
Cabinetul de Pediatrie al Spitalului Municipal Câmpina a funcţionat aproape nouă ani în incinta Ambulanţei, pe strada Simion Bărnuţiu. Anul trecut, după îndelungi discuţii, a fost mutat la etajul I al Policlinicii Municipale, pentru ca, la mijlocul lunii trecute, cabinetul cu pricina să fie mutat din nou, de această dată la subsolul Policlinicii.“Ne-am conformat unei note din partea Direcţiei de Sănătate Publică, prin care ni se impunea existenţa unui circuit complet separat pentru Pediatrie”, ne-a precizat conducerea Spitalului Municipal.În ciuda acestei explicaţii, cadrele medicale sunt total nemulţumite de soluţia aleasă, dr. Minerva Stanciu întocmind în acest sens un referat către conducerea Spitalului, în care sunt prezentate toate problemele cu care se confruntă acest cabinet. Materialul rezultat este cutremurător, mai ales că este vorba despre un loc în care trebuie îngrijiţi copii.
“Mi-am adus mobilier de acasă!”
“Mi-am adus mobilier de acasă!”
“În 16 iunie 2008, Cabinetul de pediatrie al spitalului a fost mutat la subsolul clădirii. Această decizie s-a luat fără vreo discuţie prealabilă în care să ne întrebe şi pe noi cineva. Nu ne-a întrebat nimeni nimic. Nici pe mine, nici pe colega mea, dr. Mariana Constantin. Şi aşa a fost mereu… În cei aproape nouă ani de activitate în localul de pe strada Simion Bărnuţiu, nici unul dintre directorii spitalului nu a făcut vreo vizită în cabinetul nostru , iar în acest interval a avut loc o singură igienizare. Şi acolo ne-am desfăşurat activitatea în condiţii lamentabile, până când am început să le schimbăm prin contribuţii personale. Mi-am adus mobilier de acasă pentru a-mi putea desfăşura activitatea în condiţii cât de cât normale! Nu am beneficiat de nici o dotare cu mobilier, primele două scaune şi primul birou – deja uzate de alţii – fiindu-ne atribuite odată cu această mutare, după ce mi-am luat mobilierul personal, pe care-l adusesem de acasă! Mă îndoiesc sincer că alţi colegi s-au confruntat cu astfel de probleme atât de mult timp şi mă întreb care să fie motivul acestui dezinteres, în condiţiile în care rulajul zilnic pe cele două ture a fost de peste 50 pacienţi – copii însoţiţi de cel puţin un aparţinător – iar punctajul realizat de cabinetul nostru a fost mult timp printre primele din policlinică”, ne-a spus Minerva Stanciu.
“La subsol sunt condiţii improprii pentru un cabinet de pediatrie”
“La subsol sunt condiţii improprii pentru un cabinet de pediatrie”
Mutarea Cabinetului de pediatrie la etajul I al Policlinicii părea un semn că lucrurile se vor schimba. S-au făcut ceva amenajări, iar dr. Stanciu susţine că se putea rezolva şi problema circuitului separat cu câteva investiţii minime. În locul acestor îmbunătăţiri, cabinetul a fost mutat la subsol – în locul unui spaţiu tehnic, pe deasupra căruia trec ţevile de… canalizare. Chiar dacă a trecut mai bine de o lună de atunci, dr. Minerva Stanciu continuă să susţină că aici nu sunt condiţii pentru o astfel de activitate: “S-a recurs la mutarea cabinetului în spaţiul nou amenajat de la subsol, locaţie care este departe de a fi corespunzătoare desfăşurării activităţii noastre. Trec peste faptul că ne-am putea înscrie uşor în Cartea Recordurilor fiind, cu siguranţă, singurul cabinet de pediatrie din România care îşi desfăşoară activitatea la subsol. Trec peste lipsa de lumină naturală, mirosul de mucegai care nu poate fi descris în cuvinte şi peste faptul că un halat lăsat în dulap sau cuier a doua zi este ud. Las la o parte faptul că s-au aplicat normele şi legile doar când am fost plasate la subsol pentru a avea circuit separat, pentru ca apoi toate acestea să fie cu desăvârşire ignorate în ciuda apelurilor repetate de a se finaliza sau măcar remedia parţial neajunsurile”.
Condiţii jalnice, inclusiv fecale de… pisică!
Dincolo de toate acestea, există încă numeroase probleme privind funcţionalitatea cabinetului, multe dintre acestea observându-se şi în fotografiile alăturate. Este vorba despre lipsa chiuvetei din cabinetul de consultaţii, în locul acesteia fiind doar câteva capete de ţeavă neracordate la reţeaua de apă; peretele degradat şi pătat în locul unde este instalat lavoarul de la sala de tratamente; iluminarea deficitară prin lipsa sau nefuncţionarea neoanelor din plafon; caseta electrică este lăsată la voia întâmplării, fără capac, fiind un pericol; şuruburile de la uşi deja au început să cadă; alte capete de ţevi şi conducte lăsate în aer în camera fişierului; fişierele degradate şi total incompatibile cu numărul de fişe rulate; nu există în dotare dulapuri vestiar pentru asistente; nu există rafturi sau dulap pentru materiale şi documente; nu există priză în sala de tratamente, iar instalaţia grupurilor sanitare produce zilnic câte o inundaţie care poate fi prevenită doar oprind apa de la grupurile sanitare.Credeţi că mai poate fi ceva de adăugat? Ei bine, da! Dr. Stanciu a mai adăugat în raportul către conducerea Spitalului Municipal: “Într-una dintre dimineţile trecute, la intrarea în serviciu, am găsit fecale şi urină de pisică în patul de consultaţii! Consider inadmisibil nu numai faptul că s-a putut întâmpla acest lucru, ci şi faptul că nu s-a făcut curăţenie înainte de intrarea în tură”.
Dincolo de toate acestea, există încă numeroase probleme privind funcţionalitatea cabinetului, multe dintre acestea observându-se şi în fotografiile alăturate. Este vorba despre lipsa chiuvetei din cabinetul de consultaţii, în locul acesteia fiind doar câteva capete de ţeavă neracordate la reţeaua de apă; peretele degradat şi pătat în locul unde este instalat lavoarul de la sala de tratamente; iluminarea deficitară prin lipsa sau nefuncţionarea neoanelor din plafon; caseta electrică este lăsată la voia întâmplării, fără capac, fiind un pericol; şuruburile de la uşi deja au început să cadă; alte capete de ţevi şi conducte lăsate în aer în camera fişierului; fişierele degradate şi total incompatibile cu numărul de fişe rulate; nu există în dotare dulapuri vestiar pentru asistente; nu există rafturi sau dulap pentru materiale şi documente; nu există priză în sala de tratamente, iar instalaţia grupurilor sanitare produce zilnic câte o inundaţie care poate fi prevenită doar oprind apa de la grupurile sanitare.Credeţi că mai poate fi ceva de adăugat? Ei bine, da! Dr. Stanciu a mai adăugat în raportul către conducerea Spitalului Municipal: “Într-una dintre dimineţile trecute, la intrarea în serviciu, am găsit fecale şi urină de pisică în patul de consultaţii! Consider inadmisibil nu numai faptul că s-a putut întâmpla acest lucru, ci şi faptul că nu s-a făcut curăţenie înainte de intrarea în tură”.
“Nu ştiu cine ne-ar putea ajuta!”
Aşa stând lucrurile, am întrebat-o pe dr. Minerva Stanciu ce ar fi de făcut şi dacă are şi soluţii. “Nu ştiu cine ne-ar putea ajuta, pentru că şi actuala conducere – chiar interimară – a Spitalului m-a ascultat, dar ştiu că nu are prea multe pârghii la dispoziţie. Şi asta în primul rând pentru că nu sunt bani! Aşa cum a existat o grabă pe care nu o pot explica pentru respectarea strictă a literei legii şi mutarea noastră, aşa cred că ar trebui respectată legea şi când este vorba de asigurarea condiţiilor. Iar mutarea nu ar fi trebuit să aibă loc până când nu erau îndeplinite toate condiţiile! Oricum, în condiţiile în care spitalul nu prea dispune de fonduri, singura noastră speranţa este în găsirea vreunui sponsor generos, care să contribuie la aducerea cabinetului de pediatrie la un nivel mai aproape de acceptabil. De asemenea, cred că şi administraţia locală ar trebui să se implice pentru că până la urmă noi suntem cei care avem grijă de copiii câmpinenilor, atunci âcnd aceştia au cea mai mare nevoie!”
Întrebări pentru autorităţi
Dr. Minerva Stanciu a adresat, prin intermediul raportului, o serie de întrebări către autorităţile responsabile: “Fondurile alocate acestei lucrări au fost cheltuite şi urmărite în condiţiile legii sau legea se aplică doar în ceea ce priveşte faptul că noi, ca serviciu de pediatrie, trebuie să avem circuit separat cu orice preţ? S-au executat în realitate toate lucrările recepţionate? Lucrările executate sunt în concordanţă cu proiectul lucrării şi cu caietul de sarcini? În caz că la aceste întrebări se poate da un răspuns afirmativ, apar altele: Cum este posibil ca din comisiile de licitaţie şi de recepţie a lucrării să nu facă parte şeful secţiei de pediatrie sau vreun reprezentant al acestui serviciu? Oare nu din această cauză dotările din acest spaţiu nu sunt corespunzătoare activităţii pe care trebuie să o desfăşurăm? Cine sunt membrii acestor comisii şi cum este posibil să fie atât de nepăsători, ştiind cum stau lucrurile? Cum este posibil ca domnul Dinu, din câte ştiu, semnatar al recepţiei finale, să manifeste un total dezinteres faţă de solicitările adresate până acum de colega mea de cabinet? Reiese din situaţiile de lucrări sau din alte documente că ar fi necesare lucrări sau dotări (de necesitate şi oportunitate) suplimentare faţă de cele prevăzute în proiectul iniţial? A semnalat vreuna din persoanele care au făcut parte din comisii că ar trebui respectate nişte norme de dotare? Cum a fost posibil să fim mutate într-un spaţiu în care nu se pot asigura condiţii elementare de spălare înainte şi după consultaţii sau tratamente, acţiune pentru care eu trebuie să traversez de cca 20 de ori zilnic sala fişierului şi sala de aşteptare şi să deschid trei uşi cu mâinile murdare? Persoanele care au avut în atribuţii mutarea noastră au şi responsabilitatea unor condiţii decente sau cel puţin normale sau atribuţiile lor s-au încheiat odată cu transportul obiectelor de mobilier şi aşa foarte degradate? Cine şi cum a urmărit din partea spitalului această lucrare, în condiţiile în care infiltraţiile au apărut imediat după mutare, iar scurgerile erau nu numai vizibile, ci se şi pot auzi (ca un tic-tac) aproape în permanenţă? Cum s-au efectuat probele de funcţionare ale instalaţiilor când două WC-uri s-au înfundat de la primele utilizări?”Şi ar mai fi multe alte întrebări, pentru că problemele de la cabinetul de pediatrie par a se regăsi şi prin alte cabinete… Şi vom da un singur exemplu: în locul cabinetului de pediatrie, la etajul I al Policlinicii a fost mutat Cabinetul de Neurologie, iar cadrele de aici nu sunt prea fericite că au fost mutate de la parter la primul etaj!
ULTIMA ORĂ! La numai câteva zile după vizita noastră la Cabinetul de Pediatrie, conducerea Spitalului a demarat lucrările, care ar fi trebuit realizate încă dinaintea mutării acestui cabinet aici. Deci, se poate!
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!