Câmpina îşi îmbogăţeşte patrimoniul artistic şi muzeal

Sunt convins că într-un viitor apropiat, Parohia Sf. Nicolae din cartierul Slobozia va deveni un obiectiv turistic de interes naţional. În incinta parohiei întâlnim clădiri vechi de câteva secole, cu arhitectura munteneasă specifică zonei subcarpatice şi monumentala biserică nouă, cu elemente de stil brâncovenesc, operă pentru care arhitecta Livia Câlţia a fost premiată. Se remarcă aici şi parcul ce încadrează monumentele, lucrare iscusită făcută în totalitate prin munca neobosită a părintelui paroh Petru Moga. În ultima vreme, trezeşte interes şi şantierul arheologic unde s-au găsit morminte vehi de 4000 de ani, aparţinând unei culturi unice în România. 

O atracţie deosebită pentru turişti se anunţă a fi şi pictura cu care împodobeşte biserica nouă marele pictor Grigore Popescu – Muscel. Acesta a mai lucrat şi la biserica Mănăstirii Lainici, lucrare ce l-a consacrat ca unul dintre cei mai mari specialişti în pictură bisericească din Europa. Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Grigore Popescu, am extras câteva date despre domnia sa din revista argeşeană „Restituiri” (nr. 3/2015), 

„Recent la Editura Evenghelismos din Bucureşti a apărut una din cele mai frumoase cărţi de artă din câte au fost publicate la noi în ultimii ani. Este volumul pe care prof. univ. dr. Mihail Diaconescu l-a intitulat «Lainici, capodoperă a artei româneşti şi europene». Sinteză fericită dintre teologia liturgică ortodoxă, erudiţia istorică bisericească, bizantinologie, principiile esteticii şi critica de artă caracterizează acest volum. În paginile cărţii sunt discutate frescele realizate în biserica mare Izvorul Tămăduirii a Sfintei Mănăstiri Lainici de pictorii Grigore Popescu – Muscel şi soţia sa, Maria Popescu – Dragomir, personalităţi ilustre ale artei româneşti şi europene. Dl. academician Răzvan Theodorescu, cunoscător profund al picturii româneşti de inspiraţie sacră, face următorul comentariu: «Cu ani în urmă, la semimileniul morţii lui Ştefan cel Mare, ca ministru al culturii, am sprijinit pictarea interiorului unei bijuterii a arhitecturii medievale, biserica de la Borzeşti. Am realizat – întâlnindu-mă în gânduri cu regretatul patriarh Teoctist – că în acest demers îndrăzneţ era nevoie de cel mai bun pictor bisericesc al României. El era şi este cu siguranţă maestrul Grigore Popescu. (…) G. Popescu este probabil cel mai important pictor al Ortodoxiei europene. Mă întăreşte în această reflecţie vasta sa realizare de un deceniu, încheiată în 2010, care este ansamblul de pictură murală din noua biserică a mănăstirii de la Lainici. (…) Avem acum o pictură murală de o acută modernitate, unde desenul precis al vremurilor noi şi culorile «de majestate» ale tradiţiei Bizanţului îşi dau mâna într-o sinteză iconografică unică (…). Cartea d-lui prof. Mihail Diaconescu despre pictorul de excepţie care este Grigore Popescu – Muscel înseamnă o contribuţie de preţ la cunoaşterea unui tezaur pe lângă care trecem, adesea, prea grăbiţi. Cel al Ortodoxiei naţionale»”.

Alt specialist, Narcis Zărnescu, în articolul „Despre divina comedie de la Lainici”, ne spune: „Stilul lui Grigore Popescu – Muscel caligrafiază o viziune picturală, pe care aş numi-o bizantinism postmodern. Un amestec de Giotto acolo unde jocul geometric al faldurilor întâlneşte sculpturalul frust al reliefului şi De Chirico, pictorul străzilor pustii şi al caselor goale, bântuite doar de fiinţe invizibile. Privindu-i frescele am simţit câteodată jocul umbrelor aruncate de Rugul Aprins şi de şoaptele celor din Grupul de la Antim: Sandu Tudor, devenit călugărul Agaton, părintele Benedict Ghiuş, Paul Sterian, Alexandru Mironescu, compozitorul de geniu Paul Constantinescu, Mihai Avramescu, romancierul Ion Marin Sadoveanu, Anton Dumitriu, cel mai important istoric al logicii din întreaga evoluţie a culturii europene, Alexandru Eliad, marele bizantinolog, Vasile Voiculescu, poet şi dramaturg. (…) Dar, ca şi André Scrima, Grigore Popescu – Muscel este un cosmopolit discret, un ortodox cu o anume aromă occidentalizată, inspirată de Giotto din Bondone”.

D-na Tereza Lili Ştiube, în articolul „Tradiţie şi înnoire” publicat în revista „Cronica fundaţiilor” (nr. 40) îl prezintă şi ea pe marele pictor: „Volumul «Lainici, capodoperă a artei româneşti şi europene», ilustrează admirabil afirmaţiile părintelui profesor Dumitru Radu. Este un volum dedicat analizei, interpretării şi valorizării picturii murale create de Grigore Popescu – Muscel, una dintre marile personalităţi ale culturii noastre. Dl. Mihail Diaconescu dedică unul din cele mai ample capitole ale noii sale cărţi pentru a explica originalitatea profundă, noutatea şi caracterul revelator al picturii murale a lui Grigore Popescu – Muscel. O firească dar şi uimitoare îmbinare între tradiţie şi inovaţie caracterizează această pictură”.  Un studiu prefaţă intitulat „Binecuvântare”, semnat de I.P.S. Dr. Irineu Popa Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, vorbeşte de cei doi „mari titani ai culturii româneşti”, respectiv despre esteticianul, istoricul, romancierul şi criticul de artă Mihail Diaconescu şi despre marele pictor muralist Grigore Popescu-Muscel. „Coordonator iconografic al volumului a fost d-na Maria Popescu Dragomir, ea însăşi pictoriţă de strălucită vocaţie, cea mai devotată colaboratoare a maestrului Grigore Popescu. Volumul despre Lainici ne oferă bucurii intelectuale şi artistice, pe care numai alianţa dintre erudiţie, sensibilitate şi calmul contemplaţiei estetice le poate oferi”. 

După părerea mea de umil truditor pe tărâmul istoriei, odată terminate frescele bisericii din Slobozia, această nouă lucrare a sa, la care munceşte de ani buni, va rivaliza sau poate chiar o va depăşi pe cea de la Lainici. Această capodoperă a picturii religioase, care îmbină tradiţia românească cu elementele moderne ale picturii europene, va atrage cu siguranţă un mare flux de turişti spre oraşul nostru. 

Alin CIUPALĂ