Știri

Editorial

AGONIE ŞI EXTAZ

Amatorismul politic al lui Mircea Geoană s-a văzut încă odată în noaptea alegerilor. Nu-ţi proclami victoria şi bei şampanie cînd totul se joacă în marja de eroare a sondajelor. Şi-a justificat a n-a oară porecla. Că Băsescu dădea încă de la ora 23 procentul de 50.5, foarte aproape de cel real, aproape nu mai contează, în viteza cu care ignorăm faptele, ameţiţi de comentarii. Mă interesează, ca pe noi toţi, ce va urma. În primul rînd, nu trebuie să divizăm ţara. Cei care au 50 plus foarte puţin nu trebuie să-i considere proşti pe cei care au 50 fără foarte puţin, şi invers. Aşa am auzit azi comentarii prea înfierbîntate. Balaurul cu multe capete, partide, televiziuni, ziare, asociaţii civice, radiouri a părut probabil românilor suspect de hidos pentru a-l credita. Privind la rece, faptul că Traian Băsescu a cîştigat într-o ţară mîncată de criză, cu scăderi de salarii şi bugetari trimişi în fără plată, atacat murdar de vreo 4 ani, zilnic, pe canalele media ştiute, cenzurat fără ruşine pe radioul şi televiziunea „naţionale”, singur împotriva unei incredibile coaliţii în care UDMR se pupă cu Vadim Tudor, acesta cu Doina Cornea, Năstase cu Ciuvică, Ciorbea cu Ciutacu şamd, asta spune multe. În condiţii „normale”, cu ce diferenţă ar fi cîştigat? Ce ar putea fi bun în acest rezultat? 1. Continuarea luptei anticorupţie (în rapiditatea evenimentelor, nimeni n-a avut timp să comenteze declaraţia prostească a lui Geoană că o va înlătura pe Kovesi) şi anti-sechelele comunismului. 2. PNL ar putea să re-devină un partid serios, scăpînd de alianţa ruşinoasă cu roşii, de hlizirile de puştan inconştient ale lui Crin (urmăriţi caseta cu dezbaterea), de tutela lui Patriciu, de păstorirea senilă a lui Quintus. 3. PSD ar putea să scape de marca înregistrată Vanghelie care garantează totul şi să-şi construiască un lider serios şi credibil pentru 2014, fără ajutorul televiziunilor care i-au făcut atîta rău. Să devină un adevărat partid de stînga, de doctrină, şi nu unul de combinaţii oculte gen Hrebenciuc. Şi ar putea să scape de vizite secrete la Moscova. 4. PDL ar putea să se maturizeze şi să se gîndească serios la viitorul lider şi candidat, altfel va pleca cu Traian pe mare. 5. Presa care s-a compromis grav în acest interval (şi nu mă refer la pseudo-ziariştii de la posturile mogulilor, sclavi care se vînd pe bani, ci la posturile publice de radio şi televiziune, la CNA-ul orb şi surd) are un bun prilej să facă o binevenită curăţenie în rîndurile sale şi să-şi auto-impună criterii deontologice. 6. Forţa votului. S-a văzut cum încercarea unei puzderii de comentatori de a-i scîrbi pe români de politică pentru a-şi putea face ei mendrele n-a reuşit, şi am avut o moblizare incredibilă. Este o victorie a unei democraţii de substanţă, pentru că vine din adînc. Să vedem acum şi care ar fi urmările negative. 1. Perpetuarea şi adîncirea faliei între cele două Românii. 2. Adîncirea faliei între parlament şi preşedinţie. Unul dintre liderii politici afirma chiar înainte de turul al doilea că, dacă va cîştiga Traian Băsescu, se gîndesc la o supendare. Cu alte cuvinte, nu contează ce faci, nu contează voinţa democratică a alegătorilor, doar ce vrem noi contează. 3. Blocarea ţării. Acum, cînd scriu, PSD anunţă că va contesta alegerile. Dar refuză şi acum, după 12 ore de cînd a dat-o PNL, să dea numărătoarea lor paralelă. E nevoie de reforme accelerate în mai toate domeniile. Cuza le-a făcut după ce a dat o lovitură de stat, apoi s-a lăsat alungat fără nici o rezistenţă de către o monstruoasă coaliţie. Traian Băsescu nu poate face aşa ceva, dar are o legitimitate de mandat reînnoit care îi dă suficientă putere. Sunt convins că al doilea său mandat va arăta cu totul altfel decît primul, e un om care învaţă repede. 4. Abandonarea luptei anti-corupţie şi a celei pentru reforma statului. Este cel mai greu lucru de făcut şi dacă am mers atît de greu în acest mandat a fost pentru că cineva a pus mereu frînă. 5. Înrăirea lupilor singuratici care îşi vor continua hărţuirea prin toate mijloacele, într-o totală ignorare a intereselor naţionale. Ce spunea dl. Hrebenciuc? Că diaspora nu contează. Asta în loc să se întrebe, cum s-ar întreba orice om cu minte, de ce românii ăia amărîţi au votat, totuşi, atît de clar cu Băsescu. 6. O sciziune între regiunile ţării, tare greu de combătut. Pentru a nu ştiu cîta oară Transilvania ne-a salvat de ceaţa roşie, împotriva sudului, gata să se vîndă pe-un chil de zahăr şi o găleată de plastic. Dacă se satură Ardealul sfînt să ne salveze? Astăzi este prima zi dintr-un viitor nou al ţării. Să ne rugăm să fie bine.

(Christian CRĂCIUN)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare