Pe
vremuri, cînd era ministru al culturii, dl. Paleologu venea la serviciu cu
bicicleta. Și nu era pe atunci moda hypsteresco-ecologistă a trotinetei sau
bicicletei, era doar un gest firesc, perfect concordant cu firea autentică,
nonconformistă a personajului. „Concordant” este cuvîntul cheie de mai sus.
Privind acea defilare grotescă a d-nei Dăncilă și a suitei pe cîte două roți te
izbea, înainte de toate, nepotrivirea. Falsul. Ridicolul. Mă apucă
groaza cînd mă gîndesc la potopul de bani pe care-l plătesc oamenii ăștia
firmelor de PR electoral pentru asemenea idei trăznite. De fapt, nu, eu
greșesc, pentru că introduc un parametru care pe mercenarii politici și „de
imagine” nu-i interesează. Gestul funestei doamne de fier forjat a României
este, au dreptate strategii de imagine, perfect adecvat tipului ei de alegător.
Încîntat să fie mințit, complet lipsit de gîndire în perspectivă și analitică, neinformat,
egoist. În sensul că vrea ca toți să fie aidoma lui. Că s-au plimbat pe
biciclete oamenii ăștia care nu mai au loc în garaje de mașini de lux e doar un
circ ridicol, de un populism nici măcar
inteligent. Dar tocmai de aceea eficient, într-o țară fără autostrăzi, dar și
fără piste speciale pentru biciclete. Dacă ne luăm după sondaje, d-na Dăncilă
crește, dl. Barna scade. Pentru că toată această guvernare a fost o continuă
insultă la adresa bunului simț, inteligenței și culturii.
vremuri, cînd era ministru al culturii, dl. Paleologu venea la serviciu cu
bicicleta. Și nu era pe atunci moda hypsteresco-ecologistă a trotinetei sau
bicicletei, era doar un gest firesc, perfect concordant cu firea autentică,
nonconformistă a personajului. „Concordant” este cuvîntul cheie de mai sus.
Privind acea defilare grotescă a d-nei Dăncilă și a suitei pe cîte două roți te
izbea, înainte de toate, nepotrivirea. Falsul. Ridicolul. Mă apucă
groaza cînd mă gîndesc la potopul de bani pe care-l plătesc oamenii ăștia
firmelor de PR electoral pentru asemenea idei trăznite. De fapt, nu, eu
greșesc, pentru că introduc un parametru care pe mercenarii politici și „de
imagine” nu-i interesează. Gestul funestei doamne de fier forjat a României
este, au dreptate strategii de imagine, perfect adecvat tipului ei de alegător.
Încîntat să fie mințit, complet lipsit de gîndire în perspectivă și analitică, neinformat,
egoist. În sensul că vrea ca toți să fie aidoma lui. Că s-au plimbat pe
biciclete oamenii ăștia care nu mai au loc în garaje de mașini de lux e doar un
circ ridicol, de un populism nici măcar
inteligent. Dar tocmai de aceea eficient, într-o țară fără autostrăzi, dar și
fără piste speciale pentru biciclete. Dacă ne luăm după sondaje, d-na Dăncilă
crește, dl. Barna scade. Pentru că toată această guvernare a fost o continuă
insultă la adresa bunului simț, inteligenței și culturii.
Mărturisesc,
voiam inițial să scriu despre filmul acela șocant, abia acum dezvăluit, cu
(non)intervenția ISU la dezastrul de la Colectiv. Dar nu poți scrie despre așa
ceva, nu poți decît să urli. Mai ales după declarațiile ștabilor care au condus
operațiile de genul: „nu sîntem pregătiți în cursuri sau școli pentru dezastre
și nici roboți nu sîntem”. Păi, dl. colonel ne convinge astfel că exact
structura care ar trebui să asigure intervenția în caz de dezastre nu e
pregătită pentru asta. Atunci pentru ce? Ce s-ar întîmpla în cazul cutremurului
major în București, așteptat de toți rechinii imobiliari? Cum ar fi ajutate
cele cîteva zeci de mii de victime potențiale? Sigur, d-na Dăncilă e preocupată
să se dea cu bițiclul și să-l atace continuu pe președintele Iohannis.
Nicidecum să limpezească apele instituționale. Că pe unde s-au făcut de bîlci
demnitarii ar fi trebuit de mult să fie o autostradă, aproape nu mai contează. Mai
mult, doamna se comportă ca și cum guvernul său ar mai avea autoritate legală.
Anunță angajări masive și măriri de salarii. Sigur, nu există lege expresă care
să împiedice asta, și nici nu trebuie să existe. Deasupra tuturor legilor
există cutuma bunului simț: asta nu se face! Chestie care la noi nu
funcționează deloc. Numai la noi e nevoie de lege specială și de lupte de
stradă pentru a preciza că cineva cu dosar penal nu poate avea o funcție de răspundere
publică. În alte părți e ceva de la sine înțeles. Nu-i vorba, întreaga
această campanie are ceva ridicol. Pînă și panourile de afișaj electoral sînt
mai mult goale, nimeni nu se mai înghesuie să-și pună fața pe ele. Iar
declarațiile candidaților au de multe ori conținuturi suprarealiste, păcat că
mai nimeni nu dă doi bani pe ele și nu are răbdare să le asculte. Nici măcar
încrîncenare nu vedem în campania asta, precum în trecut, ci un fel de bășcălie
combinată cu lehamite. Dușmani, ambele, ai angajării democratice. Nu se poate
cita nicio singură instituție centrală care să funcționeze la parametri normali,
europeni. Ăsta este rezultatul anilor de contraselecție și destructurare pesediste.
