Cum ar fi arătat Câmpina astăzi, dacă nu exista Revoluţia din 1989?

Ion Stamen (în 1989 – maior, comandantul unităţii de securitate, actualmente Centrul de Perfecţionare al Jandarmeriei Câmpina; în 2009 – colonel în rezervă): „Nu m-am gândit niciodată… Probabil că oraşul s-ar fi dezvoltat în continuare, dar pe coordonatele trasate, aşa cum se făcea atunci, de la nivel central, cu un accent mai mare pe cantitate şi mai puţin pe calitate. Probabil că se mai dezvoltau şi societăţile economice din Câmpina, despre care se spunea, la sfârşitul anilor ’80, că produceau cât un întreg judeţ. Probabil că ar fi crescut şi numărul de salariaţi, după ce acum 20 de ani numărul acestora ajunsese să egaleze numărul locuitorilor. Ştie toată lumea ce aglomeraţie era în autogară şi prin toate staţiile unde veneau maşinile din comunele din jur. Poate că atunci ne mulţumeam cu puţinul care ni se dădea, atât din punct de vedere al confortului, cât şi al hranei şi căldurii. Sunt convins că ne doream mai mult, dar nu exista curajul s-o spunem. Oricum, în primii ani de după ’90 visam la mai mult decât a ajuns acum Câmpina…”

Victor Bercăroiu (în 1989 – viceprimarul Câmpinei; 2009 – om de afaceri; în perioada 2000-2004 a fost deputat în Parlamentul României, iar în iunie 2008 a candidat la funcţia de primar al Câmpinei): „Nu ştiu dacă s-ar fi putut, pentru că ceva trebuia să se întâmple… Aşa cum erau lucrurile atunci, în acel context internaţional, nu se mai putea… Chiar înainte cu multe zile de acele evenimente m-a sunat Doru Ecaterinescu să mă întrebe dacă facem revelionul împreună. I-am zis că o să vedem dacă în anul acela aveam să facem revelionul. Eu simţeam poate mai mult decât oricine altcineva revolta oamenilor şi problemele lor, pentru că la mine veneau foarte mulţi oameni în audienţă. Şi ei aveau două probleme majore – locuri de muncă şi locuinţe. Eu eram ales viceprimar din anul 1987, eram la acel moment cel mai tânăr viceprimar din ţară, iar în toamna anului 1989 am avut privilegiul de a merge în RDG, la Magdeburg, împreună cu Şerban Teodorescu, fost ministru al Construcţiilor de Maşini, la acel moment secretar economic al judeţului, şi cu Puiu Gheorghe, actual director la Romtelecom, atunci primar la Boldeşti. Am avut şansa de a fi în tribună atunci când Gorbaciov a vorbit despre utilitatea căderii Zidului Berlinului. Mi-a fost limpede că sfârşitul acelui regim era aproape şi era inevitabil să se întâmple ceva şi la noi. Dar nu credeam că avea să fie o schimbare atât de dură… Pentru Câmpina erau pregătite lucrări edilitare de mare importanţă în programul din perioada 1990-1995. Era vorba de dezvoltarea oraşului în zona de nord, realizarea unei pasarele peste calea ferată de la fostul Electromontaj până la fosta staţie Peco de la intersecţia Carol I cu Strada Istrati, o sală de sport cu 2.000 locuri, construirea unui al doilea cinematograf, construirea unei şcoli noi în locul Şcolii Generale nr. 2, precum şi construirea de noi blocuri de locuinţe. Numai în 1989 se realizaseră 400 de apartamente… Nu cred că de atunci s-au mai realizat în toţi aceşti ani 400 de apartamente…”

Florin Buda (în 1989 – inginer la Neptun; 2009 – director al Casei Tineretului): „Cred că oraşul nu arată cu mult diferit faţă de cum arăta acum 20 de ani. S-a făcut un cartier nou, Erupţiei, s-au făcut case prin ANL, s-a populat zona dintre Câmpiniţa şi Muscel, iar restul lucrărilor nu au fost decât cele normale, fireşti, care cred că s-ar fi realizat indiferent de regimul politic. În primii ani s-au finalizat unele lucrări începute înainte de 1989 – parcul de la notariate, parcul Milia şi altele. Şi poate cel mai important lucru ar fi că am devenit municipiu, dar asta implica unele avantaje înainte de ’89, acum nu mai înseamnă mare lucru, poate doar o chestiune de orgoliu”.

