Dovedind o crasă inconsecvenţă, aleşii noştri hotărăsc azi ceva, mâine, altceva

Consilierii câmpineni votează, de multe ori, după cum bate vântul, după cum îi ia valul sau după cum sună directivele din apelurile telefonice ale mai-marilor zilei. Un exemplu elocvent al celor afirmate mai sus este staţia de transport în comun din capătul străzii Orizontului, staţie care – vorba aia -, ieri a fost, azi nu mai e. Iniţial, ea se afla chiar pe trotuarul de lângă curtea Casei Tineretului, vizavi de blocul care găzduieşte la parter Casa de Pensii. În toamna anului 2008, deoarece microbuzelor cu călători care veneau dinspre Autogară creau probleme la intrarea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, aleşii câmpinenilor au decis desfiinţarea staţiei de la intersecţia Orizontului-Nicolae Bălcescu şi mutarea ei pe partea cealaltă a străzii Orizontului, adică lângă blocul R10 (la parterul căruia funcţionează Casa de Pensii), vizavi de Casa Tineretului. Abia la începutul acestui an, hotărârea din toamna lui 2008 a fost pusă în aplicare. În şedinţa din mai a Consiliului Local, la sfârşitul dezbaterii proiectelor de pe ordinea de zi, a luat cuvântul şi Daniel Moise, preşedintele asociaţiei de proprietari de care aparţin şi deţinătorii apartamentelor din blocul R10. Reprezentantul celor din blocul amintit a solicitat desfiinţarea grabnică a staţiei nou înfiinţate, deoarece „aceasta îi afectează, pe tot parcursul zilei, pe cei care locuiesc în blocul nostru. Când plecăm de acasă, dimineaţa, trebuie să trecem peste bagajele călătorilor din staţie. Când ajungem în parcarea din spatele blocului, ne trezim că nu ne mai putem scoate maşinile, fiindcă acestea sunt blocate de microbuzele staţionate. Nu mai vorbesc de gălăgie şi de mizeria pe care o lasă călătorii în urma lor.” La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina, a fost aprobat un proiect de hotărâre (iniţiat de Luminiţa Dumitrescu şi Daniel Telegescu), care prevede desfiinţarea staţiei de pe Strada Orizontului, de lângă blocul R10. Motivele desfiinţării staţiei (pe care tot consilierii o înfiinţaseră, cu trei ani în urmă), au vizat mai multe aspecte. În primul rând, s-a ţinut cont de numeroasele memorii înaintate municipalităţii de către proprietarii apartamentelor din blocul situat la câţiva metri de staţie, care s-au plâns de disconfortul creat de zgomot, mizerie etc. Apoi, consilierii au mai considerat că staţia cu pricina genera numeroase blocaje în traficul desfăşurat pe strada Orizontului, la ore de vârf, uitând că tot nişte blocaje în trafic, create însă pe bulevardul din imediata vecinătate (Nicolae Bălcescu), i-au determinat, în 2008, să decidă crearea staţiei buclucaşe. Nu în ultimul rând, aleşii câmpinenilor au considerat că preluarea călătorilor se poate face de către transportatori la cele două autogări din zonă, situate la mică distanţă de staţia a cărei existenţă este acum istorie.
Desfiinţarea staţiei despre care am vorbit mai sus nu a fost, însă, singura decizie în „regim de urgenţă” luată de aleşii locali în ultima şedinţă de consiliu. Ei au tăiat de pe listă toate staţiile de pe raza oraşului pentru traseele în tranzit. Mai exact, cine doreşte să plece din localitate într-o direcţie anume (Ploieşti, Bucureşti, Braşov), trebuie să ajungă musai în autogară, să plătească încă 2 lei în plus unui transportator local pentru a traversa oraşul, ori să alerge de la un cap la altul al Câmpinei pe propriile picioare. Interesant este şi faptul că această decizie, credem noi forţată de anumite cercuri politice din jurul celor care conduc oraşul, nu a primit niciun fel de aviz juridic de specialitate din partea celor responsabili cu asta în Primărie şi totuşi a fost votată de consilieri, semn că ordinul în ceea ce priveşte desfiinţarea acestor staţii a fost precis şi apăsat. Cineva poate se va întreba care este logica celor hotărâte de Consiliul Local? Ei bine, ea este foarte simplă: dacă toate microbuzele care tranzitează oraşul ar beneficia de staţii intermediare, ca până acum, ele nu ar mai trece prin vechea autogară şi nu ar mai plăti taxa de operator unei anumite societăţi. Economic vorbind, am putea fi de acord cu acest raţionament, în sensul că firma respectivă, de pe urma acestor încasări, plăteşte taxe şi impozite la bugetul local, însă călătorii (cetăţenii) nu s-au ales în urma acestei decizii decât cu o cheltuială în plus şi mai mult stres. Preocuparea aleşilor locali ar trebui să fie aceea de a elabora o strategie a transportului în comun care să mulţumească pe toată lumea şi nu să voteze legi la îndemnul celor cu interese economice din cercurile politice de la putere.