Vestea a căzut ca un trăsnet într-o zi senină, liniştită şi strălucitoare. În dimineaţa zilei de 9 martie. Ca un trăsnet al morţii stupide, neaşteptate, nedrepte şi nefireşti. Un trăsnet ale cărui ecouri funebre nu s-au stins nici până în momentul în care aştern aceste rânduri pe hârtie. A murit jurnalista Carmen Negreu, a tunat şi fulgerat trăsnetul care ne-a lovit fără milă, în dimineaţa zilei amintite, pe toţi colegii ei de breaslă şi pe toţi cei care au cunoscut-o. O moarte survenită în urma unui accident stupid petrecut în locuinţa sa din Breaza, în dimineaţa zilei de 8 martie. Chiar de Ziua Femeii. De Ziua Internaţională a Mamei. Carmen era, înainte de a muri, cu o secundă înaintea fatidicului moment, o femeie împlinită şi o mamă fericită, cu un soţ şi o mândreţe de flăcău pe care i-a iubit în neştire, ca pe lumina ochilor săi. Şi care, la rândul lor, au iubit-o şi o vor iubi mereu, câte zile or mai trăi. Carmen Negreu este femeia care a murit de Ziua Femeii. Stranie şi funestă coincidenţă. Care ne face să ne aducem aminte că cea care ne-a părăsit atât de brusc nu prea ţinea să fie părtaşă la evenimente protocolare, la zile omagiale. Ea îşi vedea de meseria ei, pe ploaie, pe furtună, pe arşiţă, pe ger, pe orice fond emoţional propriu, cu o îndârjire şi o mândrie nebănuite. Cu o convingere cum mai rar găseşti la practicanţii acestei meserii ingrate. Dar şi cu acea persuasiune a jurnalistului de investigaţie înflăcărat şi devotat, care o ajuta să mişte lucrurile în direcţia dorită. Să le urnească măcar cât de puţin. Stau mărturie, în acest sens, numeroasele anchete jurnalistice cu tentă socială pe care le-a făcut în decursul anilor şi în beneficiul atâtor oameni sărmani din zonă. Mulţi oameni amărâţi, uitaţi de lume şi de autorităţi, îi sunt recunoscători până la lacrimi lui Carmen Negreu, pentru că articolele ei şi urmările scrierilor sale altruiste le-au schimbat viaţa. Aici am putea aminti, în sensul că uneori acestea au avut urmări benefice, şi anchetele sale referitoare la lumea interlopă din zonă, dar şi la la părţile întunecate ale unor reprezentanti ai înaltei societăţi din Câmpina şi Breaza. Plecarea lui Carmen spre o lume mai bună lasă un gol mare în rândul micii familii a ziariştilor câmpineni. După ce că eram o mână de oameni care încercam să facem presă în orăşelul acesta patriarhal (în care este atât de greu să scrii adevăruri care dor, deoarece toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi oricând poţi fi dojenit de un apropiat al tău pentru cele scrise), am rămas, prin plecarea lui Carmen la cele veşnice, ca o mână fără un deget. Timpul nu a mai avut răbdare cu Carmen Negreu, care ar fi împlinit 52 de ani luna viitoare. Nici Dumnezeu nu a mai avut răbdare cu ea. A luat-o la El, în lumea celor drepţi, probabil ca o dreaptă răsplată pentru tot binele pe care l-a făcut pe acest pământ. A.N.
Întregul colectiv al ziarului Oglinda regretă nespus de mult plecarea spre cele veşnice a lui Carmen Negreu, care a fost pentru toţi o bună colegă şi prietenă. Profund îndureraţi de acest deces, transmitem familiei sale îndoliate sincere condoleanţe, precum şi sentimentele noastre de încurajare în aceste momente grele. Să-i fie ţărâna uşoară şi Dumnezeu s-o odihnească în pace. Slujba de înmormântare va avea loc miercuri, 13 martie, la Biserica Sf. Gheorghe din Breaza (lângă cimitir).
Dumnezeu sa o aiba in paza sa! Condoleante familiei.
Nu am cunoscut-o personal pe doamna Carmen, dar ii citeam articolele. Este trist. Dumnezeu sa o ierte!
Am ramas profund consternat, am cunoscut o doamna a presei locale cu care am avut multe discutii referitoare la realitatile Campinei . Condoleante sincere familiei si Dumnezeu sa o odihneasca in pace !
A fost profesoara mea… Imi pare foarte rau! Dumnezeu sa o ierte! 🙁
Manuel si Thuan iti multumeste din suflet pentru tot!!!Ne-ai ajutat atunci cand nimanui nu-i pasa!!!Ne vom revedea in curand!!!
D zeu sa te odihnească an loc cu lumina și verdeață scumpă mea prietena Ai plecat la angeri sa FC jurnalism printre angeri Nu te voi uita niciodată prietena draga ce m își fost Lacrimi și durere ai lăsat când n rai părăsit suflet bun și frumos ce ai fost Nu te voi uita niciodată Carmesta draga