Câmpina e un oraș cu bogat patrimoniu industrial, datorat petrolului cu care a fost binecuvântat acest pământ. Ca vârf de lance al industriei petroliere, urbea noastră atrăgea permanent vizite ale oaspeților înalți: mari afaceriști, profesioniști ai petrolului, politicieni, oameni de cultură și capete încoronate. Pe lângă cea mai bogată și dinamică schelă petrolieră a continentului, apăruse la 1897 și cea mai mare și modernă rafinărie.
Dar pentru a extrage și rafina țițeiul era nevoie mereu de utilaje specifice. Astfel că deja în primul deceniu al veacului trecut, principala societate ce exploata petrolul câmpinean, „Steaua Română”, a decis să-și construiască noi și moderne ateliere unde să producă toate cele necesare. Așa a apărut în 1910 noul Atelier Central Câmpina (ACC). Era chiar anul în care societatea fusese vizitată de regele Suediei, invitat de Carol I. Inaugurate în ianuarie 1911, Atelierele Centrale se aflau separat de câmpul de sonde (la nord de schela Bucea), se întindeau pe cca 3,3 ha și cuprindeau mai multe hale și clădiri (pentru turnătorie, forjă, cazangerie, strungărie, tâmplărie, magazii, administrație), dintre care au traversat veacul până la noi doar două.
Proiectate după planurile inginerului Moeller, secondat de arhitectul cu origini brașovene Vasile Moga (autorul, printre altele, al hotelului băilor din Sinaia – actualul „Păltiniș”) și de inginerul W.Kunitz, clădirile masive din cărămidă aparentă au fost ridicate de antrepriza Louda & Mayen, sub conducerea inginerului A. Müller, directorul din Câmpina al Stelei Române. Pe vremea aceea mai toți specialiștii erau străini, majoritatea capitalului fiind german. Din păcate cele mai mari clădiri, hala de montaje și cazangeria, au fost demolate la transformările Uzinei Mecanice din epoca comunistă.
Aflate azi în curtea companiei Cameron/Schlumberger, cele două clădiri rămase din construcțiile originare ale ACC sunt turnătoria (cea mai cunoscută; este clădirea lungă, roșie, aflată de-a lungul străzii B.P. Hasdeu, la colț cu str. Toma Ionescu – vezi foto, via Google Streetview) și probabil fosta forjă (o clădire tot de cărămidă aparentă, cu același acoperiș metalic cu răsuflători, a cărei latură se vede de la poarta principală din strada Toma Ionescu). Aceste clădiri vechi de peste un secol ar merita conservate și puse în valoare. Între zidurile lor s-a făcut istorie, iar generațiile de muncitori și ingineri ce-au lucrat aici fără întrerupere (patru decenii sub patronajul Stelei Române, patru în economia comunistă și trei decenii în economia de piață capitalistă) ar avea cu siguranță multe povești interesante de spus.
Mădălin-Cristian FOCŞA
Invit, cu ocazia episodului 3, pe toți câmpinenii care locuiesc sau lucrează în clădiri centenare, ori știu povestea unei asemenea clădiri, să mă contacteze pentru a colabora la aceste episoade; asemenea și pe cei ce le vor citi și au orice observații de făcut – tel. 0722560566, e-mail madalin.focsa@gmail.com
Episodul 2, despre casa Nicolae Grădişteanu, poate fi citit AICI
Am proiectat mulți ani pentru Rafinăria Câmpina. Acolo prin ani 80 am consolidat Hala de rafinare a uleiuril, am expertzat un coș de fum etc etc. După pensie în Acțiunea Toma T Socolescu am cercetat clădirile proiectate de autor. Am fotografii. Putem colabora ?
Da, fireste ca ma intereseaza, dar nu ati dat niciun fel de contact asa ca astept un semn de la dvs.