Corecturi de bunăvoie sau observaţii concrete despre felul în care s-a făcut şi se face încă, uneori, „cultură” local. Feţele neadevărului sau despre scrisul „după ureche” (1)
Nu îmi aduc aminte…
Nu îmi aduc aminte să fi întâlnit/ citit undeva până acum atâtea informaţii cultural-istorice de-a dreptul nefericite (a se rosti la citit, prostii), enunţate în atât de puţine cuvinte tipărite.
Dar să reproducem textul în cauză: „Casa veche de pe strada Kogălniceanu nr. 2 unde au funcţionat în perioada interbelică redacţiile gazetelor locale editate de Al. T. Miu «Strada» şi «Câmpina»”, a apărut însoţind fotografia alăturată în albumul Câmpina – o istorie în imagini. 1503 – 2003. Monografie ilustrată, autori Şerban Băleanu, Alin Daniel Ciupală, Silviu Dan Cratochvil, Eduard Gabriel Iosifescu, 2003, p. 69 (stânga, jos).
Dar să reproducem textul în cauză: „Casa veche de pe strada Kogălniceanu nr. 2 unde au funcţionat în perioada interbelică redacţiile gazetelor locale editate de Al. T. Miu «Strada» şi «Câmpina»”, a apărut însoţind fotografia alăturată în albumul Câmpina – o istorie în imagini. 1503 – 2003. Monografie ilustrată, autori Şerban Băleanu, Alin Daniel Ciupală, Silviu Dan Cratochvil, Eduard Gabriel Iosifescu, 2003, p. 69 (stânga, jos).
Să ne explicăm:
„Casa veche” din imagine, demolată astăzi – (mulţi dintre noi, inclusiv autorii albumului, au cunoscut-o) -, nu s-a aflat pe strada Kogălniceanu nr. 2, ci pe strada Republicii, colţ cu strada Kogălniceanu. A aparţinut, ca şi cea din Kogălniceanu 2, închiriată, familiei Grădinescu. (Povestea sa, extrem de interesantă, face parte din biografia de tinereţe a lui Geo Bogza. Dar asta în alt episod al serialului nostru).
Niciodată Al. Tudor – Miu nu a locuit în această casă şi ca atare, nu aici au „funcţionat”, cum susţin autorii, redacţiile gazetelor «Strada» şi «Câmpina» (corect, după anii de apariţie, invers: Câmpina mai întâi între 1927-1929 şi apoi Strada între 1932-1936).
Nu „Al. T. Miu” se scrie numele poetului şi gazetarului editor (nu a semnat aşa niciodată), ci Al. Tudor – Miu. (Aceeaşi formulă incorectă de scriere şi la pagina 168).
Câmpina plus cele două suplimente ale sale, Cucu Prahovei şi Fapta şi-au avut redacţia în spaţiul (o cameră – mansardă) deţinut cu chirie de poet în casa din strada Kogălniceanu nr. 2. Că a locuit aici o spun însăşi apropiaţii săi din acea vreme: „… dar cum ne aflam într-o mică mansardă a lui Miu, cerul larg deschis al colinelor câmpinene îşi dansa la geamuri o cunună de nouri…” (Simion Stolnicu); „urc la Miu” (G. Bogza) sau acelaşi „camera lui mobilată, de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 2 – dintr-un imobil ce n-a supravieţuit cutremurului din 1940 – devenise «redacţie»”. Şi citatele ar putea continua. Dar, unde să fie mansarda casei din fotografie, una cum se vede obişnuită, fără etaj şi cum să „urci” în ea, poate să ne spună, probabil, doar autorii şi atât! Şi încă: cum de a mai putut fi fotografiată în anii ’70, de când datează imaginea fotografică a aşa-zisei case Miu, când ea nu mai există încă din anii ’40? Tot numai autorii ştiu!
Strada şi-a avut redacţia tot în spaţiul-locuinţă deţinut cu chirie de poet – (nu a fost niciodată proprietar)-, nu însă în strada Kogălniceanu nr. 2, cum susţin din nou greşit autorii, ci de data asta în strada Carol nr. 46, unde se mutase între timp. Pentru adresele redacţionale enunţate de noi ale celor două publicaţii, identice deci cu locuinţele poetului, recomandăm colecţiile lor, pe care autorii înşişi recunosc a le fi consultat, se vede în zadar (v. pagina 194, „Bibliografie” din acelaşi volum, Câmpina – o istorie în imagini…). De unde rezultă, aşadar, că imaginea fotografică a casei reprodusă în album la p. 69, nu are nimic comun cu biografia scriitorului şi redacţia publicaţiilor editate de el local.
Oprindu-se aici, autorii, cu „informaţiile” lor total inexacte din textul citat mai sus, ne permitem a face, trăgându-ne răsuflarea – (concret, chiar am obosit de atâtea aiureli) -, acelaşi lucru şi noi. Dar asta numai până la o nouă apariţie. Promitem.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
