Conferinţele Cercului Literar la Casa de Cultură „Geo Bogza” (II)

”Epigrama românească de-a lungul timpului”- prezentator Ştefan Al. – Saşa

Moto: „Epigrama este jocul în care inteligenţa musteşte ca şampania” (Şerban Cioculescu)

Epigrama, ca specie a poeziei lirice, este cunoscută încă de la vechii greci când desemna acele scurte inscripţii de pe pietrele funerare sau de pe diverse opere de artă. În literatura universală s-au evidenţiat epigramiştii: Simonide (Grecia), Voltaire (Franţa), Lessing (Germania), Puşkin (Rusia) ş.a., în literatura noastră: G. Topârceanu, G. Ranetti, Cincinat Pavelescu, R. Rosetti, Al. O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Al. Clenciu, iar pe plan local: Petre Luncaşu, Petru Băneşti, Ion Miclescu, Ştefan Al. Saşa.
În acest context, joi, 22 martie, la Casa municipală de Cultură au continuat Conferinţele Cenaclului Literar „Geo Bogza”, cu tema: „Epigrama românească de-a lungul timpului”, susţinută de poetul Ştefan Al. Saşa.
Activitatea, moderată de scriitorul Florin Dochia, a reunit cenacliştii locali şi pe iubitorii de literatură de calitate.

„Trăim într-un secol al tehnologiilor de vârf şi al globalizării, dar şi al luptei pentru resurse – a citat Saşa din lucrarea «Cuvinte despre epigramă» de Sorin Olaru. Lumea de azi este într-o continuă mişcare. De aceea, poate, credeţi că este un demers desuet să ne aplecăm asupra unui subiect ca epigrama. Cu atât mai mult cu cât ea a fost considerată de multe ori o Cenuşăreasă a literaturii. Şi totuşi, epigrama a rezistat timpului (…). Majoritatea vechilor epigrame greceşti şi latine nu sunt decât catrene morale sau madrigale. În ceea ce priveşte epigrama românească, ea s-a dezvoltat de-abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea”.
Lectorul reuniunii a punctat, de asemenea, câteva elemente definitorii ale epigramei: conceptul etimologic (epi – deasupra; gramma – inscripţie), cerinţe (amicală, de bun simţ, lipsită de grosolănie, să nu se lege de defectele fizice) etc.
Conferinţa a continuat cu lecturarea unor epigrame, făcută alternativ de Ştefan Al. Saşa şi Florin Dochia, din care am reţinut: „Partidele de opoziţie: Că-s de margini sau de centru/ Se trudesc, accidental,/ Să producă beţe pentru/ Carul guvernamental” sau „Retrocedare: Am sperat s-o duc mai bine/ Votându-vă pe alde voi,/ Ajuns acum ca vai de mine,/ Îmi vreau speranţa înapoi” – autor Ion Miclescu; „Inegalitate: Trei medici mari l-au operat,/ Dar bietul om a decedat!/ Te miri? Era normal, cum vrei/ Să lupte omul contra trei?” – autor Petruş Luncaşu; „Eficacitate: Eu ştiu c-ai să mă-nşeli de mâine/ Şi, fiindcă n-avem bani de pâine,/ Te rog să-ncepi de-acuma treaba,/ Dar pe dolari, nu pe degeaba” – autor Petru Băneşti.
Un alt moment important al conferinţei l-a constituit prezentarea de către Al. Saşa a recentei lucrări «Trident Quintus», o interesantă retrospectivă de satiră şi umor.
Admirabila reuniune literară, răsplătită cu ropote de aplauze, s-a încheiat cu un set de epigrame din cartea «Forme fixe şi… libertine», de Ştefan Al.-Saşa, în lectura autorului: „Titlu prescurtat: Lumea ştie că o soacră/ Peste tot e poamă acră,/ Da-n această epigramă/ A mea a rămas doar… poamă” sau „Unui medic ginecolog: Când cizmarul n-are ghete/ Şi geambaşul n-are cai,/ Consultându-le pe fete,/ Tu ce trebuie să n-ai?” sau „Explicaţie: De când colegul meu mă sapă/ Trecuta-u ani şi ani de zile,/ El cu lopata-mi face groapă/ Iar eu o nivelez cu pile”.

Theodor MARINESCU