Înainte de a continua serialul meu început săptămâna trecută, am să clarific faptul că de fapt imobile bi-centenare certificate 100%, orașul nici nu mai păstrează; abstracția de care vorbeam, se va face în ceea ce privește clădirile care se apropie mai mult de bi-centenar (cele trecute de 150 ani vechime).
Încă mai există în oraș o veche reședință de vară boierească, ce-a aparținut unei familii cu adânci tradiții în istoria națională, atestată în veacul al XVI-lea. Este vorba despre o casă ridicată cândva prin anii 1880, de colonelul (pe atunci) Nicolae Grădișteanu (1837-1909), bunicul după mamă al celebrului Neagu Djuvara. În anii aceia, colonelul era comandantul unui regiment de călărași (vezi foto în ținuta de serviciu, făcută în 1880 la Ploiești).
Casa de la Câmpina și-a ridicat-o pe un domeniu de 6 ha, Grădiștenii fiind înrudiți în Evul Mediu cu boierii locali Câmpineni. Neagu Djuvara își amintește în cartea sa „Saga Grădiștenilor”, de „conacul plin pentru mine de dulci amintiri din copilărie, pe care și-l clădise colonelul Grădișteanu […] la Câmpina, în mijlocul unei mari grădini povârnite spre cursul Prahovei”. Colonelul și-a crescut aici cei cinci copii, făcuți la maturitate (printre care și Tinca, mama lui Neagu Djuvara). Avea să se sinucidă la vârsta de 72 ani, fiind grav bolnav de cancer la colon și nevrând să fie o povară familiei sau să mai sufere. Din amintirile lui Djuvara reiese că în „conacul” de la Câmpina a rămas, după moartea bunicului său, în deceniile 2 și 3 ale veacului trecut, mătușa sa Constanța, fiica cea mare a colonelului, astfel că între războaie, diplomatul de mai târziu și fascinantul povestitor de la senectute și-a petrecut aici multe vacanțe ale copilăriei și adolescenței.
Profesorul-muzeograf Alin Ciupală deține în colecția personală o fotografie de epocă a casei (publicată în albumul distinsului colecționar, apărut în 2013), în care ar apărea însă – după cum spune dânsul – fratele mai mic al colonelului, avocatul Petrache Grădișteanu (1839-1921), una dintre figurile pitorești din La Belle Époque. Mare orator, fondator al Partidului Liberal, acesta a fost vicepreședinte al Senatului, dar și președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Mai probabil însă ca personajul din fața casei să fie în realitate bunicul lui Djuvara, Nicolae, ajuns la bătrânețe general de brigadă în retragere (nu se știe cum, în memoria localnicilor a rămas cunoscut ca „baronul” – de unde și numele zonei până în ziua de azi). Imaginea ar data așadar din jurul lui 1900.
Casa a ajuns până la noi mult modificată, pierzându-și farmecul de odinioară, precum și imensa grădină; se află azi pe Aleea Scărișoara, la nr. 8-10, fiind divizată între doi proprietari (foto actuală, via Google Streetview).
Mădălin-Cristian Focșa
P.S. Numele de „baronul” vine de la soțul Constanței Grădișteanu, baronul Alexandru von Reineck (1873-1941), de origine prusaco-grecească, cu care mătușa lui Neagu Djuvara s-a măritat la un an după moartea lui Nicolae Grădișteanu. Despre acest baron, ce-a locuit în conacul de la Câmpina al soției timp de două decenii, Djuvara are un paragraf spumos în cartea sa:
Înalt, chipeș, tip germanic, a fost un pierde-vară de o pedanterie aproape de ridicol. Ranetti, care-l cunoscuse la Automobil Clubul Român, i-a dedicat următorul catren: „Elegant, scos din cutie/ Echipat pentru salon,/ Capul sus, irezistibil,/ Intră-n Club domnu’ baron”. Fără un sfanț, a așteptat peste vârsta de 60 de ani ca să moară maică-sa, moșiereasa Maria Ștefanopol, ca s-o moștenească… și să mănânce în doi ani, în chefuri, averea ce-i mai rămăsese după marea expropriere; că, pe deasupra, era și pederast.
Episodul 1, despre imobilul Pecici, poate fi citit AICI
Între timp am identificat și alte surse documentare, care îmi permit câteva completări:
– colonelul Nicolae Grădișteanu și-a ridicat casa din câte se pare în vara anului 1890, adresa fiind atunci pe Strada Morilor (ulterior Primăverii / Lahovary / Engels, azi Bărnuțiu);
– prin anul 1900, colonelul făcea plângere la primărie contra companiei petroliere „Câmpeanu & Co.”, care instalase conducte pe terenul său (de la gară la câmpul de sonde) în schimbul obligației de a face lucrări de protecție a malului Prahovei, obligație ce nu și-o respectase;
– în timpul ocupației germane din 1916-1918, casa Grădișteanu (devenită Raineck) a fost printre cele rechiziționate pentru Comandamentul Etapei 300, cantonat în Câmpina. Asadar copilul Neagu Djuvara, născut în 1916, a ajuns prima oară aici după război, și probabil mai des în vacanțele de vară din perioada 1924-1928 (când a urmat școala primară și un an de gimnaziu la Sinaia). Până prin 1931, casa a fost a mătușii sale, căsătorită cu baronul de Raineck.