După euforia victoriei în alegeri, primarul portocaliu Tiseanu (sunt curios să văd cât îl ţine, în contextul actual, fidelitatea faţă de această culoare) a înţeles destul de repede că al treilea mandat al său în fruntea oraşului nu este decât rezultatul unei târguieli nefinalizate, în care a cerut şi a obţinut, în grabă, de la „susţinătorii” săi, doar funcţia de primar, fără să-l mai intereseze şi controlul în Consiliul Local, ca în mandatele precedente. Sigur că nu putea să aibă o asemenea pretenţie, în măsura în care a acceptat dintotdeauna să fie doar un pion de schimb. Dar să te mulţumeşti azi cu un rol decorativ, după ce în campania electorală era cât pe ce să scoţi flăcări pe nas împotriva contracandidatului tău, mi se pare o adevărată noapte a minţii.
În fapt, după votul de învestitură de săptămâna trecută, majoritatea politică formată în Consiliul Local de consilierii USL şi PP-DD, a trecut frâiele puterii administrative din mâinile primarului în cele ale viceprimarului Ion Dragomir, iar Tiseanu cu ai lui au ajuns în opoziţie, fără să crâcnească, ca şi cum de undeva, din ceruri, s-ar fi pogorât asupra lor duhul împăcării. Nu am văzut nicio reacţie publică din care să reiasă nemulţumirea portocaliilor învingători în alegeri, pentru că de aici înainte vor ascuţi creioane, aşa cum însuşi Tiseanu îl persifla într-o recentă emisiune televizată pe viitorul viceprimar. Ce să însemne oare o astfel de tăcere subită? Să fi înţeles ei, portocaliii, cine va ascuţi cu adevărat creioane în Primărie? Ori o astfel de reacţie poate fi pusă pe seama târguielii nefinalizate asupra căreia am făcut referire mai sus? În oricare dintre aceste situaţii, băieţii ăştia îşi dovedesc încă o dată diletantismul şi nu sunt deloc încântat că oraşul rămâne, într-un fel, şi pe mâinile lor. Din păcate, în politica românească este posibil orice, iar ceea ce azi reprezintă o înţelegere între oameni bine intenţionaţi, mâine se poate transforma în motiv de dispută. Şi aşa stând lucrurile, atunci când există bună credinţă, orice dispută poate aduce progres pentru comunitate, singurul lucru pentru care merită să lupţi într-o astfel de cloacă politică.
P.S. Duminică seara, Spania a câştigat Campionatul European de fotbal în detrimentul Italiei. O victorie muncită, meritată şi curată a spaniolilor, care nu au avut nevoie de „arbitri” ori „înţelegeri nefinalizate” cu mai marii fotbalului. Să fie ăsta un exemplu pentru toţi politrucii din ţara asta, care cumpără voturi, titluri şi demnităţi pe bandă rulantă?
Cine ascute creioane în Primărie?
Florin FRĂŢILĂ