CELE DOUĂ ECOLOGII
Trebuie să vă spun direct, de la început, că sunt un antiecologist convins. Atenţie, nu sunt împotriva ecologiei, ci a ecologismului, nu înseamnă că susţin tăierea bezmetică a junglei, poluarea, chimicalizarea, aruncarea unde se nimereşte a gunoaielor, uciderea animalelor etc. Nu, sunt doar împotriva instrumentalizării politice şi financiare a spaimelor ecologice şi climatologice, împotriva stîngismului cu nuanţe anarhice al ecologiştilor militanţi, împotriva anti-umanismului feroce care stă la baza gîndirii lor, a anti-occidentalismului care îi nutreşte, deşi marea poluare vine mai ales din răsărit, împotriva manipilării multor miliarde de dolari pe proiecte fanteziste etc. Pentru cine a citit acea capodoperă a literaturii universale (nu numai a genului SF) care este seria DUNE, este limpede că numărul de parametri şi timpul în care aceştia trebuiesc urmăriţi pentru a avea o imagine reală a raporturilor cauză-efect în domeniul ecologic depăşesc cu mult, inimaginabil de mult, puterea însumată de evaluare a tuturor calculatoarelor de pe pămînt. Ghicitul în palmă este o „ştiinţă” infinit mai exactă decît ecologia.
Dacă, de exemplu, flatulaţiile de vacă distrug mai grav pătura de ozon decît automobilele, cui i-ar fi dat prin cap să introducă în ecuaţie acest parametru? Alt exemplu: acum vreo două secole în Irlanda a fost ucis ultimul de lup. După ceva vreme (decenii) au început să le dispară pădurile, nu pentru că vreun Verestoy de-al lor le-ar fi tăiat, ci pur şi simplu pentru nu se mai regenerau. O urmărire atentă a dus la concluzia că fenomenul se datora faptului că, lipsiţi de duşmani naturali, iepurii se înmulţiseră extraordinar şi distrugeau lăstărişul, împiedicînd regenerarea naturală a pădurilor. Aşa că, irlandezii au importat lupi, inclusiv din România, şi treptat pădurile au început să reapară. Ei, dacă în aceste două exemple care au presupus doar doi factori a fost atît de greu de găsit o soluţie, cum ne descurcăm într-un sistem cu miliarde de miliarde de miliarde de factori care este ecosistemul planetar? Am scris acestea cu gîndul la modul stupid în care a fost reflectată în presa noastră problema cailor din Deltă. Ca de obicei, a lipsit informaţia nudă, înlocuită de lamentaţii şi manipulări ideologice. S-a creat, astfel, romantica impresie că ar fi fost nişte cai sălbatici, buni de prins cu lasoul ca in Winettou. Se pare, mult mai prozaic, că sunt caii oamenilor din zonă lăsaţi în libertate cum se lasă pe la noi cîinii, şi sălbăticiţi. Pe de altă parte, doar cu mare discreţie, s-a adus în discuţie faptul că aceşti cai distrug (şi chestiunea este ştiută de mulţi ani, s-a scris despre ea) un monument al naturii care este Rezervaţia Letea. Mult mai vocale, ONG-urile de apărare a animalelor au făcut un tam tam extraordinar. Pădurea Letea…. nu a apărat-o nimeni. Că firma care a transportat bietele animale, şoferul camionului s-au comnportat ei înşişi ca animalele….asta e clar. Şi prin asta se vede că, neputînd fi, pentru sute de ani de aici înainte o ştiinţă, ecologia poate fi ceva mult mai eficient. Pur şi simplu educaţie. Educaţie care să-i înveţe pe oameni să prezerve natura, nu să o controleze.
