dle. Președinte, extremismul non-religios – vorba vine – nu e mai puțin periculos decît cel „religios”, vezi cazul acelui actor (???), după părerea mea penal, care amenința că ar da foc creștinilor în biserici. Unde am mai auzit noi asta în istorie?) sar de la un argument la altul, nu apuci să demontezi unul, că ei invocă fericiți pe următorul. Veste proastă. Toate aceste argumente nu au nicio valoare! Cei care apără valorile familie tradiționale fac o greșeală intrînd în această polemică. Trebuie aplicat briciul lui Occam: niciunul din aceste argumente
nu spune nimic împotriva familiei naturale. Ea trebuie să existe pur și simplu pentru că este naturală, și este singura naturală. Punct. Restul sunt discuții inutile ale unei specii degenerate. Nu este vorba nici de libertate, nici de drepturile (post-umane) ale omului, nici de dragoste. Este vorba că Natura (nu-i spun Dumnezeu, să nu se supere liber-cugetătorii) a vrut să fim două sexe. Haideți să facem un sondaj. Pariez că 90% cel puțin dintre cei care țipă acum în favoarea familiei unisexuale sunt „ecologiști” dintre cei care au explodat cînd a fost ucis un urs și cînd mai este ras cîte un parc din oraș. Foarte bine, dar nu vă dați seama că și familia bi-sexuală este ceva tot atît de natural? Dacă sunteți ecologiști adevărați, apărați natura în toate formele ei, nu? Drepturile omului sunt funcționale atîta vreme cît nu încalcă legile naturii. Acum, noi ăștia „extremiștii” care știm cum e cu abolirea postmodernă a valorilor, înțelegem că: după uciderea lui Dumnezeu, a Omului, a Frumosului, a Adevărului („nu mai există valori tari” ni se tot predică) era musai să urmeze și uciderea Familiei. De la „Nu te naști femeie, ci devii” a Doamnei Simone de Bauvoir la terorismul studiilor de gen nu e decît un pas. Oamenii ăștia își arogă dreptul de a decide ce e natural în numele unei ideologii trecătoare ca toate ideologiile. Nu dragostea dintre oameni e în discuție, ci viitorul speciei. Care, chiar ar trebui să dăinuie. Familia tradițională nu este o chestie de religie seculară. Ci o poveste care se cere continuată. Nu este de intrat în polemici sofisticate, familia bi-sexuată este ceva natural și punct. Orice alt argument este inutil.
Christian CRĂCIUN