Dragomir Enache (în 1989 – inginer IRA Câmpina; 2009 – consilier local): „Pentru că evenimentele din 1989, printr-o „întâmplare gândită”, dar prost gândită, au întinat Sfânta zi de Crăciun a anului 1989, îmi este greu să-mi imaginez acum cum ar fi arătat astăzi Câmpina de atunci. Şi totuşi o să încerc: centrul oraşului ar fi arătat la fel pentru că are aceleaşi blocuri, dar are astăzi mai puţine magazine cu vitrine frumoase, care să fie pregătite de „vitrinieri” (meserie dispărută astăzi), mai multe magazine cu vitrine pline „ochi” cu băuturi; calea ferată, tot pe centru, are barieră nouă, deşi trenul trece mai rar; bulevardul oraşului oricum ar fi arătat mai bine, pentru că acum arată rău… Cartierele ar fi arătat mai rău pentru că acum arată mai bine (unele au case rezidenţiale, altele – protecţie administrativă). Noroc că asfaltarea este îmbrăcămintea care ne dă nouă tuturor senzaţia de nou şi bunăstare, dar nu ştiu dacă ne ţine şi de cald. Câmpina, oricum, a arătat întotdeauna bine datorită aşezării sale fericite şi datorită, în primul rând, oamenilor care s-au aşezat aici, pentru că omul sfinţeşte locul, iar dacă mai este şi liber se poate comporta ca atare. Dacă n-ar fi fost ’89, n-ar fi fost oameni liberi, n-ar fi fost egalitate în faţa şanselor, competiţie… Deci, Câmpina nu ar fi arătat mai rău, dar cred că poate să arate şi mai bine!”

Gheorghe Ecaterinescu (în 1989 – director general adjunct Uzina Mecanică; 2009 – director Direcţia Economică a Primăriei Câmpina): „Este foarte greu de spus… Nu ştiu… Era şi atunci destul de greu… Oricum, în Câmpina s-au făcut multe lucruri în ultimii 20 de ani, dar probabil că ar fi fost şi mai multe realizări, în special pe linie edilitară, de infrastructură, transport, pentru că aşa era sistemul care funcţiona atunci. Dar erau şi alte lucruri… Spre exemplu, dacă ningea aşa cum ninge acum, nu circula nimic şi veneam pe jos de la Băneşti până la uzină”.

Marian Dulă (în 1989 – ofiţer MApN; 2009 – colonel în rezervă, consilier local): „Dacă nu ar fi existat Revoluţia, dar ar fi existat celelalte evenimente (în principal căderea „Cortinei de Fier”), Câmpina nu ar mai fi avut piaţă de desfacere pentru produsele realizate de cei 42.000 de angajaţi. Câmpina s-a adaptat repede la noile condiţii economice. Dacă nu ar fi fost Revoluţia, Câmpina ar fi pompat resurse la bugetul de stat, pentru dezvoltarea altor localităţi, neglijându-se pe sine. Se vede şi acum că în 45 de ani nu s-a construit o primărie, nu s-au realizat creşe şi grădiniţe şi chiar şcoli. Câmpina ar fi devenit un oraş cenuşiu, fără legătură cu Bucureştiul, capitala ţării şi cu străinătatea”.

Gheorghe Tudor (în 1989 – inginer, director adjunct ICIM; 2009 – pensionar, consilier local; între anii 2000-2004 a fost primarul Câmpinei): „Poate s-a şi distrus ceva înainte de ’89… Ţin minte, era o clădire foarte frumoasă, chiar pe centru, unde era o farmacie… Era o clădire în stil veneţian, de prin 1910 şi mi-a părut tare rău când a fost demolată. Important este că nu a rămas nici un loc neutilizat, s-a reconstruit, acordându-se o altă perspectivă centrului Câmpinei. După 20 de ani au rămas cam aceleaşi societăţi, cam cu aceeaşi activitate, inclusiv Rafinăria. Din păcate, şi aici avem o vină cu toţii, în ultimii 20 de ani, Câmpina nu a beneficiat de nici o investiţie majoră, reprezentativă”.