Editorial

GOGORIŢA  PREZUMŢIEI…

De ceva vreme, de cînd a început sărbătoarea de iarnă-primăvară a DNA numită sîmbra baronilor, o expresie ţîşneşte instantaneu de pe buzele tuturor politicienilor: prezumţia de nevinovăţie. N-am văzut nici un moderator care să le atragă atenţia: măi oameni buni, chestia asta este un concept exclusiv juridic şi nu moral. Pentru o persoană publică, dimpotrivă, funcţionează prezumţia de vinovăţie, în sensul că trebuie să fie deasupra oricărei suspiciuni de a fi vîrîtă într-o afacere necurată. Repet, nu e nici o implicaţie penală aici, ci exclusiv una morală. Dar i-aţi auzit pe politicienii noştri folosind, fie şi din greşeală, acest biet cuvînt: morală? Mai mult, folosindu-se implicit de această proastă folosire a unui termen juridic (doar e jurist, şi, vorba nemuritorului Gambetta, pardon, Caragiale: ce are a face justiţia cu morala?) dl. Ponta a pornit un adevărat Baron-Tour of Romania (cum ar spune agenţiile noastre de turism englezite). Prin care se afişează pe rînd cu baronii aflaţi în cercetări penale, dînd de înţeles că justiţia nu face doi bani. Ei sunt nevinovaţi pentru că aşa a hotărît măria sa. Aspectul etic? Hai, mă laşi? – cum spun tinerii. Faptul că discuţia morală nu apare mai deloc în spaţiul nostru public nu este o scuză: decidenţii ar trebui să fie un exemplu. „Dovezile” în acest spaţiu sunt mult diferite de cele din justiţie.

Am auzit-o pe dna. Andronescu, care gîndeşte cu creierul partidului, repetînd sloganul cu „Mazăre a făcu locuinţe pentru săraci”. Şi ce-i cu asta? Să presupunem că individul X delapidează din banul, public 2 milioane. Şi dintr-un milion face locuinţe pentru săraci. Devine, prin asta, fapta lui morală? Sau mai puţin penală? Nicidecum, oricît ar căuta politicienii să ne convingă de contrariul. Oricît de pervers ar fi fost împlîntată această idee în mentalul colectiv (lasă, maică, ai văzut ce case a făcut Becali!). Imoralitatea aceasta este mult mai uşor de dovedit decît cea penal atestabilă: este suficient să observi ce case, ce maşini, ce concedii are respectivul angajat la Stat şi cu cît depăşesc acestea venitul lui oficial. Din acea  clipă, omul este moralmente suspect. Atît de cariaţi, de iremediabil deformaţi suntem de acest imoralism, încît nici măcar lunga vieţuire printre valorile occidentale nu ne transformă, respectabila cîntăreaţă Mihaela Mihai, afirma senină, după un elogiu adus lui Adrian Năstase, că, în Occident, „justiţia se mai uită şi după om”. Nici o problemă că se calcă astfel unul dintre principiile fundamentale ale Dreptului (cel cu oarba justiţie), dacă am duce la capăt raţionamentul doamnei, el s-ar traduce cam aşa: nu contează că ex-premierul a acumulat o avere greu justificabilă, el este un rafinat cunoscător de artă şi a semnat o lege foarte utilă pentru ajutorarea artiştilor în vîrstă. În concluzie, ar fi trebuit scutit de neplăcerile cu justiţia. În care ţară normală funcţionează „pe faţă” o asemenea concepţie, specifică dictaturilor corupte din toată lumea? Nu idealizez, corupţia publică există pretutindeni, numai că la noi nici măcar nu mai fac efortul de şi-o ascunde, politicienii şi-au construit o ţară separată în interiorul ţării celei mari, profitînd de o populaţie ţinută într-un stadiu de anomie şi incultură civică. Mai subtil, găsim acelaşi raţionament şi la cei care regretă corupţia „rafinată”, „cu ştaif” din vremea regimului Năstase, faţă de cea vulgară şi mîrlănească de azi. Fals, cea de azi se trage în linie dreaptă din cea de ieri, totul se degradează, pînă şi stilul furtişagului public. În mod normal, Năstase nu l-ar fi primit pe Becali nici să-i păzească ferma de păsări. Lăcomia, fără culoare politică, i-a făcut colegi de ţuhaus. Nu este întîmplător că temele învăţămîntului, culturii, eticii publice sunt cu totul marginale printre politicienii noştri. Ei sunt corupţi pentru că ştiu că lucrul acesta nu le afectează imaginea şi, în mod ciudat, legea a devenit un fel de paravan după care se ascund sub numele nefericitei „prezumţii”. Nu, dragii mei, din punctul meu de vedere, sunteţi ab initio corupţi cu toţii! Dovediţi-ne că sunteţi excepţia! Moralmente, asta este obligaţia voastră!

P.S. Afişele electorale ale PSD (compuse parcă, din punct de vedere grafic şi semantic de un Bulă care n-a luat Bac-ul în 2013) se dovediră cu imagini plagiate. Nimic mai grăitor pentru partidul condus de Ponta. Care recidivează în golănie şi o face pe Elena Udrea paraşută. Minunat exemplu de lider! Şi, apropo de prezumţia de nevinovăţie, el îşi încheie mitingul electoral cu sloganul „Băsescu la puşcărie!”. Asta mi-arată altă trăsătură a buclucaşei gogoriţe: ea funcţionează totdeauna numai pentru ai noştri, niciodată pentru adversarii politici.

Christian CRĂCIUN