Camelia Tache s-a născut în oraşul nostru în anul 1961 şi este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, sucursala Câmpina. Este unul dintre artiştii locali de valoare, în lucrările căruia natura prinde viaţă printr-o cromatică absolut hipnotizantă. Ghidată de propria sensibilitate, Camelia Tache reuşeşte, în fiecare tablou, să transmită emoţie, profunzime şi ideea reîntoarcerii la esenţa frumosului, fiind o adevărată binecuvântare să vezi lumea prin ochii săi.
– Cine v-a insuflat dragostea pentru pictură?
– Pasiunea pentru universul cromatic s-a aprofundat odată cu intrarea la liceu. Talentul este ereditar, atât mama, cât și bunica din partea mamei cochetând cu lumea fascinantă a culorilor. Pe lângă moștenirea maternă, dragostea pentru culoare a fost cultivată de profesori de excepție precum: Dan Strâmbu, Sergiu Rugină și Cornelia Dedu, cu care am rezonat cel mai bine. Până în clasa a VIII-a, desenul era pentru mine un joc de copil, iar viitorul învăluit în incertitudine. Dându-mi seama că trebuie să mă îndrept acolo unde îmi place cel mai mult, m-am gândit la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Ploiești, actualul liceu „Carmen Sylva”. La sfatul profesorului de franceză, Emanoil Toma, am făcut în ultima clasă de gimnaziu pregătire în vederea admiterii la liceul visat. Doamna profesor și pictor Cornelia Dedu a fost cea care m-a inițiat în tainele nesfârșite ale culorii. Liceul mi-a deschis orizonturi neașteptate, învățând desen, grafică, artă decorativă, modelaj, pictură. Dintre toate, pictura mi s-a părut calea cea mai elocventă de exprimare a nuanțelor sufletului meu. Astăzi sunt membru U.A.P. (Uniunea Artiștilor Plastici, sucursala Câmpina).
– Aveţi un fel anume de a gândi arta?
– Consider că felul meu de a gândi în artă este influențat într-o oarecare măsură de Școala de la Ploiești, aflată sub egida unor personalități ca Dan Platon, Doina Moisescu, Sergiu Rugină, Victor Munteanu. Mă bazez pe subordonarea culorii luminii și încerc să dinamizez tabloul, astfel încât să dau privitorului senzația de fereastră spre o nouă lume. Cu cât sunt mai mulți cei care empatizează cu o realitate cromatică, cu atât pictorul se simte mai împlinit.
– Ce se află în centrul universului d-voastră artistic?
– Precum poeții romantici, universul meu artistic se construiește în jurul naturii. Natura e văzută ca un prieten care îmi reveleză înțelesuri noi de lumină și culoare.
– Acesta să fie motivul pentru care în picturile dvs. predomină florile?
– Pentru mine, florile sunt expresia totală a frumuseții naturii. Capacitatea lor de metamorfozare de la un anotimp la altul e impresionantă pentru orice pasionat de frumos și de meditație. Florile sunt prelungiri ale căldurii și luminii solare; sunt mesageri ai optimismului pentru fiecare dintre noi.
– Peisajele ocupă, de asemenea, un loc aparte în creaţiile dvs. …
– Peisajele sunt cadrul ideal pentru mesagerii mei florali. De asemenea, indiferent de anotimp, un peisaj invită la calm sufletesc și detașare. Privind printre ramurile arborilor, mă simt plină de optimism. Îmi plac mult lanurile de grâu pigmentate cu maci roșii pe care le admiram încă din liceu pe drumul Câmpina – Ploiești.
– Dacă ar trebui să daţi o definiţie pentru culoare, care ar fi aceea?
– Culoarea este o necesitate pentru fiecare dintre noi. Nimeni nu își dorește o lume în alb și negru. De asemenea, culorile au semnificații profunde la care oamenii se raportează încă din vremuri străvechi. Cromoterapia are efecte benefice asupra sănătății ființei umane.
– Aveţi o culoare preferată?
– Un pictor nu are o culoare preferată, găsind în fiecare o scânteie de frumusețe. Conform teoriei culorilor, lucrez cu roșu, galben și albastru, acestea fiind culorile esențiale și folosesc și câteva culori de pământ, obținând o largă paletă cromatică.
