Conferinţele Culturale LEMET

În perioada interbelică oraşul Câmpina, cunsocut pe plan naţional îndeosebi pentru cele două mari personalităţi care au locuit şi creat aici, Nicolae Grigorescu şi B.P. Haşdeu, a fost vizitat de o serie de alţi oameni de cultură români (Nicolae Iorga, Tudor Vianu, C.C. Giurescu, Liviu Rebreanu etc.) care au susţinut conferinţe pe diverse tematici care s-au bucurat de un real succes. Dorind să reînvie această veche tradiţie, SC Lemet SA, care a fost mereu implicată în viaţa comunităţii câmpinene, îşi propune să organizeze o serie de conferinţe culturale, cu personalităţi de vârf ale culturii româneşti actuale, pentru a stârni interesul tinerelor generaţii pentru fenomenul cultural dar, în acelaşi timp, şi pentru a veni în întâmpinarea tuturor iubitorilor de cultură din Câmpina.
Primul invitat al Conferinţelor Culturale Lemet este eseistul şi fostul diplomat Teodor Baconschi, care va susţine în data de 13 octombrie 2017, la Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina, începând cu ora 17.30, conferinţa „Intelectual român, un martir fără voie”. Intrarea este liberă, iar la finalul conferinţei autorul va oferi autografe.
Al doilea eveniment de marcă îl va avea drept oaspete pe istoricul şi sovietologul Armand Goşu şi va avea loc în data de 22 decembrie 2017, urmând a fi analizate şi dezbătute o serie de subiecte fierbinţi ale actualităţii politice internaţionale.

Cine este Teodor Baconschi?
S-a născut la Bucuresti, la data de 14 februarie 1963. Masterat şi doctorat în Antropologie religioasă si istorie comparată a religiilor la Universitatea din Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995). Studii post-doctorale la New Europe College (Bucureşti, 1996). Carieră diplomatică prodigioasă: ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Suveran de Malta şi Republica San Marino (1997-2000). Director general MAE (2001-2002). Ambasador al României în Republica Portugheză (2002-2004). Secretar de stat pentru Afaceri Globale (MAE 2004-2006). Consilier prezidenţial (2006-2007). Ambasador al României în Republica Franceză şi Principatul de Monaco (2007-2009). Ministru al Afacerilor Externe (24 decembrie 2009 – 24 ianuarie 2012).
Publicaţii (sub semnătura de autor Teodor Baconsky): „Le rire des Peres. Essai sur le rire dans la patristique grecque” (Desclee de Brouwer, Paris, 1996); „Râsul Patriarhilor” (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996); „Iacob si îngerul” (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996); „Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinţei” (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1997); „Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică” (Ed. Curtea Veche, 1999); „Roma caput mundi” – împreună cu Horia Bernea (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000); „Pe ce lume trăim” (Ed. Pro, Buureşti, 2004); „Insula Cetătii. Jurnal parizian” (Ed. Curtea Veche, 2005); „Despre necunoscut” (Ed. Humanitas, 2007); „111 incursiuni în Cotidianul românesc” – ilustraţii de Devis Grebu (Ed. Curtea Veche, 2009); „Bisericile de lemn din Maramureş” (album UNESCO, 2010).
Sub semnătura Teodor Baconschi: „Creştinism şi democraţie” (Ed. Curtea Veche, 2011); „Legătura de chei. Mărturii diplomatice în dialog cu Armand Gosu” (Ed. Curtea Veche, 2013); „Facebook Inc. Fabrica de narcisism” (Ed. Humanitas, 2015); „Anatomia ratării. Tipuri si tare din România postcomunistă” – în dialog cu Dan-Liviu Boeriu (Ed. Humanitas, 2016); „Cetatea sub asediu. Însemnări despre credinţă, raţiune şi terorism” (Ed. Doxologia, Iaşi, 2016); „Fascinaţia tradiţiei. Studii patristice şi de istorie a religiilor” (Ed. Lumea credinţei, 2017).
În pregătire: „Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)” (Ed. Humanitas).
Decoraţii: Comandor al Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franţa), Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios (România).

Teodor Baconschi este şi unul din experţii… Facebook, pe care l-a descris cu luciditate în cartea „Facebook Inc. Fabrica de narcisism”: „fuga de real tinde să capete amploarea unui  fapt social total. Omul postmodern preferă virtualul pentru că realul e sursă angoaselor etern umane pe care speră să le abolească: nu ştiu totuşi să fi dispărut agonia terifiantă, frica de moarte, dar nici maladia, suferinţa sufletească a înstrăinării, apăsarea singurătăţii, eşecul profesional sau nedreptatea, primită ca o izbitură de măciucă în moalele capului. Oricâte miracole operează sau promite progresul ştiinţific, nu ne-am modificat soarta de muritori, marcată de confruntarea cu limitele noastre biologice, sociale, mentale, afective. Virtualul are toate caractersticile unui drog”. [1]

Codruţ Constantinescu

(Iniţiator eveniment)

1) pag. 140