Nu e ciudată această campanie pe biciclete, dar fără dezbateri directe? Cu
excepția lui Theodor Paleologu și a lui Kelemen Hunor, principalii candidați se
feresc de acest contact direct. Și mulțimea de televiziuni (în frunte cu cea
bugetivoră, de stat) nu își dovedesc deloc tăria, nereușind să provoace această
dezbatere, așteptată de toată lumea. Își arată astfel trista condiție de mercenariat.
Un candidat la președinție care fuge de dezbateri deschise, în direct, este
greu de imaginat pe alte meleaguri. Acum serios: vi-o închipuiți pe d-na Viorica
discutînd în contradictoriu, pe argumente și teme precise, cu Barna ori
Paleologu? Nici cu puricele în ureche, în care consilierii să-i șoptească
răspunsurile, nu ar face față. Trebuie să așteptăm turul II, cînd asemenea
dezbatere nu va mai putea fi evitată, pentru a ne distra. În buna tradiție
masochistă a electorului român (și nu numai) în societatea spectacolului. Să
recapitulăm: inaugurăm o șosea de centură cu pretenții de autostradă, cu pămînt
între benzile de circulație, o inaugurăm deci cu o plimbare demnă să fie
comentată de simpaticii specialiști de la Eurosport care ne poartă anual în Turul
Franței. Pînă atunci, avurăm revelația să sîntem conduși
de niște biciclete…
voiam inițial să scriu despre filmul acela șocant, abia acum dezvăluit, cu
(non)intervenția ISU la dezastrul de la Colectiv. Dar nu poți scrie despre așa
ceva, nu poți decît să urli. Mai ales după declarațiile ștabilor care au condus
operațiile de genul: „nu sîntem pregătiți în cursuri sau școli pentru dezastre
și nici roboți nu sîntem”. Păi, dl. colonel ne convinge astfel că exact
structura care ar trebui să asigure intervenția în caz de dezastre nu e
pregătită pentru asta. Atunci pentru ce? Ce s-ar întîmpla în cazul cutremurului
major în București, așteptat de toți rechinii imobiliari? Cum ar fi ajutate
cele cîteva zeci de mii de victime potențiale? Sigur, d-na Dăncilă e preocupată
să se dea cu bițiclul și să-l atace continuu pe președintele Iohannis.
Nicidecum să limpezească apele instituționale. Că pe unde s-au făcut de bîlci
demnitarii ar fi trebuit de mult să fie o autostradă, aproape nu mai contează. Mai
mult, doamna se comportă ca și cum guvernul său ar mai avea autoritate legală.
Anunță angajări masive și măriri de salarii. Sigur, nu există lege expresă care
să împiedice asta, și nici nu trebuie să existe. Deasupra tuturor legilor
există cutuma bunului simț: asta nu se face! Chestie care la noi nu
funcționează deloc. Numai la noi e nevoie de lege specială și de lupte de
stradă pentru a preciza că cineva cu dosar penal nu poate avea o funcție de răspundere
publică. În alte părți e ceva de la sine înțeles. Nu-i vorba, întreaga
această campanie are ceva ridicol. Pînă și panourile de afișaj electoral sînt
mai mult goale, nimeni nu se mai înghesuie să-și pună fața pe ele. Iar
declarațiile candidaților au de multe ori conținuturi suprarealiste, păcat că
mai nimeni nu dă doi bani pe ele și nu are răbdare să le asculte. Nici măcar
încrîncenare nu vedem în campania asta, precum în trecut, ci un fel de bășcălie
combinată cu lehamite. Dușmani, ambele, ai angajării democratice. Nu se poate
cita nicio singură instituție centrală care să funcționeze la parametri normali,
europeni. Ăsta este rezultatul anilor de contraselecție și destructurare pesediste.
Nu e ciudată această campanie pe biciclete, dar fără dezbateri directe? Cu
excepția lui Theodor Paleologu și a lui Kelemen Hunor, principalii candidați se
feresc de acest contact direct. Și mulțimea de televiziuni (în frunte cu cea
bugetivoră, de stat) nu își dovedesc deloc tăria, nereușind să provoace această
dezbatere, așteptată de toată lumea. Își arată astfel trista condiție de mercenariat.
Un candidat la președinție care fuge de dezbateri deschise, în direct, este
greu de imaginat pe alte meleaguri. Acum serios: vi-o închipuiți pe d-na Viorica
discutînd în contradictoriu, pe argumente și teme precise, cu Barna ori
Paleologu? Nici cu puricele în ureche, în care consilierii să-i șoptească
răspunsurile, nu ar face față. Trebuie să așteptăm turul II, cînd asemenea
dezbatere nu va mai putea fi evitată, pentru a ne distra. În buna tradiție
masochistă a electorului român (și nu numai) în societatea spectacolului. Să
recapitulăm: inaugurăm o șosea de centură cu pretenții de autostradă, cu pămînt
între benzile de circulație, o inaugurăm deci cu o plimbare demnă să fie
comentată de simpaticii specialiști de la Eurosport care ne poartă anual în Turul
Franței. Pînă atunci, avurăm revelația să sîntem conduși
de niște biciclete…
Christian CRĂCIUN