– În ce constă, după părerea dvs., originalitatea unui artist?
– Cred că originalitatea unui artist e evidentă în modul în care redă lumea pe care o percepe. Ideal este să nu ne inspirăm din reprezentările celorlalți și să încercăm să ne creăm propria viziune despre lume. Arta este prin definiție subiectivă. Când pictez, sunt conștientă că dau viață mai multor lumi parelele: lumea pe care o văd eu, lumea redată de mine prin culoare, lumea pe care o percepe privitorul și poate lumea despre care privitorul povestește unui prieten.
– Transpare din lucrările dvs. o corespondenţă între actualitatea artistică şi tradiţional. Este un proces dificil în actul creaţiei sau totul vine de la sine?
– Prin jocul de lumini și umbre colorate, am tangență cu pictorii impresioniști. Încerc să aduc în actualitate maniera respectivă, trecând-o prin filtrul personal. Nu este un proces dificil, ghidându-mă mai mult după propria sensibilitate.
– Cât timp dedicaţi picturii?
– Pictez atunci când am timp, iar realizarea unui tablou poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de starea emoțională în care mă aflu. Există și considerente de ordin tehnic, cum ar fi dimensiunea tabloului sau subiectul abordat.
– Ce apreciază în mod deosebit cei care vă achiziţionează tablourile?
– Cumpărătorii sunt atrași de luminozitatea picturilor mele și aplicarea culorii pe pânză cu cuțitul. Pictura mea le place foarte mult și copiilor, care își conving părinții să cumpere un tablou de-al meu. În esență, lucrările mele sunt expresia sincerității și sensibilității mele. Mă bucur că există oameni care rezonează cu acest tip de sensibilitate.
– Lucraţi la comandă? Se întâmplă să aveţi cerinţe pe o anumită temă?
– Nu lucrez la comandă. În primul rând, pictez pentru satisfacția mea, iar tablourile îmi sunt cumpărate doar de cei care îmi apreciază stilul.
– La ce expoziţii aţi participat?
– Majoritatea expozițiilor la care am participat au fost colective. Aceste expoziții au fost organizate de Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina și de Muzeul Hasdeu. Am expus și anul acesta în centrul orașului, la Zilele Toamnei. De asemenea, de câțiva ani, în cadrul programului „Artele în stradă”, susținut de Primăria Câmpina și de Casa de Cultură „Geo Bogza”, expun „la Ceas” alături de alți pictori câmpineni. În perioada 11 – 15 octombrie 2016, tablourile mele sunt expuse la Centrul de Informare Turistică din Câmpina. Doritorii încă pot vedea tablouri de-ale mele și la Casa de Cultură, unde am expus câteva lucrări într-o expoziție colectivă.
– Faceţi parte dintr-o familie de artişti. D-voastră pictaţi, soţul sculptează, iar fiica scrie. Se întâmplă să vă influenţaţi, să vă inspiraţi unii pe alţii?
– Într-adevăr, suntem o familie de artiști. Cu toate acestea, nu se întâmplă să ne influențăm reciproc. Soțul meu, Lucian Tache, a donat Bibliotecii Municipale Câmpina bustul savantului C.I. Istrati, Casei de Cultură bustul lui Geo Bogza, iar Școlii B.P. Hasdeu a donat trei busturi, reprezentând membrii familiei Hasdeu. Fiica mea, Anastasia Tache, a câștigat numeroase premii de poezie în toată țara: Botoșani, Brăila, Iași, București, Bacău etc. De asemenea, a câștigat premiul „Cartea anului 2014” în Câmpina și este autor pentru „Literatura de azi”, revistă online aflată sub egida Uniunii Scriitorilor.
– Care sunt pictorii d-voastră preferaţi şi care este tabloul care vă impresionează cel mai mult?
– Pictorii mei preferați sunt Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Ștefan Câlția, Yuko Nagayama, Gustave Klimt și Valentin Serov. De asemenea, îmi plac impresioniștii, în special Claude Monet. Tabloul meu de suflet se numește „Cele trei vârste ale femeii” de Gustave Klimt, pentru că este expresia feminității absolute în evoluția ei.
– Cum v-aţi descrie ca artist?
– Sunt un pictor dedicat care încearcă să progreseze în permanență.
Andreea Ştefan
