Știri

Despre numele școlilor câmpinene: rectificări

Pentru că articolul meu din ediția de pe 12 Martie, intitulat „Câmpina, orașul în care școlile poartă nume anapoda?” a născut multe reacții și pe alocuri nedumeriri, revin cu câteva corecturi și lămuriri în ce privește unele dintre școli, necesare pentru a păstra obiectivitatea – ocazie cu care îmi cer scuze pentru erorile strecurate atunci.
În primul rând, fac precizarea că în articol am urmărit strict continuitatea școlilor ca instituții, ca entități juridice, și nu a clădirilor lor. Reformele începute în 1948, care au bulversat învățământul, fac destul de grea reconstituirea continuității instituționale, de la o școală interbelică la una comunistă. Cele mai obiective surse de informare sunt prezentările fondurilor arhivistice predate de-a lungul anilor de către școlile câmpinene către Arhivele Naționale.
Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” nu are de fapt nicio legătură instituțională cu fostul liceu „Ilie Pintilie”, în schimb este moștenitoarea Școlii de Fete nr.1 de pe strada Golești, fondată la 1868, așadar este a doua instituție de învățământ în ordinea vechimii, imediat după Școala „Ion Câmpineanu” – al cărui nume ar fi mult mai îndreptățită să-l poarte, cum am argumentat deja. În plus, a mai fost cineva care ar fi meritat să dea numele acestei școli. E vorba despre institutoarea Fevronia Boian (1880-1974), cea mai devotată dăscăliță din istoria școlii, o mare figură a învățământului local, căreia mulți câmpineni i-au păstrat o amintire deosebită.
Tot această școală (și nu liceul „Pintilie”) continuă de asemenea și vechea școală primară a cartierului Câmpinița, înființată în 1935, a cărei clădire încă există, aproape ruinată, în spatele parcului Durbac; aș atrage atenția aici că imobilul respectiv e foarte posibil să fi fost proiectat de marele arhitect Toma T. Socolescu (am găsit niște dovezi prin arhive în acest sens), iar restaurarea lui cu mare grijă se impune așadar cu atât mai mult.
Așadar, Școala Gimnazială Centrală rămâne astfel pe locul trei ca vechime (1914), în timp ce Colegiul „N. Grigorescu” devine al patrulea (cu observația că el include azi și clasele fostei școli generale nr. 4, care era moștenitoarea Școlii Primare de Băieți nr.2, înființată la 1909, deci înaintea liceului și a Școlii Centrale de azi; deci dacă liceul împlinește anul acesta un veac, clasele sale primare fac 110 ani !)
A cincea în ordinea vechimii rămâne Școala „B. P. Hasdeu”, ca fiind moștenitoare a claselor primare și gimnaziale din cadrul liceului „Ilie Pintilie”; originea acestuia din urmă în liceul de fete „Iulia Hasdeu” (fondat 1921) e mai greu de dovedit azi, deși introducerile fondurilor arhivistice așa ne arată. Poate vreun cadru didactic cu amintiri din 1948 să ne poată confirma că Liceul de Fete s-a transformat atunci, instituțional, în Școala Medie nr.2 „Ilie Pintilie”(devenită liceu teoretic în 1953). În atare caz, ar însemna că peste doi ani și această școală își va serba centenarul. Și că ar fi trebuit, pentru a pecetlui continuitatea și a întări tradiția, să-și reia și ea vechiul nume de „Iulia Hasdeu” – sunt sigur că nemuritorul ei părinte n-ar fi cu nimic ofensat, ba dimpotrivă.
Mădălin-Cristian FOCŞA

Un comentariu

  1. Până la urmă e mai probabil ca moștenitorul Liceului de Fete Iulia Hasdeu să fie tot Liceul Grigorescu, pentru că cele două licee, de băieți și de fete, s-au contopit la reforma din 1948 într-un singur liceu teoretic, numit Școala Medie Mixtă nr.1, ce a primit apoi numele lui Grigorescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare