Știri

Băile Telega, între tradiție, glorie și… neputință (I)

Băile Telega au pus România pe hartă înaintea multor țări europene, fiind renumite pentru salinitatea mare a apelor. Dar iată cum o tradiție veche de mai bine de 150 de ani s-a dus, pur și simplu, pe apa sâmbetei.


Un
prospect al Băilor Telega din 1913 descrie cu lux de amănunte beneficiile
acestor minunate ape termale sărate. Comuna Telega este  descrisă ca având o „climă dulce și
răcoroasă“, fiind numită drept una dintre „cele mai de seamă stațiuni climaterice
și balneare din țară“.
Dar
cum au apărut Băile Telega? Conform prospectului mai sus amintit, în urmă cu
mai bine de 150 de ani salinele ce erau în exploatare au fost inundate de apă,
astfel încât găurile de unde se scotea sare au devenit lacuri – 7 la număr.
Acestea aveau o adâncime ce varia între 50 și 200 m, cu o suprafață cuprinsă
între 200 și 3000 mp, conform datelor publicate în același prospect.


Primele
informații despre apele minerale de la Telega apar în scrierile călătorilor
străini care vorbesc despre bazinul de apă sărat -Vaillant a scris că la Telega
sunt ape salino-sulfuoase și că existau numeroase izvoare de apă sărată care
strângeau în băltoci. De altfel, a devenit o tradiție a telegenilor ultimului
secol ca să-și pună murăturile cu apă din izvoare sărate.
Ultima ocnă abandonată la Telegaa fost în 1872.
Din
cele 7 lacuri, două au fost exploatate ca băi de către comună, până în 1906
când au fost concesionate pentru 29 de ani unor întreprinzători privați. Aceștia
au mai amenajat încă un lac, ajungându-se la trei băi, iar în 1913 au publicat
acel prospect pentru a le face reclamă.
De
menționat că în lucrarea Hidrobiologia (t. 10, p. 243-256, București, 1969)
sunt prezentate lacurile de la Slănic Prahova ș
i Telega, iar la Telega nu mai apăreau decât 5 lacuri:
Baia Centrală
(45 m adâncime), Lacul Palada (36 m), Lacul Stavrică
(107,5 m), Lacul Dulce (21 m) și Lacul Mocanu (14 m).

Cele
mai bune ape sărate din Europa

Prospectul
conține date importante despre calitatea apelor de la Telega: „Natura apelor,
atât ca temperatură, cât și ca conținut de materii, variază de la lac la lac.
Astfel,
sunt lacuri care au o temperatură de 24 de grade, pe când la altele se ridică
la peste 42 grade, iar în ceea ce privește compoziția, aceste ape, între cele
cunoscute până astăzi, sunt cele mai bogate în materii utile.
Unele
conțin până la 350 grame clorură de sodiu (sare) la un litru de apă, pe când
altele, deși mai sărace în sare, sunt însă foarte bogate în iod, sulf, bromuri,
etc.
Gazeta
Medicala No. 10 din 15 Mai 1912
vorbind despre băi și începând cu
Apele Sărate cari sunt cele mai utile, spune: în apele sărate, agentul  terapeutic predominant este clorura de
sodiu.“
Prospectul
enumeră ape sărate renumite în Europa precum Ischl (235 g), Reichenhal (220 g),
Nauhaim (20-30), dar niciuna nu întrece Telega-Doftana (313 g).
„Din
această comparație făcută în mod desinteresant de o serioasă gazetă medical,
reese destul de clar că apele de la Telega sunt cele mai tari din Europa și
prin urmare cele mai bune“, concluzionează autorii prospectului.

Primele
amenajări de acum peste 100 de ani

Se
mai spune în acest document istoric despre vindecarea și alinarea pe care o
găseau mii de suferinzi aici, la Băile Telega. Cei care le-au concesionat în
1906 declară în prospect că au făcut „instalațiuni moderne“ și că se angajează
ca în fiecare an să aducă noi îmbunătățiri. Ei au amenajat trei lacuri și au
pus la dispoziția doritorilor două tipuri de băi: calde sau reci.
Despre
primul lac
, cunoscut în prezent ca Lacul Luca (Baia Centrală sau Baia de
Jos, cum îl mai numesc telegenii), aceștia spun că are o cantitate de 35% sare,
foarte mare, în compoziție găsindu-se și diferite bromuri, iod și sulf. „Deși
lacul este adânc de peste 150 m, totuși apa prin densitatea ei ține omul la
suprafață fără a face vreo mișcare“, se mai scrie în prospect, deși cercetările
ulterioare arată că acesta avea, de fapt, o adâncime de 45 m.


De
asemenea, existau 48 de cabine, orînduite pentru dame și bărbați, pe
categorii de prețuri: clasa I și clasa a II-a, iar copiii aveau la dispoziție
două bazinuri cu o adâncime de 0,6 m.
O
baie cu cearșaf costa 60 de bani la clasa I și 40 de bani la clasa a
II-a. Dacă nu voiai cearșaf plăteai doar 30 de bani, iar un abonament de
10 băi începea de la 2,75 lei. Copiii plăteau jumătate din preț, iar bărbații
mai dădeau 10 bani dacă voiau pantaloni sau cămașă.
Despre
al doilea lac
, ce pare a fi lacul Stavrică după adâncime și salinitate, autorii
prospectului spun că avea mai puțină sare, dar era bogat în iod și sulf. „Apa
din acest lac e mai puțin densă și omul trebue să știe puțin a înota. E adânc
de 150 m, având o suprafață de 3.000 mp. Aici sunt pentru dezbrăcat 5 cabine
pentru bărbați și 5 la dame. La acest lac se servește ca o alifie nomol fin
foarte bogat în iod. O baie în lacul al II-lea costă 30 de bani, fără nici un
supliment de plată pentru nomol, cu singura deosebire că acei ce se servesc de
el, sunt obligați a da persoanei ce a servit un bacșiș de cel puțin 10 bani.
Pentru cearșaf se plătește 10 bani în plus“.
Cel
de-al treilea lac
(Lacul Palada, Baia de Sus cum mai este cunoscut sau Complex
Șoimul de astăzi) este unul termal, cu o temperatură de peste 40 de grade. „Nu
exagerăm dacă afirmăm că nu mai există în lume un alt lac termal, care să țină
omul la suprafață prin densitatea apei lui. Puținii ce până acum au reușit a
face bae în acest lac, au plecat pe deplin vindecați de boalele ce sufereau.
Prețul unei băi este de 60 bani inclusiv cearșaful “.

Stațiunea
balneară de top

La
începutul anilor 1900, Telega, un sat cu „priveliște încântătoare“, avea
iluminat electric, alimentare cu apă și serviciul de stropire a străzilor
pentru a nu se prăfui vizitatorii.

Sezonul
băilor se deschidea la 26 mai și dura până la 1 septembrie, iar programul
începea de la 5 dimineața până seara târziu. Vizitatorii veneau cu trenul sau
cu trăsura. Din 1909 CFR a început să vândă bilete de băi cu preț redus pentru
stația Doftana, iar de acolo turiștii aveau la dispoziție trăsuri și omnibuse
ce făceau curse regulate. Tot aici aveau la dispoziție telegraf și telefon. De
asemenea, „satul Telega este unul dintre cele mai mari din țară, având peste
7000 de locuitori. Ei sunt foarte bogați, fiind zilnic ocupați la Buștenari și
alte localități petrolifere din împrejurimi, astfel că au cu toții locuințe
bune și destul de confortabile, pe care vara, în timpul sezonului de băi, le
pun la dispoziția vizitatorilor. Și anul acesta s’au construit multe locuințe
noi“. Administrația băilor oferea gratuit informații cu privire la casele ce se
puteau închiria. De asemenea, există mai multe restaurante, inclusiv unul al
băilor (cu bucătărie românească, germană, franceză și orientală). Telega mai
avea 5 brutării, măcelării, o
piață
specială și o berărie. Pentru a asigura
distracția turiștilor, era adusă o „famfară” din Bucureș
ti și se dădeau serate, baluri, reprezentații teatrale, inclusiv se
rulau filme.


Băile
calde de la Telega, mereu la mare căutare, au funcționat din 1913 și până în
anii ’90 când au fost abandonate.
„Băile
calde se fac în 10 confortabile cabine de zid și beton armat pentru cl. I și 10
cabine din altă construcție separată pentru cl II. Fiecare cabină conține un
bazin pentru bae, o canapea pentru dezbrăcat și toate cele necesare.
Temperatura apei în bazin se potrivește după dorință, apa fiind adusă până aci
prin țevi separate, atât cea rece, cât și cea caldă.
Încălzirea
apei se face într’un rezervor prin mijlocirea aburului, cu ajutorul unei
locomobile, astfel că apa rămâne naturală așa cum se pompează din lac. Ea se
pompează numai din primul lac, care e cel mai bogat în sare, iod și pucioasă.
La acest băi se poate servi nomol din al doilea lac“, se mai explică în
prospect.

Băile Minerale Telega (1937)
Băile
Telega aveau medici consultanți, precum renumitul dr. Julius Friedmann din
Câmpina și dr. Ion Zahiu, medicul plășei Prahova, cu domiciliu în Poiana. De
asemenea, exista și o farmacie așa că „d-nii vizitatori nu vor avea să sufere
nici din acest punct de vedere“.
Bineînțeles,
se vorbește despre rezultatele băilor, care vindecă, „în mod sigur:
reumatismele de tot felul, guta, artrita, neurastenia, anemia, slăbiciunile de
orice natură, rachitismul, boalele de femei, urmările sifilitice, scrofulele,
etc. Aici și-au găsit alinarea suferințelor și vindecarea sigură numai după
câteva băi.(…) Ca dovadă că reputațiunea stațiunei balneară Telega crește
văzând cu ochii putem aduce și faptul că Primăria Capitalei București trimite
aci în fiecare an cea mai mare colonie școlară“. Se vorbește apoi despre faptul
că acești copii au crescut în greutate și că au avut trei rânduri de coloniști,
„ceia-ce nu se vede la altă stațiune balneară din țară“.
Colonia
școlară a fost vizitată inclusiv de regele Carol I, care venea deseori la
Telega vara.
În anii 1935-1937, Băile Telega au trecut, din
nou, în administrarea statului. Pe vremea primarului Ioniță Mărăcine s-au
construit alte clădiri care au fost funcționale inclusiv în perioada comunistă.


Perioada
comunistă, epoca băieșițelor și a sucurilor Pepsi la cearșaf

Băile
Telega nu și-au pierdut din strălucire nici în perioada comunistă, când au fost
administrate, din nou, de stat, pe vremea când primar era Constantin
Foidaș.
Existau,
în continuare, băile calde, atât de dorite de turiști. Vizitatorii primeau
cearșaf și prosoape, iar temperatura apei era reglată de către niște băieșițe
– femei care se ocupau de vizitatori.
Un
bufet cu suc Pepsi și bere Azuga era mereu plin cu băuturi reci, ceva mai rar
întâlnit în acea perioadă, însă beneficia de o aprovizionare aparte. Șefa
băilor era doamna Nina
Foidaș,
rudă apropiată a primarului, iar aceasta le permitea localnicilor să cumpere de
aici băuturi.
Și
pentru ca turiștii să fie mulțumiți și să savureze o băutură rece, un căruțaș
venea cu gheață la băi, de la o ghețărie din Telega. Așadar serviciile din perioada
comunistă nu erau deloc austere.
De
asemenea, în anii ’70 când băile se bucurau de un succes foarte mare, se
organizau curse speciale de autobuz de la Câmpina la Telega, dimineața și seara
când era foarte aglomerat.
Personalul
era numeros, cel puțin 15 angajați, și s-au păstrat inclusiv consultațiile
oferite de medici. Succesul băilor este dat de mărimea veniturilor lunare  care, după ce erau acoperite cheltuielile,
erau cât o Dacie la vremea respectivă, adică aproximativ 75.000 de lei. „Băile
Telega aduceau bani frumoși pentru comună“, spune Gheorghe Bîlgă, profesor de
istorie la Colegiul Spiru Haret Ploiești, telegean get-beget. Acesta are casa
părintească chiar vizavi. „Toată copilăria mea e legată de băi. Ziua eram în
apă, iar seara toți copiii ne jucam pe terenul din față. Tot universul nostru
era acolo“, mai spune el. Dacă pentru străini Telega reprezenta o stațiune
balneară de top, pentru telegeni băile erau mai mult decât atât. „Pentru copiii
din Telega băile au fost salvarea noastră. Când scăpam de treburile de acasă ne
duceam la băi. Cel mai trist eram când mă lua tata la treabă și se auzea
vuietul băilor, pline de lume care se distra“, își amintește Bîlgă.
Deși
prețurile erau accesibile, copiii locului nu plăteau intrarea. Veneau direct în
costum de baie și se strecurau printre turiști.
Atmosfera
de la Telega era cu totul alta, aici venind deseori mari actori și
personalități. Străzile erau pline de mașini parcate și de oameni cu dare de
mână. „S-au turnat multe filme aici, inclusiv Mastodontul cu Toma Caragiu.
Trăsurile care erau folosite la filmări erau lăsate în parcare, iar noi,
copiii, ne jucam seara cu ele“, mai povestește Bîlgă.
Lui,
dar și multor altor telegeni, băile le-au marcat copilăria. Iar acum, la
vederea locului care a ajuns în paragină, cu toții devenim puțin nostalgici.
„În 30 de ani administrația Telega s-a dovedit a fi incompetentă, și aici
vorbim despre toți primarii care au fost“, spune Bîlgă scurt pe doi.

învităm să citiți, în ediția viitoare, un material amplu în care analizăm
situația Băilor Telega după anii 1990 și de ce au ajuns ele în prezent în
ruină.
(R.A.I.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare